De la toalete în fundul curții, clase mucegăite, înghețate și cu broaște pe sub parchet la școala recondiționată și tehnologizată 100%. Simona Voinescu, directoarea școlii din Popricani: „Mă simt cumva pedepsită de sistemul de învățământ”

Dar înăuntrul școlii ce aveți? Înțeleg că e o școală super digitalizată…

Da, e digitalizată în proporție de 100% pentru că noi suntem o școală a prezentului, iar o școală a prezentului este cea care îi pregătește pe elevi pentru viitor. Un obiectiv important al școlii Popricani este – și l-a avut dintotdeauna – modernizarea bazei materiale astfel încât elevul să aibă la dispoziție tot ceea ce este necesar pentru a-și dezvolta toate competențele. Și noi considerăm că cel mai de folos le este această aparatură digitală de tipul tablelor interactive, desktop-uri de tip all in one, accesul la informație, la platforme educaționale, la aplicații. Elevul nu va reține niciodată ce culoare aveau perdelele din școală, în schimb va pleca cu un bagaj de cunoștințe care îi va folosi. Toată această aparatură permite cadrelor didactice să gândească și să realizeze lecții mult mai interesante și atractive pentru elevi. Elevii din ziua de azi trebuie atrași către școală, atenția lor trebuie atrasă pe tot parcursul orei și cum altfel dacă nu prin toate aceste mijloace moderne de care dispunem. Nu mai văd astăzi învățământul de pe vremea noastră, în care profesorul dicta și noi scriam de parcă eram secretari. Fie că predau o limbă străină, istorie sau română, parcă scriam proces verbal.

Majoritatea școlilor care și-ar dori să urmeze exemplul școlii din Popricani, nu au bani. De unde aveți bani?

Am accesat aproape 100 de mii de euro anul trecut, printr-un proiect de tip POC. Oportunitatea a venit în timpul pandemiei când s-au accesat fonduri europene pe anumite axe. Noi am ales să mergem pe un proiect de tip POC numit achiziția de echipamente IT pentru uz școlar și împreună cu consiliul de administrație ne-am gândit la fiecare spațiu, la dotările de care are nevoie și am solicitat maxim din ce era în proiect. Fiecare clasă are tablă interactivă, are laptop-ul ei, are multifuncționala ei, fiecare cadru didactic are câte un laptop acasă, avem o sală de TIC dotată cu 24 de desktop-uri de tip all in one – astfel de echipamente se regăsesc și în biroul meu, și al secretarei, și în cancelarie – toate conectate la internet prin fibră optică. Mai avem 25 de tablete grafice, deși toți elevii școlii au deja tablete, aproximativ 300. Avem ecrane de proiecție, videoproiectoare în fiecare clasă, microfoane, camere de videoconferință foarte performante.

În perioada pandemiei, mulți alți colegi directori au ales proiecte POIM (Programul Operațional Infrastructură Mare) și le-au venit dezinfectanții și măștile acum câteva luni.

Am fost eligibili pe toate palierele și ne bucurăm că la această oră toată aparatura funcționează și este folosită la capacitate maximă.

Vă mai trebuie ceva în școala asta?

Ne mai trebuie softuri educaționale, dar am început derularea unui proiect de tip PNRR, prin care solicit softuri, aplicații pentru fișiere media, abonamente la platforme educaționale, astfel încât colegii să nu mai plătească din banii lor pentru ceva ce folosesc la clasă. Am solicitat cel mai ambițios soft pentru fiecare disciplină în parte.

Eu nu știu dacă România are bani pentru acest PNNR – nu mă las în baza lor, așa că am solicitat și de la primărie bani și am primit. 😊