De la cântăreț la căutător de mistere ezoterice: Cum a renunțat la muzică un artist promițător pentru a-și găsi sensul vieții

Copilul Claudiu Dumitrache, cum a fost? Care au fost preocupările tale în copilărie și cum ai ajuns la muzică?

Am fost un copil cu multe dorințe, foarte multe acumulate în urma vizionării canalelor TV de muzică și de filme/seriale muzicale pentru adolescenți, ca Jetix și Disney Channel. Prin acestea mi-am tras seva pentru a deveni cântăreț. În 2012 am mers la Clubul Copiilor de la Titu, cu ideea că voi fi instruit pentru o carieră muzicală. Nu a fost așa, la Titu nefiind nimeni specializat în acest domeniu. Dar am rămas la cursurile de dans, unde doamna Dafina Gina Viorica mi-a atribuit și rolul de coregraf mai târziu. De aici am început și să particip la festivaluri și să cânt la spectacole din toată țara, chiar și fără formare serioasă, susținut fiind de doamna bibliotecar de la Titu, Liliana Nicoleta Grigorescu, de Palatul Copiilor Târgoviște, de doamna Dafina Gina Viorica și de scriitorii Ion Machidon și Ioan-Maftei Buhăiești, dar și de alți oameni pe care i-am cunoscut mai târziu. Multe recitaluri le-am susținut, o perioadă, pentru cenacluri literare și evenimente caritabile, melodiile cu care am debutat aparținându-le lui Bryan Adams, Miley Cyrus, Blue, Adele, Passenger și Whitney Houston. În special, pentru „I will always love you” mă cereau „fanii”.  

„Într-un fel voiam să fiu cântăreț, în altul voiam să cunosc misterul din spatele pseudo-științelor ezoterice”

Tot din 2012, am urmat cursuri online cu soprana Gabry Fortuna, o personalitate care m-a marcat, organizator a unor festivaluri mari în Occident, precum Tomorrowland, având ocazia apoi să-i cânt și lui Miley Cyrus, tot prin apelurile video online. Am mai căutat să învăț tehnică vocală, mai târziu, de la Ozana Barabancea și de la alți profesori din București și Dâmbovița și, spre finalul liceului, am ajuns să urmez cursuri și la Școala Populară de Arte de la Târgoviște, secția canto clasic, cu prof. Adela Nae.   

A urmat o perioadă diferită, după 2014, când am început să fiu atras de lumea ezoterică și ocultă. Mi-am dedicat timpul pentru ambele ideologii, ca să spun așa. Într-un fel voiam să fiu cântăreț, în altul voiam să cunosc misterul din spatele pseudo-științelor ezoterice, „taina” lui Aleister Crowley, de exemplu, geometria „sacră”, chipurile, ori dacă Pâmântul e plat, rolul societăților secrete în lume sau dacă în Munții Bucegi sunt extratereștri. Am început să studiez ce presupune teosofia, antroposofia, new age-ul, budismul și presupusele tehnici spirituale asiatice sau paranormale, de la tehnicile de conștiință alterată și alternativă, sincronizarea emisferelor cerebrale, până la reiki, decorporalizare, numerologie, magie albă etc. Foarte mult începuse să mă influențeze Eckhart Tolle, Hașdeu, ideea de dezvoltare personală și numerologia.  

Citește și: Vioara de 10 milioane de euro care a inspirat o națiune: o călătorie muzicală cu Alexandru Tomescu de la scenele internaționale în inima munților Bucegi

Am dezvoltat legături cu diferite grupuri de oameni din zona ezoterică și ocultă din România, Europa, SUA și Asia, am avut o activitate intensă pe plan muzical, am călătorit în mare parte din Europa și SUA, grație unor prieteni din domeniul artistic, dar, acestea până am ajuns să cunosc Ortodoxia în esență, în 2021, când interesele mele s-au schimbat, odată cu ele și oamenii din viața mea, renunțând inclusiv la ideea de a deveni cântăreț. Referințele de credință primite de la episcopi, preoți și ieromonahi ortodocși, din România și SUA, vizitele la mănăstiri, în special la cele din nordul țării, au însemnat adevărata mea provocare intelectuală și aflarea sensului real al vieții. Într-un fel, eram epuizat. 10 ani în goana după afirmare, în căutarea împlinirii și sensului vieții, în mod alert, prin biserici sectare și grupări ezoterice, nu este deloc comod. Să nu mai vorbim de faptul că, uneori, problema se pune între „a fi sau a nu fi”, ceea ce poate duce la nebunie sau atacuri cerebrale și de cord.    

Copilăria și adolescența mi-au fost pline de experiențe tari, dintre cele mai tari pe care le pot avea tinerii. Aceestea cred că au fost necesare pentru a face acum distincția dintre ce este bine și ce este rău, dar și pentru a nu mai confunda iubirea cu pofta, știința cu nebunia și pe Dumnezeu cu ideile idolatre de panteism și energii impersonale închipuite.

Nu te sfiești să admiți etnia tatălui tău. Ce avantaje și dezavantaje ai avut de-a lungul timpului? În adolescență ai demarat proiecte pentru combaterea bullying-ului. Ce știai tu despre acest lucru?

Da, despre faptul că tata e de etnie romă, nu aș avea de ce să mă feresc, mai ales că tata are o conduită bună, filantropică. Pe de altă parte, legile favorizează minoritățile din multe puncte de vedere. Uneori e bine, alteori e mai complicat și nu mi se pare corect. Dar nu am avut dezavantaje din punctul acesta de vedere. Sau, cel puțin, nu am aflat niciodată și nu am bănuit că am fost refuzat pe undeva din cauza aceasta. De fapt, când am participat, de mult, la Românii au Talent, Vocea României și X Factor, mi s-a părut că am început să fiu favorizat datorită faptului că am dublă etnie, mama fiind româncă albă și blondă. Iar când am menționat că sunt înrudit cu Jean Dumitrache (alias Jean de la Craiova), productorii au fost mult mai interesați de mine.   

Nu am avut nici apucături specifice unei categorii controversate de romi, în afara faptului că am fost interesat de tarot. Cultura romă este bogată, romii au avut rol important în istoria noastră, iar calitatea de român și-o poate asuma oricine, de orice etnie, pentru că sunt, în România, patrioți români de etnie romă care iubesc cultura română și cunosc limba română mai mult decât unii români ignoranți și fascinați de culturile occidentale sau asiatice. Și dacă dorim să înțelegem ce înseamnă a fi român, ar fi nevoie de o incursiune în istoria Imperiului Bizantin, de unde descoperim că nu se referă la etnie, ci la credința dreaptă, lucru arătat și de Mihai Eminescu.

Claudiu Dumitrache: „Pacea fără Dumnezeu e leagănul războiului”