De la cercetător specializat în afecțiunile ochiului la fondatorul unei pizzerii din top 50 mondial. Alex Gafițianu: „Eram un copil timid, nu eram foarte aventuros și nu făceam mari probleme”

Alex Gafițianu este un tânăr de 23 de ani care și-a găsit vocația în a crea experiențe memorabile pentru oameni. Deși astăzi este cunoscut drept cofondatorul unui restaurant devenit rapid un reper în industrie, povestea lui începe cu o copilărie modestă, marcată de timiditate și jocuri creative care imitau lumea afacerilor. Pe atunci, Alex nu era genul de copil aventuros, dar în spatele caracterului său rezervat se ascundea un impuls de a construi și de a transforma lucrurile simple în proiecte pline de sens.

Adolescența i-a fost un amalgam de trăiri intense, între olimpiade la biologie, petreceri, voluntariat, călătorii și sporturi sezoniere. Deși nu a găsit mereu un echilibru între toate, aceste experiențe l-au modelat ca om și i-au conturat personalitatea duală: un amestec de disciplină și dorință de explorare, de seriozitate și spirit aventurier.

De mic, visurile lui nu au fost bine definite. Dacă într-o perioadă se vedea jucător de fotbal, mai târziu a cochetat cu ideea de a deveni psiholog sau chiar cercetător. Această curiozitate neobosită l-a dus, după absolvirea liceului, în Marea Britanie, unde a decis să urmeze Psihologie și Neuroscience la University College London (UCL). Deși inițial țintise Oxford, UCL s-a dovedit a fi o alegere excelentă, iar acolo și-a dezvoltat pasiunea pentru cercetare și pentru înțelegerea profundă a naturii umane.

Experiența sa de cercetător la un institut de renume mondial, specializat în afecțiunile ochiului, i-a oferit o oportunitate unică de a lucra alături de experți de top. Studiind migrarea celulelor imune în modele de uveită autoimună, Alex a descoperit că munca de laborator, deși onorabilă, nu îi oferea împlinirea personală pe care o căuta. Rutina, lipsa dinamicii și procesul lent l-au făcut să realizeze că are nevoie de mai mult: de o activitate care să-l conecteze direct cu oamenii și care să-i permită să-și exprime creativitatea.

Această conștientizare l-a condus către antreprenoriat. Deși nu s-a considerat niciodată un „curajos”, Alex simțea că zilele petrecute într-un domeniu care nu îl împlinea erau irosite. Așa a luat naștere ZANO, un proiect care la început nu avea ambiția de a deveni un lider de piață, ci doar un spațiu unde studenții să se poată reuni și socializa. Însă inocența și lipsa experienței în industrie au devenit un avantaj neașteptat: fără să știe „cum se face”, Alex Gafițianu a învățat din mers și a creat ceva unic.

Una dintre cele mai importante lecții învățate pe acest drum a fost că inovația se naște adesea din inocență. Necunoașterea regulilor rigide ale unei industrii îi oferă libertatea de a descoperi soluții noi și neașteptate. Dacă ar fi urmat căile tradiționale și nu ar fi făcut o călătorie spontană în Italia, unde a învățat direct de la experți italieni, nu ar fi ajuns la punctul de cotitură care i-a permis să creeze o pizza considerată astăzi printre cele mai bune din România și în top 50 în Europa.

Citește și: Curiozități despre pizza: cât costă cea mai scumpă pizza din lume sau care e cel mai popular topping

Dincolo de cariera sa, Alex își dorește să maximizeze impactul pozitiv pe care îl poate avea în lume. Fiecare zi reprezintă pentru el o șansă de a construi, de a crea emoții și de a contribui la o lume mai bună.

Alex Gafițianu: „Aveam un impuls de a construi chestii cu prietenii din copilărie”

Cine este Alex Gafițianu?

Un băiat de 23 de ani care dezvoltă un restaurant și este pasionat de oameni și experiențe.

Cum a fost copilăria ta? Cât simț antreprenorial a fost în educația ta?

Eram un copil timid, nu eram foarte aventuros și nu făceam mari probleme. Spre adolescență am început să îmi dezvolt spiritul aventurier și am devenit mai „fun”. Legat de spiritul antreprenorial, mai jucam roluri de „afaceriști” în diferite jocuri. Aveam un impuls de a construi chestii cu prietenii din copilărie, făceam case.

Crezi că în ADN-ul copiilor, părinții planteaza ceva?

Așa cred, atât biologic cât și cultural. Eu, spre exemplu cred că am moștenit empatia și dragul față de oameni de la mama, iar corectitudinea și verticalitatea de la tata.

Ce te visai?

Nimic anume pe o perioadă foarte lungă. Când eram foarte mic mă imaginam jucător de fotbal, ulterior psiholog, iar spre adolescență, cercetător.

Ce miros, gust și culoare ți-a fost adolescența?

Am avut o adolescență dinamică și intensă, împărțită între olimpiade la biologie, petreceri, călătorit, voluntariat și sport sezonier. Nu cred că am reușit să țin un echilibru între toate, ci mai mult să cad dintr-o extremă în alta.

Cum era lașiul pentru un tânăr?

Pentru un adolescent era foarte ofertant. Multe locuri de descoperit, activități și oportunități. Ca student nu l-am experimentat în adevăratul sens al cuvântului, însă cunoștințele care au studiat aici par încântate de anii studenției. Ca tânăr profesionist pare însă că lipsește ceva, simt o ușoară lipsă de entuziasm și optimism. În același timp, simt o dorință puternică a oamenilor de a se autodepăși. Este un sentiment ciudat.

Alex Gafițianu: „Cercetarea este limitată de resurse puține și proceduri încete. Aici am învățat că o ocupație nobilă nu înseamnă nimic dacă nu te face să te simți împlinit individual”

Unde ai învățat?

La Colegiul Național„Emil Racoviță” și la Colegiul Național „Costache Negruzzi”. Pe cât de performante academic, pe atât de diferite ca stil și abordare. Ambele au pus diferite tipuri de fundații. Fiecare cu plusuri și minusuri. Cred totuși că au contribuit la o educație holistică. Ce vorbeam mai devreme de adolescență și stilul meu dual.

Diferite ca abordare, apoi decizi să mergi în Anglia. De ce acolo?

Scopul meu era sa intru la cea mai bună facultate pe subiectele care mă interesau, respectiv psihologie și neuroscience. Am vrut inițial în SUA, însă procesul de admitere acolo este foarte amplu, în plus, nu luasem note suficient de bune la SAT-uri, examenele cerute de facultățile de acolo. Următoarea opțiune era UK. Mi-am dorit Oxford, însă nu am fost admis, așa că a doua opțiune era University College London (UCL).

Cum ai ajuns să lucrezi ca cercetător la cel mai renumit institut de cercetare al ochiului din Londra și recunoscut global. Cum a fost?

Foarte interesant, îmi placea ideea de a lucra cu cei mai buni oameni din lume pe un anumit subiect. În plus, mi se părea foarte onorabil să lucrez pentru o cauză nobilă, pentru că lucram pe „înțelegerea și tratarea unei boli”. Cu toate acestea, îmi lipsea dinamica și entuziasmul creației și a implicării directe în societate. Munca de laborator era monotonă, repetitivă și puțin „boring”. Cercetarea este limitată de resurse puține și proceduri încete. Aici am învățat că o ocupație nobilă nu înseamnă nimic dacă nu te face să te simți împlinit individual.

Ce ai studiat acolo concret?

Am studiat migrarea celulelor imune în modele de Uveită autoimună la nivelul retinei.

Alex Gafițianu: „Nevoia de a crea și de a îmi propune ideile nu mă lăsa să dorm sau să îmi fac treaba”

Pare atât de complicat ce spui. Și totuși, după tot progresul acesta, glisezi în carieră. Curaj sau?

Nu a fost vorba de curaj. Am simțit că trebuie să o fac, simțeam că zilele îmi sunt „furate”. Nevoia de a crea și de a îmi propune ideile nu mă lăsa să dorm sau să îmi fac treaba.

De la nesomn ajungi să fii antreprenor. Cum așa?

Citește și: Fondatorul Domino’s Pizza, orfanul cu credință în Dumnezeu ce a ajuns cunoscut în toată lumea datorită serviciului de livrare rapidă de pizza

I-am propus ideea tatălui meu, iar el s-a oferit să mă ajute fără a se gândi de 2 ori. M-a ajutat cu tot: investiția, implementarea și operarea. Așa a luat naștere ZANO.

Ce viziune aveai tu pentru această pizzerie care acum este în top?

Nu aveam o viziune de top, aveam o viziune de business mediocru cu un impact mic. Mi-am dorit să le ofer studenților un spațiu de socializare, nici măcar nu îmi propusesem să fac un produs extraordinar de bun. Eram axat pe design, echipă și brand.

Alex Gafițianu: „Inocența înseamnă să nu cunoști metodele de operare ale unui business sau ale unei industrii, iar astfel se pot naște metode și filosofii noi”

Alex, te-am auzit când ai ținut un speech și ai spus că ceea ce au tinerii acum este inocența de a nu cunoaște chiar tot. Poți crea un fenomen cu inocența?

Așa se pare. Din inocență se naște inovația. Inocența înseamnă să nu cunoști metodele de operare ale unui business sau ale unei industrii, iar astfel se pot naște metode și filosofii noi. Dacă știam „cum se face” nu mai plecam singur în Italia, nu mă mai cunoșteam cu Giovanni, nu mai făceam cea mai bună pizza din România. Făceam o pizza de cartier, în Tudor Vladimirescu, așa cum „se face”.

Ce planuri de vitor ai?

Vreau ca ZANO să ofere cât mai multă emoție oamenilor. Vreau ca ZANO să fie un loc de detașament, calm mental și inspirație. Atât pentru clienți cât și pentru cei din echipă.

Cât despre mine, îmi doresc strict să maximizez impactul pozitiv pe care îl am pe acest pământ, cât încă sunt pe aici.