Înglodați în datorii, cu doi copii mici, au decis să emigreze în Anglia și să muncească drept taximetriști. Cum a ajuns Geanina Tabără să se ridice, să se întoarcă la munca în bancă și să-și deschidă o afacere în străinătate

Geanina Tabără, coordonator într-o bancă din România înainte de criza economică din 2008, a luat o serie de decizii financiare greșite. Înglodați în datorii, cu doi copii mici, Geanina și Sorin au decis să emigreze în Anglia, unde au început să muncească drept taximetriști în Rugby.

Acum, Geanina lucrează din nou într-o bancă, în UK, a creat un business cu un laborator de cofetărie și se implică în cauze caritabile de la distanță.

De ce ai plecat tu în Anglia?

Geanina Tabără: Pentru că nu mă mai descurcam financiar. Ratele la bancă erau mai mari decât salariul meu și al soțului. Lucram amândoi la bancă, aveam doi copii mici, foarte multe rate, aveam și un business mic, ”Fetițe cu fundițe”, unde făceam decorațiuni din fetru și care începea să aducă bani, dar nu era de ajuns.

Deși am lucrat la bancă, nu aveam neapărat educație financiară și am luat foarte multe decizii greșite. Prin 2007 am vrut să cumpăr un apartament și, pentru că vânzătorul nu mi-a mai răspuns la telefon, m-am sucit și am cumpărat un teren pe lângă București. Prin 2010 am început să construim, dar pentru asta aveam nevoie de bani. Nu se mai dădeau credite pentru construcție, așa încât m-am gândit să facem mai multe credite, să construim rapid, apoi să refinanțăm și să rămânem cu o singură rată mică, dar cu o casă frumoasă, unde o să trăim liniștiți.  

Suna foarte bine, foarte mulți oameni făcuseră asta și fusese bine, numai că la noi nu a mers.

Am rămas însărcinată în 2011. Era o sarcină neprogramată. La finalul lui 2011 am intrat în concediu. Am vrut să mă întorc la muncă după cele 4 luni obligatorii de maternitate, dar postul meu se desființase. Angajatorul era obligat să mă reangajeze, așa că mi-a oferit o altă poziție, dar pentru un salariu mai mic. Nu am acceptat.

Am negociat un pachet de exit, dar, pentru că soțul meu urma să rămână în continuare angajat acolo, am luat ce mi s-a oferit. Am rămas în concediu de creștere copil un an, dar între timp am decis să mai facem un copil.

Una peste alta, veniturile noastre erau mai mici decât ratele la bancă. După ce am născut, am început să caut de lucru, dar nu eram chemată la niciun interviu. Foarte greu mi-am găsit job. Între timp, rămăsesem în urmă cu ratele, iar băncile mă bombardau cu telefoane și amenințări. Așa că ne-am gândit să ne angajăm în străinătate.

De ce Anglia?

Geanina Tabără: Am început să întrebăm printre cei care erau plecați din țară. Am vorbit cu un verișor al meu, care venise în Anglia ca șofer de taxi, lăsând în România un job de manager de marketing în bancă. El ne-a spus că e mulțumit de ce a găsit în UK și ne-a pus în contact cu agenția cu care plecaseră ei. Ne-am întâlnit cu cei din agenție, am primit o listă cu orașe din Anglia unde aveau nevoie de angajați, ne-am uitat și am pus degetul literalmente. Așa am ales acest loc. Bine, să zicem că Rugby îmi era familiar de la fotbal.

Geanina Tabără, coordonator într-o bancă din România înainte de criza economică din 2008, a luat o serie de decizii financiare greșite

Ce ați găsit acolo?

Geanina Tabără: Am nimerit niște oameni foarte mișto, care ne-au ajutat mult. Noi amândoi am venit să ne facem șoferi de taxi. Și, chiar dacă acum nu mai lucrăm pentru firma aceea, locuim în continuare în casa proprietarului firmei și suntem în relații foarte bune.

Am fost șoferi de taxi aproape 5 ani.

Cum a fost experiența asta?

Geanina Tabără: Mi-a plăcut foarte mult. E diferit de jobul de șofer de taxi din România. Aici se lucrează mai mult pe programări.

Dar am muncit foarte, foarte mult. Într-o zi am pierdut petrecerea de ziua fiului meu pentru că aveam comenzi.

Ce făceați cu copiii în timpul ăsta?

Geanina Tabără: Când am plecat, copiii au rămas în România, cu părinții mei. Eram mutați deja în casa aceea neterminată, pentru care făcusem creditele, cu ciment pe jos și WC în fundul curții.

Planul nostru era să muncim vreo doi ani în Anglia, să ne plătim creditele și să ne întoarcem. Dar ne-a plăcut atât de mult orășelul ăsta încât ne-am schimbat planul. Este senzația pe care o ai într-un orășel de munte din România, deși nu este munte, dar este aer curat, este liniște.

Revenind la momentul plecării, am plecat la aeroport când copiii dormeau. Am încercat să-i pregătim cumva pentru separare, dar erau mici. Pentru noi nu a fost greu, dar pentru ei a fost.

Am plecat în martie 2015, iar undeva prin vară am decis să-i aducem și pe ei. Nu mai puteam aștepta. Locuiam într-o cameră deasupra biroului de taxi și am cumpărat bilet de avion fără să avem casă. Mark, proprietarul firmei de taxi, are multe case pe care le închiriază și am avut noroc că exact atunci se muta cu partenera lui într-o altă casă. Locuința lor era exact ce ne trebuia nouă. Ne-a propus să o închiriem, iar de atunci stăm aici.

Cum s-au adaptat copiii?

Geanina Tabără: Când ne-am întâlnit la aeroport, nu m-au mai cunoscut. O știau pe sora mea care era în România atunci și mergea mai des pe la ei. Mă confundau cu ea. Nu mai înțelegeau ce se întâmplă.

Mulți ani după aceea, copiii au vrut înapoi, în România, dar acum sunt ok, nu mai vor. S-au obișnuit aici.

Deci voi munceați în Anglia pentru ratele din România?

Geanina Tabără: Da, dar a fost foarte dificil. Aveam credite executate silit, nu știam pe care să le achităm mai repede.

Când am plecat din România aveam inclusiv datorie la chirie vreo 3.000 de euro, pe care am achitat-o în vreo două luni de când am ajuns în Anglia. Am avut inclusiv scrisori pe poartă în care ne anunțau că ne scot casa la licitație.

A fost urât.

Citește și

▶️ De ce a ales o familie de români care trăia în Anglia să se întoarcă acasă, într-un sat din Mureș. Alexandra Stamate (Ferma emigranți în grădină): „o chemare pentru a lua o gură de aer după ce mi-am ținut mult timp respirația”

▶️ România a crescut-o, Anglia a învățat-o și Cambodgia i-a arătat cât de prețioasă e viața: Ionela Spînu, tânăra pentru care a face ce-ți place e sinonim cu a-i ajuta pe alții

Când ați simțit că mergeți spre bine?

Geanina Tabără: Încă nu e foarte bine. Încă mai avem credite și ne străduim. Am terminat casa, e închiriată și face bani pentru plata ratelor.

A fost cumplit. La un moment dat nu mai vedeam nicio ieșire. Mâncam la prieteni și la rude.

Știu că o să fim ok, dar am realizat recent că probabil am depășit jumătatea vieții și nu am fost în vacanțe, nu am avut haine frumoase, nu am avut mașini frumoase, nu am avut nimic, doar am plătit credite.

Suntem însă mai bine decât părinții noștri și probabil că și copiii noștri vor fi mai bine. Marea realizare e că putem să le plătim lor toate cursurile pe care și le doresc. În România nu cred că am fi putut să facem asta.

Ce faci acum?

Geanina Tabără: Lucrez la o bancă și am norocul să lucrez de acasă. Este un mare avantaj. Iar prin jobul meu încerc să ajut oamenii.

Toți creditorii vor să-și recupereze banii, și cei din Anglia, dar fără să vrea să le facă rău celor de la care trebuie să îi recupereze. Aici e diferit față de România.

Pe mine, pentru datoriile pe care le aveam în România, m-a sunat inclusiv o colegă pe care o cunoșteam personal, aș putea să spun că am mâncat din aceeași oală cu ea. M-a sunat și m-a amenințat. Pur și simplu m-am blocat.

Acum, Geanina Tabără lucrează din nou într-o bancă, în UK, a creat un business cu un laborator de cofetărie și se implică în cauze caritabile de la distanță.

De unde îți vine puterea să te implici cu atâta forță și în cauzele sociale?

Geanina Tabără: Îmi place foarte mult. E probabil legătura mea cu România, deși făceam astfel de campanii și când eram în țară.

Am fost și eu caz social la un moment dat, am avut bursă socială, am primit bani de haine în liceu, tata a primit ajutoare alimentare de la Uniunea Europeană. Au fost momente în care nici nu îmi puteam imagina că mă poate ajuta cineva, de aceea nici nu știam să cer ajutor. A trebuit să își dea oamenii seama că am nevoie de ajutor.

Revenind, asta e legătura mea cu România și felul în care încerc eu să ajut. Am picat și în plasă, atunci când am încercat să ajut oameni de pe Facebook. Atunci când oamenii văd că te implici, îți scriu personal, îți cer ajutor și, oricât de deștept te crezi, uneori nu e suficient încât să te prinzi. Așa că acum ajut doar școli și ONG-uri. Nu mai ajut persoane.

România te-a dezamăgit?

Geanina Tabără: Nu. Îmi e dor de România și îmi e ciudă uneori când văd că nu vrea să iasă deloc din situația în care e, în care acoperă corupții, pentru că de aici probabil pornesc toate. Dar nu știu dacă eu pot face mai mult. La un moment dat veneam să particip la alegeri, în comisiile electorale. Nu voi mai face asta. O fac de aici pentru că mi se pare important să fie cineva care știe să numere voturile. Dar aici nu sunt probleme, ci în satele din România. În orașe nu se fac niciodată fraudele mari, ci la sate.

Citește și: „Fie ne mutăm definitiv în Anglia, fie ne întoarcem în România și vedem cum o dregem”. S-au întors acasă pentru a-și crește copiii alături de părinți și bunici. Așa a luat naștere campingul dintre blocuri, Dragonfly Gardens

Ce este Eva’s Kitchen?

Geanina Tabără: Este cofetăria noastră, de acasă, pentru că în Anglia avem voie să facem asta după muncă. Totul a început în pandemie, când toată lumea făcea banana bread. Noi, ca să ținem copiii ocupați, am făcut asta. Apoi mi-am dat seama că îmi place, am făcut niște cursuri și continuăm.