De la cântăreț la căutător de mistere ezoterice: Cum a renunțat la muzică un artist promițător pentru a-și găsi sensul vieții

Totuși, locurile în care am mai avut parte de meditație de folos au fost Israel, California, Florida, Nevada și New York. Da, chiar și la NY am avut ceva de învățat, prin prisma faptului că am fost amenințat cu moartea, jefuit de gangsteri, dar și pentru că am văzut deșertăciunea lumii care a înlocuit, cum ar spune Zoe Dumitrescu Bușulenga, cultura logos-ului cu aceea a imaginii. Este greu de trăit acolo, în modul profund răsăritean pe care îl cunoaștem noi, pentru că acolo s-a redus lagătura omului cu Dumnezeu. Acolo valorile sunt împrumutate și ideologizate. Oamenii au impresia că virtuțile lor autonome îi vor împlini. Foarte mult se regăsesc, în cultura și gândirea lor, credințele în ideile de homo economicus și transumanism, îmbinate cu moștenirile lui Sigmund Freud și Edward Bernays. Însă aceste aspecte se regăsesc, desigur, și în mare parte din Europa, ca unele ce au pornit, în mare măsură, de la învățăturile eronate ale unor gânditori și oameni de știință europeni, necunoscători de taină sau simțuri sinergice și liturgice atutentice.  

Mai împărtășesc faptul că, la Los Angeles, am stat de vorbă cu un angajat al unui bar de narghilea, care era asasin plătit. Drogat fiind, acesta mi-a povestit viața lui și, evident, eu am fost într-o stare de șoc și nu știam la ce să mă aștept, mai ales că nu mai era nimeni afară, unde stăteam cu el, eram într-o grădină interioară și închisă a unui bar. Experiențele pe care le poți avea acolo sunt foarte tari și riscante, nu doar din punct de vedere vital imediat. E riscant și pentru că, mulți români care trăiesc acolo s-au suspus modului de viață materialist. Mulți s-au încredințat orbește teoriilor conspiraționiste, fără niciun fundament, teorii conform cărora președinții SUA au fost și sunt anunnaki sub piele omenească sau sub machiaj prostetic.

Cum este să le vorbești elevilor despre experiențele tale? Ai ezitat să le răspunzi la anumite întrebări în cadrul conferințelor? Unde mai ajunge caravana Citește și Dăruiește?

Discuția cu elevii este provocatoare. Uneori, stând și vorbindu-le, se manifestă la mine un sentiment și niște gânduri proprii celor maturi, profesorilor, iar eu nu sunt nici matur, nici profesor. Când vin aceste gânduri mă opresc și revin cu picioarele pe pământ, apoi continui în stilul unei conversații prietenești, iar acest lucru face ca proiectul să fie atractiv și de folos. Când elevul iese din cadrul sistemului cunoscut și primește informația într-un cadru prietenos și interactiv, fără a avea anumite rețineri specifice relației dintre profesor-elev, acesta este mult mai interesat, pentru că iese din tabloul monotoniei, iar șansele să rețină informațiile sunt infinit mai mari, pentru că implicațiile elevului încep să țină de așteptări, emoții, șocuri, în sensul bun, și de suspans. Prin acestea din urmă suntem marcați cu toții de primirea informațiilor. Altfel, le putem memora robotic doar pentru câteva ore sau 2 zile, până când suntem ascultați, până dăm testul sau luăm nota. Memorarea și înțelegerea informațiilor noi la elevi, dar și la oricine, sunt condiționate de emoția și interesul pe care le au aceștia față de cel care emite sau predă informațiile.  

Claudiu Dumitrache: „Radar de Media a însemnat cel mai mare stres din viața mea și încă înseamnă asta”