Dr. Alice Rădulescu: „Un animal nu este doar un companion, este un prieten excepțional care te scoate din depresie, te face să râzi și să plângi în același timp”

Iubirea doamnei doctor Alice Rădulescu față de animale vine din copilăria petrecută la țară, alături de Viorica, Tarzan, Mau și Pandele. Atunci a învățat ce înseamnă loialitatea și demnitatea. Și tot atunci a învățat să-și iubească necondiționat animalul care venea peste tot cu ea sau cel care dormea lângă coșul cald din pod, în timp ce ea făcea picnic acolo, cu el. 

Mai târziu această dragoste pentru animale a determinat-o să devină medic veterinar. Iar acum spune că „misiunea mea este să ajut animalele. Să fac tot ce este omenește posibil pentru a le reda starea de sănătate atunci când sunt bolnave, dar mai ales să le ajut să nu ajungă în situații grave”. Așa că am vorbit cu doamna doctor Alice Rădulescu despre ce înseamnă să ai un animal de companie, la ce trebuie să fim atenți atunci când vorbim despre nutriția câinilor sau pisicilor, care este rolul dietei în tratamentul afecțiunilor cardiace şi ale altor boli, precum și ce părere are despre trendurile actuale privind nutriția: hrana naturală, hrana fără cereale, hrana crudă – BARF.

Doamna doctor Alice Rădulescu, de unde a pornit dragostea pe care o aveți pentru animale?

Vine din copilărie… Până la 14 ani am fost crescută de bunici la țară. Deși anii ’70-’80 au fost ani marcați de îndoctrinare comunistă și sărăcie spirituală, la țară eu am fost educată de bunici în spirit liber și cu respect față de natură și animale. 

Îmi aduc aminte foarte bine și cu multă emoție de animalele copilăriei mele: Viorica, Tarzan, Mau, Pandele și mulți alții.

Viorica era o vacă vineție cu care mergeam la păscut. Da, animalele pe care le iubeam atunci nu erau doar ceea ce înțelegem prin animale de companie azi, viața era diferită și noi eram altfel. În timpul în care Viorica mânca, eu citeam. Aveam mereu în desagă și o carte împrumutată de la Doamna Zafiu, profesoara de Română.

Tarzan era un metis de boxer cu ciobănesc german, foarte înțelept, care m-a însoțit toată copilăria. Dar asta o spun acum, având cunoștințele pe care le am, pentru că pe atunci Tarzan era doar un cățel pe care îl iubeam foarte mult.

Mau era un motan exact ca în povești. Îi plăcea să doarmă lângă coșul cald din pod, iar eu făceam picnic acolo, cu el. 

Pandele era un curcan imens, cu multe mărgele roșii de care îmi era o frică ca de zmeu pentru că invariabil mă alerga când treceam prin curtea de animale.

Nu am avut cai, dar Tataie lucra la Colectiv și deseori venea cu șareta. Unul dintre cai era alb, iar eu eram fascinată… ce măreție de animal! 

Dintre toate animalele despre care ne-ați povestit, care v-a fost cel mai apropiat? Și care a fost prima lecție pe care ați învățat-o de la animale?

Dintre toate animalele copilăriei mele, Tarzan a fost ceea ce numim astăzi primul meu animal de companie. Mă însoțea peste tot, când mergeam cu vaca, când mergeam la câmp cu bunicii, când mergeam la gârlă cu ceilalți copii, chiar și când mergeam la școală. A murit într-o iarnă cu nămeți cât casa. Într-o zi a dispărut fără urmă. L-am plâns și l-am căutat și așteptat zilnic. În primăvară, când s-au topit zăpezile, l-am descoperit în fundul grădinii, unde se retrăsese să moară. Tarzan m-a învățat ce înseamnă loialitatea și, chiar dacă nu am înțeles atunci, acum realizez că mi-a arătat cum să te retragi cu demnitate. E o lecție importantă, chiar dacă dureroasă.

Dr. Alice Rădulescu: „Conexiunea cu animalele m-a determinat să aleg meseria de medic veterinar”

Ați terminat liceul sanitar. Ce v-a determinat să urmați acest drum?

Am urmat liceul sanitar pentru că așa m-au orientat părinții mei, care doreau să am o meserie. Nu am regretat niciodată asta și am făcut cu plăcere această meserie timp de 7 ani, chiar și pe perioada studiilor veterinare. Iar experiența medicală umană m-a ajutat foarte mult în carieră. 

Când ați știut că vreți să fiți medic veterinar, doamna doctor Alice Rădulescu? De ce ați ales să fiți medic veterinar?

Conexiunea cu animalele m-a determinat să aleg meseria de medic veterinar. Iar când spun conexiune, mă refer atât la iubirea înnăscută față de animale, dar și la respectul, cunoașterea și înțelegerea lor.

Răspunsul meu poate părea un clișeu acum și cu siguranță are o conotație diferită în anul 2021 față de 1990, dar asta nu îl face să fie mai puțin real. Am crescut înconjurată de animale și am fost educată în spiritul respectului față de natură și animale. Așa s-a creat această conexiune absolut firească, iar mai târziu în viață, când a trebuit să decid ce meserie mi s-ar potrivi, pur și simplu am știut. Nu a fost o decizie ușoară, însă, pentru că acum 30 de ani meseria de medic veterinar nu avea aceleași perspective ca acum. Medicina veterinară era orientată preponderent spre zona de animale de fermă și sănătate publică, era dominată de bărbați și era și foarte prost plătită. La vremea aia cariera de medic veterinar nu era o alegere populară pentru tineri și cu atât mai puțin pentru femei. 

Dar profesia de medic veterinar s-a schimbat dramatic în ultimii 30 de ani și continuă să apară mereu schimbări în bine, oportunitățile de carieră sunt tot mai numeroase, iar astăzi foarte mulți tineri doresc să devină medici veterinari.

De ce le-ați recomanda oamenilor să își ia un animal de companie?

Un animal de companie este o ființă al cărui unic scop este să ne iubească. El devine un membru al familiei care ne schimbă viața complet în bine, mult bine. Și nu exagerez cu nimic.

De cele mai multe ori oamenii nu cred până nu primesc un animal în casa lor. Unii îl iau pentru copii, alții din compasiune, alții provizoriu, unii de singurătate pentru ca imediat după aceea să nu își mai poată imagina viața fără el. Un animal nu este doar un companion, este un prieten excepțional, care te scoate din depresie, te face să râzi și să plângi în același timp, îți umple sufletul și îți deschide inima, te învață compasiunea, loialitatea și iubirea necondiționată. Te învață și câtă putere ai atunci când ai senzația că nu mai ai. Îți arată laturi ale tale de care nici nu știai că există. Te face să te miști, să râzi, să simți, să iubești. Te întinerește și te face mai sănătos. Îți umple casa și îți unește familia. Sunt emoții pe care până nu le încerci vei crede că sunt povești. 

Care sunt cele mai importante sfaturi pe care le dați celor care vor să aducă acasă pentru prima dată un animal de companie?

Să ai un animal este, însă și o responsabilitate uriașă. În primul rând le-aș recomanda să se informeze ce presupune să aibă un animal de companie înainte să îl ia acasă. Cum îl hrănește, cu ce, care sunt costurile, în ce condiții trebuie să îl țină pentru ca micuțul să fie sănătos și să aibă o viață bună. 

Apoi să treacă cu el pe la medicul veterinar din prima clipă. Fie că îl adoptă de la cineva, îl ia de pe stradă sau de la un crescător, primul drum ar trebui să fie la medicul veterinar. În acest fel se asigură că animalul este sănătos și, dacă nu este, află ce trebuie să facă. Tot atunci, împreună cu acesta, vor stabili un plan de vizite, un regim alimentar, o schemă de vaccinare. Ca să te poți bucura de o viață frumoasă alături de companionul necuvântător, trebuie întâi de toate să te asiguri că este și rămâne sănătos. Și este și mai economic. 

Vizita la medicul veterinar nu este o corvoadă sau o neplăcere pe care să o tot amânați și o tot evitați. Medicul veterinar este prietenul dumneavoastră. Stați de vorbă cu el, puneți întrebări, informați-vă. La un consult general, dacă animalele sunt aduse periodic la medicul veterinar, semnele unei boli grave, chiar și ale unei boli cardiace, pot fi identificate de timpuriu și ținute sub control. Din nefericire, simptomele nu sunt întotdeauna observate de proprietar, motiv pentru care se poate ajunge la situații de urgență și, în multe cazuri, chiar la decesul animalului.

Care sunt provocările cu care vă confruntaţi în relaţia medic-proprietar?

Sunt multe provocări, dar din ce în ce mai puține pe măsură ce trece vremea. Aproape că nu le-aș mai numi provocări. Nu doar medicina veterinară s-a schimbat în timp, ci și proprietarii. Sunt cu mult mai responsabili, înțeleg că prevenția este lucrul cel mai important, iar relația cu medicul veterinar se sudează din ce în ce mai bine cu fiecare vizită pe care o fac la cabinet. Cei care devin proprietari pentru prima dată sunt puțin mai sceptici la început, dar cu puțină înțelegere reciprocă și având ca interes comun sănătatea animalului, lucrurile funcționează bine. Câteva lucruri ar trebui amintite: 

Internetul este plin cu informații; dar nu toate informațiile sunt corecte, folosiți-l cu scepticism și mergeți mai des la medicul veterinar.

Aceleași simptome pot avea cauze diferite; nu mai oferiți tratamente pe care le sugerează o persoană care nu este de specialitate, puteți face mai mult rău decât bine.

Nu oferiți medicamente de la farmacia umană decât dacă sunt prescrise de un medic veterinar; unele medicamente umane pot conține substanțe toxice pentru animale.

Nu hrăniți animalele după ureche, hrana echilibrată este un element extrem de important în menținerea sănătății.

Care sunt cele mai întâlnite probleme pe care le întâlniți la pacienții dvs.?

Epoca modernă și dezvoltarea științelor medicale a condus la creșterea duratei de viață atât la om, cât și la animale. Și ăsta este un lucru foarte bun. Dar vârsta înaintată a condus, însă, la creșterea numărului de boli specifice bătrâneții, precum bolile cardiace, cancerul, insuficiența renală. Statisticile arată că bolile cardiace se situează pe primele locuri. Din totalul bolilor cauzatoare de deces, bolile cardiace reprezintă 25% la om, 17% la câine și 7% la pisică.

Prin urmare, în zilele noastre, medicul veterinar se află din ce în ce mai frecvent în fața unor pacienți geriatrici cu probleme cardiace. 

Adulții pot avea și ei multe probleme cardiace. Boala valvulară mitrală este diagnosticată cel mai frecvent la cățeii de talie mică și mijlocie în jurul vârstei de 7-8 ani, iar Cardiomiopatia hipertrofică la pisici în jurul vârstei de 4-5 ani. Cardiomiopatia dilatativă, o altă afecțiune cardiacă, este mai des întâlnită la câinii de talie mare și diagnosticată în jurul vârstei de 4 ani.

Chiar dacă mai puțin frecvent, la tineret întâlnim boli cardiace congenitale, precum Persistența canalului arterial, Defectul ventricular septal, Stenoza pulmonară, Stenoza aortică, Tetralogia lui Fallot și multe altele.

Excesul ponderal se corelează cu afecțiunile cardiace?

În această privință nu este nicio diferență la animale față de oameni. Excesul ponderal determină foarte multe probleme de sănătate, cum ar fi boli de inimă, diabet, osteoartrită, tulburări ale tractului urinar, tulburări de reproducție și chiar cancer. 

Se estimează că aproximativ 30% din populația de animale de companie este supraponderală. 

Animalele devin supraponderale în principal ca urmare a supraalimentării de către proprietari și de aceea medicii veterinari ar trebui cu fiecare ocazie să sensibilizeze proprietarii cu privire la pericolele obezității și consecințele medicale pe termen lung.

Aș mai menționa aici un aspect important: există diferențe între obezitatea abdominală și obezitatea generală. Astfel, studiile au arătat că în cazul obezității abdominale, grăsimea acumulată visceral reprezintă un factor mai important în cauzarea bolilor cardiace, comparativ cu grăsimea acumulată periferic în cazul obezității generale. Obezitatea viscerală este, de asemenea, asociată mai frecvent cu rezistența la insulină, care poate duce la diabet. Măsurarea circumferinței taliei ar putea fi un mijloc util de evaluare a riscului de îmbolnăvire cardiovasculară la pacienții cu obezitate abdominală.

La ce trebuie să fim atenți atunci când vorbim despre nutriția câinilor sau pisicilor?

În primul rând, dieta alimentară ar trebui stabilită cu foarte multă responsabilitate și împreună cu un medic veterinar, în funcție de starea de sănătate și nevoile pe care animăluțul le are la un moment dat. Astfel, hrana poate și trebuie să fie adaptată pentru problemele de sănătate apărute la un moment dat, cum ar fi spre exemplu problemele cardiace, insuficiența renală, insuficiența hepatică, diabetul zaharat, anumite intoleranțe etc. De asemenea, hrana trebuie să fie potrivită pentru vârsta și rasa animalului, dacă animalul este sterilizat sau nu, dacă are un nivel de activitate mai intens sau este mai sedentar etc. 

Indiferent de situație, obiectivul principal este să asigurăm nutrienții necesari în cantitate optimă. 

Un aspect important în hrănire este palatabilitatea… hrana trebuie să placă animalului și să-i stimuleze apetitul. Având un animăluț fericit, vom fi și noi fericiți.

Foarte important este și să avem grijă sa evităm să administrăm alimente de la mesele noastre pentru că unele pot fi periculoase (ex. oasele de pui), iar altele pot fi chiar toxice (ex. ceapa, usturoiul, avocado, ciocolata, strugurii, stafidele și multe altele).

Citește și: Candice Dragotă: „pisica ne place pentru emoția estetică”

De ce este important să oferim câinilor și pisicilor o hrană adecvată vârstei și sensibilităților lor specifice?

În fiecare etapă a vieții, atât la om cât și la animale, metabolismul este diferit și, implicit, și nevoile sale nutriționale. Astfel, puii au nevoie de nutrienți care să asigure o creștere sănătoasă, adulții de o formulă de întreținere, care să le susțină sănătatea, iar animalele vârstnice au nevoie de nutrienți care să le ofere o îmbătrânire sănătoasă. 

Și animăluțele pot avea tot felul de intoleranțe alimentare, alergii diverse, sensibilități individuale sau specifice rasei. Deși majoritatea intoleranțelor sunt înnăscute, diverși factori externi (acarienii din mediu, mucegaiurile, polenul sau alți alergeni sezonieri), anumite alimente (carnea de vită sau pui, anumite produse lactate, ouăle, soia) pot declanșa alergii. 

Aceste alergii se manifestă frecvent prin tulburări cutanate și digestive. Prin urmare, pot fi declanșate simptome cum ar fi înroșirea pielii, scărpinat excesiv, căderea părului, simptome digestive precum borborisme, diaree, vomă.

Aceste simptome trebuie recunoscute și tratate din timp. Mergeți la medicul veterinar! Acesta va efectua investigațiile necesare pentru depistarea alergenului sau alergenilor cauzatori, va institui tratamentul necesar și vă va recomanda dieta cea mai potrivită pentru animăluțul dumneavoastră.

Care este rolul dietei în tratamentul afecțiunilor cardiace şi ale altor boli?

Pentru un management optim în cazul oricărei îmbolnăviri, pe lângă tratamentul medicamentos adecvat, sunt foarte importante și alte aspecte precum dieta alimentară, dieta hidrică, o bună oxigenare, confortul ambiental și, nu în ultimul rând, afecțiunea primită. 

Luând în considerare studiile efectuate cu privire la rolul important al dietei la pacienții cardiaci, în ultimele ghiduri de diagnostic și management al bolilor cardiace au apărut capitole importante cu recomandări pentru tratamentul dietetic. 

Spre exemplu, în cazul pacienților cu insuficiență cardiacă congestivă se pune un accent deosebit pe nutriție. Este cunoscut faptul că pacienții cardiaci sunt predispuși la cahexie cardiacă care, atunci când apare, reprezintă un factor de prognostic negativ. Pentru a preveni cahexia cardiacă trebuie menținut un aport caloric adecvat. 

Studiile au arătat că pacienții cu boli cardiace în stadiul C au nevoie de un aport caloric mai crescut, de aproximativ 60 kcal/kg. Pentru a asigura acest necesar caloric, unui pacient cardiac trebuie să i se asigure un aport adecvat de proteine cu un înalt grad de digestibilitate. 

Pacienții cardiaci au nevoie, de asemenea, de o hrană cu un nivel scăzut de sodiu. În funcție de rezultatele investigațiilor și a analizelor de sânge trebuie administrate suplimente de Potasiu sau Magneziu. La animalele cu apetit scăzut, pierderi musculare sau aritmie se recomandă administrarea de suplimente cu acizi grași omega-3.

Este lesne de înțeles că această nutriție complexă nu poate fi asigurată decât cu o dietă bine concepută de nutriționiști cu experiență. Există în acest sens diete speciale pentru probleme cardiace și nu numai. 

Ce v-a atras către domeniul cardiologiei şi ecocardiologiei?

Am ales cardiologia pentru că după mulți ani în care am făcut de toate, chirurgie, medicină internă, chiar și dermatologie, am început să merg în străinătate la cursuri și workshopuri. Am ajuns la un moment dat la un curs de medicină felină, unde am participat la un workshop de cardiologie susținut de Gerhard Wess. Acela a fost momentul în care mi-a fost trezit interesul pentru cardiologie. Gerhard Wess a reușit ce nu a reușit altcineva: sa prezinte cardiologia ca fiind mai ușoară. Și frumoasă. De atunci încolo am urmat toate cursurile lui și multe altele pe lângă. Și am înțeles ca, într-adevăr, cardiologia este frumoasă. Nici vorbă să fie ușoară, dar nici pe atât de grea pe cât îmi păruse până atunci. 

În tot acest timp, cardiologia mi-a adus și cele mai mari satisfacții profesionale, dar și umane. Nimic nu mă emoționează mai tare decât o inimioară care bate cum trebuie. E, cred, una dintre cele mai mari responsabilități pe care o poți avea ca medic veterinar. 

Dr. Alice Rădulescu: „Misiunea mea este să ajut animalele”

De peste 20 de ani construiţi clinici de referinţă în România, iar recent aţi inaugurat o nouă clinică cu mai multe facilităţi medicale. Care este misiunea dumneavoastră?

Misiunea mea este să ajut animalele. Să fac tot ce este omenește posibil pentru a le reda starea de sănătate atunci când sunt bolnave, dar mai ales să le ajut să nu ajungă în situații grave. De aceea în clinicile A&A Medical Vet am vrut mereu nu doar să fim cei mai buni, ci și să avem la îndemână tot ce e este necesar, de la medicamentația de urgență până la echipamente de ultimă generație și oameni specializați care să poată interveni împreună sau separat de mine în orice situație. Pentru că de multe ori viața unui animal depinde de ore și chiar fracțiuni de ore. 

Referitor la specialitatea mea, consultul cardiologic complet și ecocardiografia sunt foarte importante pentru orice animal, indiferent de vârstă. Contrar a ceea ce se spune și ce se știe, sunt multe animale care pot avea afecțiuni cardiace și chiar malformații congenitale grave ce nu dau semne clinice decât atunci când este prea târziu. 

Mi-aș dori să fac mai multă prevenție, dar asta nu ține mereu de mine. Deși procentul de proprietari care se informează este din ce în ce mai mare, încă e loc de mult mai bine. 

Medicina modernă ne ajută să prevenim anumite afecțiuni cardiace induse cum ar fi: hipertrofia cardiacă indusă de hipertensiune arterială sistemică sau hipertiroidism, cardiomiopatia dilatativă indusă nutrițional, hipertensiunea pulmonară indusă de Dirofilarioză. Nu putem preveni chiar tot, dar putem să avem un control eficient asupra evoluției multor boli cardiace. Putem chiar să vindecăm anumite boli dacă sunt diagnosticate la timp. 

Care credeţi că este viitorul cadiologiei în medicina veterinară din România şi cum vă propuneţi să contribuiţi la evoluţia acestui domeniu?

Viitorul sună bine, spunea o reclamă. Și chiar sună. Sunt din ce în ce mai mulți medici care practică cardiologia și tot mai mulți cei care își doresc să se specializeze în acest domeniu. De asemenea, se înmulțesc cursurile și seminariile pe teme de cardiologie. Eu personal susțin cât de multe cursuri pot, îmi ajut colegii să învețe și, chiar mai mult decât atât, am fondat împreună cu alți medici un ONG pentru cardiologi: Asociația Cardiologilor Veterinari din România – ACVR. 

Am făcut deja mai multe evenimente pe teme de cardiologie și vom continua să facem, ajutăm medicii veterinari să ajungă la informație, să lucreze, să se specializeze, dar, mai ales, să lucreze împreună. Cardiologia rar se face de unul singur. Medicina în general se face în echipă, dar cardiologia în mod special. 

Aveți o experiență respectabilă în domeniul medicinii veterinare. Ce părere aveți despre trendurile actuale privind nutriția: hrana naturală, hrana fără cereale, hrana crudă – BARF?

Eu sunt un medic orientat pe medicina bazată pe dovezi, citesc foarte mult, iar acolo unde există studii ce dovedesc beneficiile unui produs sau ale unei terapii, le voi aplica. 

Din păcate, în ceea ce privește aceste trenduri nutriționale, nu există încă suficiente studii (și cele care sunt au un nivel scăzut de evidență) pentru a demonstra beneficiile. Mai mult decât atât, studii recente dovedesc efecte secundare dăunătoare ale unor tipuri de dietă, spre exemplu cardiomiopatia dilatativă indusă nutrițional în cazul hrănirii exclusive și îndelungate cu hrană fără cereale.

Este un subiect foarte delicat… Sigur, sunt multe trenduri acum în orice domeniu, pentru că lumea noastră este în schimbare. Trebuie, însă, cu multă atenție și discernământ să facem alegerile potrivite. Și in acest sens trebuie să avem încredere în specialiști.