Gelu Vlașin și-a făcut o viață bună în Spania, a fost decorat de Președintele României, iar atunci când a venit pandemia s-a întors alături de toată familia acasă, într-un cătun care nu figurează pe nicio hartă din lume

Povesteai că organizați tot felul de proiecte culturale prin proiectul Diverbium Muzical… spune-ne puțin despre el. 

Am înființat aici un ONG: Centrul European pentru Excelență Culturală / Diverbium prin intermediul căruia derulăm o mulțime de proiecte culturale. Am inițiat o campanie de crowdfunding și am adunat bani pentru înființarea și dotarea unei săli de muzică pentru copiii din Telciu, dotată cu scenă, instrumente muzicale, proiector, instalație de sonorizare și chiar pian (pe care l-a donat soția mea). Este, cred, prima sală de muzică din România (cel puțin din mediul rural) înființată exclusiv din fonduri private (donații și sponsorizări). 

Aici am făcut spectacol de teatru de păpuși cu piesa Pinocchio (datorită unei colaborări cu asociația Rocade din Cluj), am adus jocuri educative în realitate virtuală (VR) – printr-o colaborare cu Virtual Escape din Bistrița, am organizat un concurs de talente cu premii generoase (oferite de sponsori), am avut o lansare de carte a unui scriitor român stabilit în Franța (Ciprian Apetrei, care a venit acompaniat de pianista Carmen Mezei din Danemarca). Avem în derulare un Concurs Național de Interpretare Muzicală – pentru tinerele talente (Diverbium Muzical), iar în curând o să dau drumul și unui Concurs Național de Literatură pentru copii și tineri cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani (Diverbium Literar).   

Gelu Vlașin: „Faptul că suntem împreună, că știm să ne bucurăm de natură și de lucrurile simple, că avem întotdeauna zâmbetul pe buze, că suntem optimiști, că știm să ne ascultăm unii pe ceilalți, că părerea fiecăruia dintre noi contează, că suntem sănătoși, că trăim visul nostru cu ochii deschiși”

David și Darius sunt și ei pasionați, atrași de partea artistică?

Amândoi sunt pasionați și de partea artistică. David are o voce superbă (o moștenește pe Cristina), iar Darius scrie povești scurte și compune la pian. 

Care este cel mai greu moment pe care a trebuit să îl depășiți în viață?

Pentru mine a fost atunci când soția mea a trebuit să-l nască prematur pe unul dintre băieți, iar situația lor a fost incertă pentru un interval de timp care mie mi s-a părut o veșnicie. 

Ce vă face fericiți?

Faptul că suntem împreună, că știm să ne bucurăm de natură și de lucrurile simple, că avem întotdeauna zâmbetul pe buze, că suntem optimiști, că știm să ne ascultăm unii pe ceilalți, că părerea fiecăruia dintre noi contează, că suntem sănătoși, că trăim visul nostru cu ochii deschiși. 

Ce ați învățat despre voi în perioada aceasta de când v-ați mutat la țară?

Că suntem uniți, că avem păreri diferite dar ajungem întotdeauna la un numitor comun, că natura este absolut miraculoasă și că trebuie să avem grijă de ea, că este muuult mai bine să vezi întotdeauna partea luminoasă a lumii și a oamenilor, că putem gândi cu voce tare fără să ne fie teamă de „gura lumii”. 

Citește și: „Voiam să trăim la țară, într-un loc sălbatic, dar nu foarte departe de civilizație”. Și-au început o nouă viață aproape de natură, așa a apărut povestea numită Dealul Verde

Și, ultima întrebare, Gelu Vlașin, spuneai că ți-ai dori ca în viitor să construiești și câteva căsuțe de lemn și să organizezi tabere și rezidențe pentru artiști. Un fel de agroturism cultural. Cum crezi că o să arate viitorul vostru, ce vă doriți cel mai mult de la el?

În afară de partea culturală, avem zilnic și multe activități relaționate cu agricultura. Am cumpărat un teren unde am plantat vreo 1000 de drajoni de mure, iar pe o altă suprafață mai mică, am plantat vreo 250 de zmeuri și vreo 50 de coacăzi. Avem plantați și vreo 30 de aluni. Asta în afară de pruni, meri și peri. Și asta în afară de grădina de legume și zarzavaturi care produce niște bunătăți cu arome nemaipomenite. 

În viitorul apropiat aș vrea să construiesc pe plantația de mure și vreo zece căsuțe de lemn unde să organizez tabere și rezidențe pentru artiști. Un fel de agroturism cultural. Să-i învăț pe cei care vin și ce înseamnă un atelier de scriere creativă, atelier muzical sau de artă plastică, dar să-i învăț și cum să culeagă mure, să-și facă propriul sirop sau propria dulceață, 100% naturală, bio, eco. 

Cam așa arată viitorul nostru: cu activități agro-culturale intense, cu voie bună și bucurie, cu aer proaspăt de munte, cafeluța băută dimineața pe terasa casei noastre și cu multă fericire.