Ecaterina și Răzvan Stan (Ciupa House): „Ne dorim să fim sănătoși cu toții, să construim o căsuță frumoasă, să contribuim și noi la educația tinerilor și să ne crească roșiile”

Familia Stan sau Ciupa House înseamnă Răzvan, Ecaterina, Delia și Casian. Ecaterina și Răzvan sunt din Constanța, s-au îndrăgostit la prima vedere, apoi s-au mutat în București și, după nașterea primului copil și odată cu pandemia de coronavirus, s-au hotărât să cunoască viața la sat. Așa că s-au mutat undeva în Oltenia de sub Munte. 

Astăzi, au doi copii și o casă în construcție. Învață să folosească drujba, motocoasa și să-și facă propriile legume. S-au tăiat la mâini, s-au zgâriat, au scos căpușele de pe ei. Dar au cunoscut oameni cumsecade care i-au ajutat cu sfaturi și cu merinde. Așa că astăzi se bucură de vremea bună a iernii și de răcoarea verii. 

Își văd copiii crescând frumos, fericiți, jucându-se. Atât Ecaterina, cât și Răzvan lucrează în IT. Cred că împreună pot face totul, indiferent de ce încercări ar putea să le apară în cale. Dacă vreți să vedeți cum se construiește pas cu pas o casă la sat în România, le puteți urmări contul de pe TikTok sau Youtube – Ciupa House. Până atunci, vă invităm să-i cunoașteți în interviul de mai jos: 

Ecaterina, povestește-ne puțin despre locul în care stați voi…

Suntem Ecaterina și Răzvan, născuți și crescuți în Constanța și mutați, mai târziu, în București. Am ales zona de munte din motive evidente, fiecare își dorește ce nu a avut. Ne-am dorit un loc în care să fie vremea bună iarna (în vârful muntelui este mult mai greu) și mai răcoare vara, drumurile să fie accesibile, să fie o zonă cu potențial turistic, dar neaglomerat, pământul să fie bun pentru agricultură, așadar Oltenia de sub Munte ni s-a părut ideal. 

Cum ați ales zona și cum merge construcția casei?

Am ales zona Horezu, județul Vâlcea, deoarece am vizitat-o de mulți ani, fugind de aglomerația de pe Valea Prahovei. Acum trei ani și ceva am închiriat o casă în zonă și am testat viața la țară, dar am păstrat gol apartamentul din București în cazul în care ceva nu ne-ar fi plăcut sau nu ne-am fi descurcat. 

Pandemia ne-a prins într-un mediu ideal, aș putea spune. De un an de zile, din iulie 2021, ne-am mutat permanent și am început plănuirea casei. Am cumpărat un teren, dar nu ne-am atins de el până recent, din cauza creșterii prețurilor în construcții. Deocamdată îl curățăm, măsurăm, așteptăm planurile finale de la arhitectă, facem bugete. 

Ce v-a făcut să luați decizia de a vă muta la sat?

Copiii. Cu primul copil mergeam în parc în București, dimineața până la maxim la ora nouă, pentru că apoi leșinai de cald. Și mai puteai ieși seara după 7. Nu mi s-a părut normal să plimbi căruciorul pe lângă țeava de eșapament, aia nu era aerisire. Și nici la casă într-un oraș mai mic nu am vrut, ca să nu mai auzim mașinile trecând pe stradă.

Ecaterina și Răzvan (Ciupa House): „Nu mai voiam agitație, dramă, claxoane, poluare. Și viața este prea scurtă ca să trăiești în tipare”

Spuneai, în postarea de pe grupul Mutat la țară, că înainte de pandemie ați închiriat o casă la munte într-o zonă care ne plăcea. De ce ați luat această decizie atunci? Și unde ați stat?

Am închiriat casa unor proprietari de pensiune cu care ne-am împrietenit, Agropensiunea Cerna. Ei dețin și casa părinților, separată de pensiune. Nu a fost ușor tot timpul, chiar dacă această căsuță era renovată a luat foc instalația o dată, am dormit în frig de mai multe ori, internetul cădea foarte des și ne afecta munca. Dar tocmai situațiile astea ne-au arătat ce putem face, ne-au dat startul.

Citește și: Mama care s-a mutat la sat după ce copilul a făcut insuficiență respiratorie din cauza poluării – Raluca Ana Elas: „În natură mi-am dorit să simtă și să crească și copilul meu”

Ce au spus apropiații voștri – familia, prietenii – atunci când ați ales să vă mutați de la București, la Vâlcea, cu doi copii mici (de 2 și 4 ani)?

Ei nu înțeleg această zonă, fără familie și doar cu prieteni în jur. Ne-am mutat când fetița avea 1 an și jumătate și eu eram însărcinată cu al doilea, a fost și mai șocant probabil. Dar nu mai voiam agitație, dramă, claxoane, poluare. Și viața este prea scurtă ca să trăiești în tipare.

Cum se bucură cei mici de viața de la sat?

Când părinții sunt liniștiți, copiii sunt fericiți. Au crescut ca din apă, se joacă în curte ore întregi, în soare sau ploaie, nu contează. Eram puțin îngrijorați cu grădinița, dar am găsit personal foarte bun în Horezu la grădinița cu program prelungit. Condițiile asigurate de primar sunt la nivel european. Oricum educația se învață acasă, nu lăsăm totul pe mâna altcuiva. Ba chiar am găsit și o super-bonă care ne ajută, tânără și responsabilă, unde în București am avut parte de niște experiențe dubioase.

Citește și: „Fie ne mutăm definitiv în Anglia, fie ne întoarcem în România și vedem cum o dregem”. S-au întors acasă pentru a-și crește copiii alături de părinți și bunici

Cât de greu este pentru voi să trăiți la sat, să construiți o casă și, în același timp, să creșteți și doi copii mici?

Depinde de viziunea fiecăruia asupra creșterii copiilor. Dacă îi ignori, îți vezi de treabă și clar este mai ușor. Dar noi ne concentrăm pe fericirea lor, pe creșterea lor emoțională și totul merge mai încet pe celelalte planuri. Ne ajută bona (mulțumim, Roxana) și grădinița și putem să mergem la birou sau pe teren.