Este UX design o meserie a viitorului? Și cum a ajuns Andrei Mihai să învețe marile companii din România și din occident cum să aibă o interfață prietenoasă cu clienții?

Andrei Mihai este antreprenor și fondatorul unei firme ai cărei clienți sunt alte firme ce au nevoie să creeze o interfață prietenoasă cu consumatorii lor, adică să pună în practică termenul de user experience.

Țineți minte eterna întrebare de la grădiniță și școală: „Ce vrei să te faci când o să fii mare?”. Pe vremea mea, răspunsurile erau extrem de puține și majoritatea se învârteau între doctoriță, polițist, învățătoare și macaragiu. Unul mai visător mai spunea că el o să fie pilot, iar fetița care mergea la cursuri de balet se vedea pe scenă.

Mă întreb câți dintre noi ne-am făcut ce am visat atunci. Probabil extrem de puțini.

Am avut ocazia să-l întâlnesc pe Andrei Mihai a cărui meserie sună așa: user experience designer. Mi-am imaginat cum ar fi fost să le spun părinților mei că practic o meserie cu o titulatură SF pentru ei. Ultima dată am râs cu lacrimi de fețele lor încurcate când fratele meu le spunea că el va fi programator și încerca să le explice ce este acela un soft.

Aceste meserii par să fie meseriile viitorului și mulți pariază pe ele, chiar dacă acum 30 de ani nu erau cuprinse în nomenclatorul de meserii.

Ce înseamnă ux designer, ce face unul ca el și cum ajungi să fii cel mai bun și să ajungi să-i pregătești pe străinii din occident în domeniul acesta, aflați din rândurile de mai jos, extrase din discuția mea cu Andrei Mihai la o cafea virtuală, pe Skype. (Apropo, chiar râdeam că în ziua de azi Skype-ul este asemenea SMS-ului, pare atât de învechit că aproape nimeni nu-l mai folosește. Eu îl consider vintage 😂

Ce voiai să te faci când erai mic? Bănuiesc că nu aveai idee de user experience…

Când mă uit în spate o fac cu puțin regret deoarece eu nu am avut niciodată habar de ce vreau să ajung, unde vreau să merg sau ce mă voi face când voi fi mare. A fost destul de freestyle toată copilăria și adolescența mea..

Nu visai și tu să fii polițist sau gunoier, meserii din astea impresionante pentru băieții mici?

Nu, cred că mai degrabă mă uitam la taică-meu care era cadru în armată și mi se părea ceva extraordinar, era eroul meu. Țin minte că la un moment dat, în clasa I, a venit cineva să ne înregistreze și fix asta ne-a întrebat. Cred că primul lucru care mi-a venit în minte atunci a fost militar, că voiam să urmez cariera tatălui meu.

Cu trecerea timpului nu a existat nici un fel de afinitate către zona asta, așa că nu s-a întâmplat.

Mama ta ce meserie are?

Maică-mea e economist.

Părinții tăi înțeleg ceva din ce faci tu?

Nuuu! Taică-meu înțelege, dar în paradigma asta de digital, site-uri. El a făcut Cibernetica și acum lucrează cumva în zona de tehnologie și cred că asimilează meseria mea cu ceva analiză de business. De fapt asta i-am transmis. I-am spus că iau niște cerințe de business mai complicate, le trecem prin niște filtre, stăm de vorbă cu oamenii și încercăm să înțelegem cum funcționează pentru ei tehnologia și apoi transpunem totul în ceva vizual, într-o aplicație, un soft.

Dar când vorbesc despre tine și te prezintă, cum o fac? De exemplu, alor mei le e simplu să spună despre mine că sunt jurnalist, dar dacă ar avea un copil care activează în domeniul UX, cred că li s-ar rupe complet filmul 😂

”E cu calculatoarele, cu tehnologia. Mai face și niște cursuri, dar nu ne e foarte clar despre ce” 😂

Bine, acum spune-mi și mie ce faci tu?

În general eu spun că luăm probleme de business destul de complexe și le traducem pentru oameni. Operăm în zona de tehnologie, dar în același timp ne uităm și la experiențele din afara tehnologiei, cum ar fi experiența unui client.

Când ai descoperit tu domeniul acesta și când ai văzut necesitatea lui?

Eu am făcut facultatea de economie și în anul I de facultate m-am angajat și am început să fac site-uri în Flash. Pe la al doilea, al treilea angajator mi-am dat seama că este o mică discrepanță între ce înseamnă design, ce vede un designer (legat de partea creativă) și în același timp ce vede un developer și ce înțelege un client.

Adică între ce vede un designer și ce înțelege un consumator…

Exact! Exista acest buffer pe care la momentul respectiv nu știam să-l delimitez sau să-i pun o etichetă. Vedeam nevoia unor skill-uri mai aparte, a unor metode și instrumente de lucru despre care ulterior, după câțiva ani am aflat că se numește user experience design. Și am aflat asta citind niște cărți și uitându-mă pe net. Atunci am zis: „Wow! Asta e ce fac eu și ce-mi place mie de fapt să fac: să îmbin tehnologie cu design, cu research”. Mi s-a părut absolut fascinant la momentul respectiv pentru că eu deja făceam asta, însă nu știam să o numesc.

Când ai găsit acel nume, erau oameni ca tine în România?

Nu. Interesant este că la momentul acela erau două poziții deschise: una la Adobe și una la Raiffeisen Bank – o diferență foarte mare între cele două structuri. Am aplicat pentru ambele job-uri. Prima oară am avut interviu cu cei de la Adobe și tipul cu care am dat interviul mi-a explicat foarte mișto: „Până într-un anumit punct tu duci foarte corect problema, dar vezi că îți lipsește zona de user research, să stai de vorbă cu oamenii, să cunoști arhetipuri de utilizatori, etc.”. A fost super ok că am primit feed-back-ul acela pentru că imediat m-am dus și m-am documentat, iar la discuția cu Raiffeisen eram deja în altă poziție, înțelegeam tot ce se întâmplă acolo și care pot fi așteptările de la un astfel de job. Interesant era că cei din bancă habar nu aveau de fapt ce vor. Probabil cineva a citit pe undeva, a ridicat această poziție în cadrul băncii, am ocupat-o eu și m-am văzut la birou întrebându-mă și eu acum ce fac.

Înțeleg că tu făceai bani încă de mic…

Da, de la 20 de ani. De fapt am mai avut ceva job-uri și înainte. Pe la 16 ani am lucrat o vară pentru finul meu care avea o firmă de componente de calculatoare, apoi înainte să intru pe zona de web am mai făcut tot felul de chestii. Vreo două săptămâni am lucrat pentru o agenție de research și introduceam date în calculator, eram cel mai performant la introdus date într-un xls, însă mă plictiseam teribil și m-am dus să vând blugi la Unirii, la o firmă. Mi-am dat seama că nici aia nu era de mine și că mă iroseam, așa că m-am apucat de web design.

Tu de mic ai avut calculator?

Da.

Erai copilul acela care se juca non stop?

Da, aveau ai mei ceva probleme cu mine. Acum, uitându-mă în spate, îmi dau seama că anumite lucruri chiar nu erau sănătoase și mă incomodau și la școală. Fiind singur acasă, întotdeauna aveam tentația asta să aleg între a-mi face temele și a mă juca la calculator. Și ghici ce alegeam?

Cât de veche e istoria asta cu user experience, dar îmbrăcată în numele acesta?

Am stat trei ani în bancă și sunt cinci de când am firma mea, așadar sunt opt ani de când fac asta, sub un nume.

Cum ai decis să-ți faci firmă? Era loc pe piață de așa ceva?

După ce am plecat din bancă m-am dus să lucrez pentru o companie australiană, să conduc un departament de product design, unde inițial părea foarte interesant, însă după vreo două luni mi-am dat seama că nu eram pe aceeași linie cu ownerul. Atunci am zis: „ok, mă duc pe cont propriu!”. Mi-am dat demisia, striga ceva puternic în mine și am decis să pornesc singur. Primul impuls a fost cel de a mă angaja din nou pentru că trebuia să-mi câștig pâinea și nu aveam nici o economie pusă de-o parte. Tocmai cumpărasem un apartament cu prima casă, eram cu multe datorii, nu mai aveam nici un venit, dar am zis că dacă nu o fac acum, nu o mai fac niciodată.

Majoritatea încep să-și dezvolte un business fiind angajați, la tine a fost pe dos…

La mine a fost un moment 0 în care mi-am dat seama că am foarte mult de pierdut dacă nu încerc pe cont propriu.

Și cât timp ai făcut foamea?

Au fost vreo două luni destul de dificile pentru că a trebuit să le cer bani alor mei. Nu mai făcusem asta de la 20 de ani și o făceam din nou la 29 de ani.

Ei ce au zis? Nu ți-au reproșat că ai lăsat banca?

Au fost niște discuții: „Mă tu ești dus cu pluta? Chiar ți s-a urât cu binele? Ai niște responsabilități, de ce faci asta?”.

Eu însă simțeam că e momentul meu. Eu voiam foarte mult să intru în zona asta de educare a pieței, să ridicăm niște standarde și să înțelegem de fapt cum se petrec lucrurile profi și speranța mea era că ieșind cu niște cursuri în piață va trebui să existe o cerere și automat vor veni și niște proiecte de consultanță. Și așa am ieșit: cu un training, cu un workshop pe două zile și iată că au trecut aproape cinci ani.

Și nu ți-a fost teamă că dacă îi înveți pe alții, îți vor lua pâinea? Că înțeleg că erai unul dintre foarte puținii din România?

Nu cred în chestia asta, dimpotrivă. E un secret, după părerea mea: tu în momentul în care îl înveți pe altul, devii automat mai bun. Fie îți calibrezi discursul, îți pui mai multe întrebări legate de ceea ce vrei să transmiți, te documentezi, ești într-o poziție privilegiată. Bine, atâta timp cât ai ce să spui.

Înțeleg că ai lucrat cu cele mai mari companii de la noi…

Da, așa este. Și în continuare majoritatea clienților sunt în piața locală. Anul acesta însă vom face un pas către afară.

Când copilul tău va fi întrebat la grădiniță, sau la școală, ce meserie au părinții, ce va spune?

O să fie simplu să spună că maică-sa e pilot de aviație, iar pe mine sper să mă prezinte ca antreprenor.

Îți imaginezi că toți copiii din clasă vor face „Wooow!” când vor auzi cu ce se ocupă mama lui, iar la tine se poate să nu se minuneze deloc?

😂Dar asta se întâmplă și cu oamenii mari.

Crezi că ceea ce faci tu va apărea și în acel manual, clasificator al meseriilor? Tu practici una dintre meseriile viitorului?

Eu consider că practic o meserie a prezentului. Noi, ca societate, suntem oricum cu câțiva pași în spatele a tot ce înseamnă vest, iar ux designer este o poziție foarte naturală și apreciată în occident. Sper să fie și ea cuprinsă ca o titulatură în acele coduri ale muncii.

Dar ce îmi doresc eu este să apară cineva care să realizeze că societatea românească, în ansamblu, are nevoie de ux designer. În afară statul este un mare susținător al unor astfel de inițiative, pentru că pare că se gândește la viața și bunăstarea cetățenilor. Avem și noi foarte mulți dezvoltatori, foarte mulți programatori, însă mai avem nevoie de această aplicare umană care să te învețe cum să iei tehnologia și să te joci cu ea în folosul utilizatorilor.

Povestește-mi despre cursurile pe care le ții? Sunt doar pentru piața locală?

Tocmai urmează să lansez un masterclass internațional, remote pentru că planificasem deja să ieșim anul acesta cu cursurile în afară. Până acum s-a întâmplat doar pentru piața locală, dar de aici vom merge și către vest.

Adică tu vrei să-i înveți pe străini roata? Exagerez 😀

Da, putem spune și așa. Cred că e loc în piață, așa că de ce nu? Nu o să-i învăț pe cei care lucrează deja în departamentul de inovație, ci pe cei care sunt la început de drum și se îndreaptă pe calea asta.

Câștigi bani mulți cu asta?

Nu câștig mai mult decât atunci când eram angajat. Poate sunt ceva mai mulți, însă efortul pentru a-i obține este infinit mai mare.