De la toalete în fundul curții, clase mucegăite, înghețate și cu broaște pe sub parchet la școala recondiționată și tehnologizată 100%. Simona Voinescu, directoarea școlii din Popricani: „Mă simt cumva pedepsită de sistemul de învățământ”

Mama ce profesie avea?

Mama a fost asistentă medicală, tot aici în sat.

După ce ați cunoscut Iașul, de ce v-ați întors?

Posturi în Iași nu erau decât pentru cei care aveau buletin de Iași, dar și acelea erau doar 3. Am dat examen de titularizare și chiar dacă am luat notă foarte mare, nu existau posturi, așa că am primit unul mult mai departe de localitatea Popricani. În primii doi ani am venit ca detașată aici, am făcut 9 ani naveta și după acest timp m-am întors în școală și în 2012 eram directorul școlii.

Deși veneam de la o școală mult mai mică, lucrurile stăteau mult mai bine acolo față de ce am găsit aici. Așa că primele lupte pe care le-am purtat au fost pentru drepturile copiilor și ale cadrelor didactice.

Cumva a fost în mine stofa de lider și de aceea probabil am fost propusă să preiau directoratul. În 2012 nu era concurs, primul concurs la care am participat a fost în 2016 și acolo am luat a doua medie din județ.

Adică sunteți și tocilară? 😊

Nu. Am luat notă mare tocmai pentru că nu ne-au dat de tocit, ci ne-au dat exerciții de logică. Îmi amintesc și acum că după 40 de minute am ieșit din examen și când le-am spus colegilor ce am bifat eu, toți mi-au spus că nu am nicio logică. O singură întrebare am greșit din 50. De exemplu, era o întrebare: Șosetele și mănușile se vând întotdeauna în perechi? Toată lumea a răspuns afirmativ. Eu am spus că nu e adevărat: dacă eu vreau o mănușă de bucătărie, sau una pentru aragaz, sau îmi lipsește o mână, nu trebuie să cumpăr o pereche. Fiecare întrebare am gândit-o prin eliminare pentru că ei voiau să vadă dacă noi distingem ce e important, care e esența. Au fost și întrebări de management, de leadership, dar pentru că citisem cursurile o singură dată, am reținut. Nu trec a doua oară prin materie, în schimb, întotdeauna când merg la un examen știu exact pentru ce m-am trezit în dimineața aceea.

Haideți să ne întoarcem în școală. Cum ați găsit școala când ați venit? Cum arăta?

Școala nu arăta. Nu avea uși la etaj, erau pereții înghețați, cu mucegai, igrasie, parchetul pus pe lemn și nisip avea pe dedesubt broaște și tot felul de vietăți. Erau atâția microbi încât colegii mei făcuseră astm. Nu se încălzea școala, copiii stăteau cu mănuși și căciuli, iar pe holul de sus efectiv nu mai existau calorifere.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost o extensie de calorifere și am plătit din bani personali ca să dezgheț școala. Am scos astfel igrasia și am început să inspirăm aer curat. M-am dus într-un oraș din apropiere și am făcut uși pe comandă, pe care le-am montat cu administratorul.

Împreună cu fosta conducere de la acea vreme, am construit toalete în interior.

În 2018 școala a intrat în reparații, asta după ce eu mergeam an de an în consiliu, băteam cu pumnul în masă pentru că ei stăteau pe jilțuri – niște scaune albe, frumoase – iar elevii noștri stăteau pe niște scaune tip taburet, vechi, tot mobilierul fiind adus de la alte școli, tot ce aruncau celelalte școli.

Înțeleg că era una din școlile acelea cu toalete în curte?

Da, dar eu nu am acceptat să fiu director la o asemenea școală și când a început anul școlar, în prima săptămână ne-am apucat de treabă. Am pus pariu cu domnii de la Inspectorat că în 3 săptămâni facem toalete în interior și așa a fost.

Bani de unde aveați?

De la Primărie. Nu aveau nici ei foarte mulți bani, dar ne-au dat de la cealaltă școală, care nu mai avea nevoie. Anul următor, am dat banii din bugetul meu pentru școala care ne-a cedat banii. Nu aș fi acceptat altfel, mai ales că toaletele de afară erau absolut indecente. Nu aveau nici măcar uși, era ceva sinistru.

Azi învățăm într-o școală așa cum ne-am dorit.