Flavia Boghiu, inima curajoasă din spatele schimbărilor din Brașov: povestea de dragoste cu Radu Hossu, legătura cu războiul din Ucraina și cum a rezistat într-o carieră politică plină de încercări

Spuneai mai devreme de promisiuni.

Da. Noi am promis că vom investi în creşe, grădiniţe şi infrastructură educaţională, pentru că în ultimii 30 de ani s-a făcut o singură creşă nouă în Braşov, în condiţiile în care avem 1.300 de copii pe lista de aşteptare. Nevoia este extraordinar de mare. Acum avem în lucru, în diferite stadii – una e gata în toamna asta, la altele începem execuţia propriu-zisă – 5 creşe, asta în 2 ani şi jumătate, de când ne-am preluat mandatul. Dar, într-adevăr, noi am făcut din asta o prioritate şi am muncit ca nebunii ca să recuperăm tot ce nu s-a întâmplat în anii ăştia, în care Braşovul s-a dezvoltat. Avem cartiere noi, în care se mută familii tinere, avem un oraș care atrage oameni din alte zone, nu ne permitem să se mai piardă vreme la capitolul investiții, cum s-a întâmplat 20 de ani.

Bine, dar explică-mi şi mie ceva. Cum de până acum nu s-a putut şi acum se poate?

Depinde cum îţi aşezi priorităţile. Ce facem noi vine cu un cost de sacrificiu personal, cu foarte multă muncă, cu 12-14, uneori și mai multe, ore de muncă pe zi. Când am intrat în primărie, erau 19 proiecte pe fonduri europene în implementare. Acum avem 79.

E adevărat că şi aşteptările sunt foarte mari de la noi. Am venit după 16 ani de administraţie anterioară şi presiunea de a livra este foarte mare.

Uite, am să îţi dau acum un exemplu din transportul public. Pornim de la faptul că ne dorim ca Braşovul să devină capitala verde a României. Avem o agendă pe Mediu şi ne dorim ca braşovenii să trăiască o viaţă sănătoasă, fără poluare şi să aibă o calitate a vieţii ridicată. Când am preluat mandatul, pe transportul elevilor erau în medie 150 de utilizatori. Mi s-a părut o cifră foarte mică. Am făcut o analiză pe posibilele motive şi am văzut că autobuzele porneau din capete de linie, ceea ce însemna că părinţii trebuiau să îşi urce copiii în maşini, să îi ducă la capete de linie şi, de acolo, să ia autobuzul către şcoală. Păi, dacă tot te-ai îmbrăcat şi eşti cu el în maşină, îl duci direct la şcoală. Şi aşa ne trezeam că dimineaţa centrul Braşovului era un mare ambuteiaj.

Am schimbat traseele autobuzelor, le-am pus să intre prin cartiere, mai ales prin cele nou construite, unde sunt familii tinere cu copii, încât să te poţi uita pe geam şi să vezi că-ţi urcă copilul în siguranţă, în autobuz. În autobuz este şi poliţie locală, sunt şi profesori, iar copilul ajunge direct la şcoală. Acum suntem la o medie de 550-600 de elevi pe zi care folosesc transportul şcolar şi intenţionăm să creştem numărul de linii.

Apoi, toate şcolile din Braşov sunt dotate cu table inteligente. Nu ştiu dacă mai există un oraş în ţară care să aibă astfel de dotări în toate şcolile.

O altă misiune a fost aceea din a ne asigura că ajung cele mai bune produse în pieţele din Braşov, produse locale, venite de la producători adevăraţi, nu samsari care vând roşii din Turcia.

Cum puteţi să faceţi asta, practic?

Am făcut un regulament prin care am creat condiţii pentru producători. De la chestii mărunte, precum să poţi să-ţi închiriezi taraba cu ziua sau cu săptămâna pentru că nu ai producţie tot timpul anului, până la controale la locul de producţie. Dacă eşti din Dâmboviţa şi zici că ai un hectar pe care produci roşii, n-ai cum să vii cu nu ştiu câte tone, mai mult decât poţi efectiv să produci pe suprafaţa respectivă. Am făcut un parteneriat cu Primăria din Dăbuleni prin care să ne asigurăm că la vară, în Braşov, vom găsi într-adevăr pepeni de Dăbuleni. Sunt chestiuni poate minore, dar care fac diferenţa.

„Cornul şi laptele”, un alt exemplu, era derulat de către Consiliul Judeţean. Oricine are copil în şcoală ştie că la aceste produse calitatea e foarte slabă, copiii nu le consumă, ajung să fie aruncate. Am zis că vreau să iau programul la Primărie, să-l gestionăm noi, şi că vreau să fie produse bio, de cea mai bună calitate, de la producători locali. Mi s-a spus că nu se poate, că nu avem cu cine, că o să fie greu. Programul, e adevărat, se desfăşoară în nişte condiţii foarte stricte. Dacă ţie Hotărârea de Guvern îţi spune că ai 60 de bani pentru porţia de lactate, nu poţi să suplimentezi tu, de la Primărie, până la 1 leu, ca să găseşti într-adevăr produse de calitate. O altă provocare a fost să găsim producători locali care să aibă capacitatea să distribuie 23.000 de porţii. Au fost multe provocări, au fost şi întârzieri pe care mi le-am asumat, mi-ar fi plăcut să meargă totul şnur, dar acum avem produse lactate bio la şcolile din Braşov, produse şi distribuite de către o structură asociativă de fermieri din zonă.

Acum urmează să începem o altă premieră în România, un program de măsuri educative prin care să ducem toţi copiii de la grădiniţe şi şcoli la ferme şi la livezi, să vadă cu ochii lor cum se produce laptele, cum arată vaca, cum se cultivă roşia şi cum se culeg fructele.