Ioana Dodan, arhitecta care a lăsat o carieră de succes în China pentru a le crea românilor un brand personal

Ioana Dodan s-a întors de aproape șase ani din Shanghai, marea metropolă a lumii unde avea un post promițător de arhitect, la unul dintre cele mai importante birouri de arhitectură din China. De ce? Asta a fost prima mea întrebare. Pentru că la un moment dat în viață simți nevoia să te regăsești, simți nevoia să faci altceva, să-ți umpli viața cu lucruri cu sens.

A călătorit toată copilăria și adolescența, și-a deschis inima și mintea către alte culturi, a învățat să aleagă ce e frumos și să prețuiască ce e bun.

Încă din timpul facultății, din timpul unei burse la Lisabona, și-a descoperit latura artistică și a realizat că altul e traseul ei.

Ioana Dodan s-a întors în România și a creat Fab Squad, un studio în care la ora 11 clienților li se servește cea mai bună cafea alături de un pahar de prosecco, ca mai apoi să înceapă treaba. Iar treaba asta nu e ceva ce face toată lumea. Ioana Dodan creează branduri personale pentru antreprenori și pentru oricine vrea să se afirme mai bine în online. Trebuie doar să-i spui ce culoare ești, ce formă ai și alte câteva sute de lucruri despre tine și ea îți va face cea mai bună strategie de comunicare, lucru esențial în perioada aceasta în care cei mai mulți dintre noi suntem online.

O poveste extrem de frumoasă ce pe mine, personal, m-a impresionat mult și m-a lăsat într-o stare de visare.

Citește rândurile de mai jos să înțelegi importanța unui brand personal, dar mai ales să afli cine este Ioana Dodan și cum s-a născut Fab Squad, în cele mai grele timpuri, în care orice business părea mort din fașă.

Ioana, de câți ani ești în România?

Ne-am întors în 2015, așa că iată, se fac șase ani. Înainte de asta am stat 4 ani în Shanghai.

Cum a lăsat Ioana Dodan o carieră de succes în China pentru a se întoarce acasă?

Întrebarea de pe buzele tuturor probabil că este: de ce v-ați întors?

😀 Ne-am întors din mai multe motive. Primul ar fi pentru că simțeam că am stat de ajuns. La un moment dat, diferențele care apar într-o societate atât de diferită cum e cea din China, de exemplu, te apasă și se transformă în niște lipsuri destul de mari. Când spun noi, vorbesc de mine și de soțul meu, cu care am plecat de dinainte să ne căsătorim. Când am ajuns în Shanghai am avut tot felul de experiențe, unele mai bune, altele mai puțin, dar în cea mai mare a timpului ne-am simțit extrem de bine și a fost foarte fain. Spre final începuse să ne deranjeze faptul că nu aveam alături familia, prietenii – deși ne făcuserăm foarte mulți prieteni și acolo -, iar eu îmi doream foarte mult să nu mai fiu angajată și nici să mai lucrez în arhitectură. Voiam să intru în zona în care lucrez acum, deși la acel moment nu știam să explic foarte exact ce-mi doresc. Simțeam nevoia să mă mut în altă parte ca să pot renunța la arhitectură, să dau cumva pagina.

Un alt motiv au fost oamenii cu care, la un moment dat, mi s-a părut că nu mai reușeam să mai relaționăm. Mă refer la chinezi care au o altă cultură, alte obiceiuri, sunt oameni în care foarte greu am putut să avem încredere și care mi-au lăsat o mulțime de prejudecăți.

Una peste alta m-am întors cu o mulțime de experiențe minunate, dar și cu multe lucruri care nu mi-au plăcut. Cea mai mare valoare acolo era banul, este o țară foarte capitalistă, chiar dacă e considerată comunistă, o țară foarte money oriented, care lasă să respire foarte puțin din acea spiritualitate pe care ne-o imaginăm când vorbim despre Asia.

Citește și: Alex și Bertho, puștii care și-au făcut planul să cucerească China la 18 ani. Aventura copiilor porniți să strângă 80 de mii de euro pentru a putea merge la una dintre cele mai prestigioase universități din lume

Ai spus că voiai să dai pagina și să te apuci de ce faci acum. Fă-mă să înțeleg ce faci acum, te rog 😀

Acum ajut în special antreprenorii, dar și alți oameni, să-și creeze o imagine online, un brand personal în final, în acest mediu în care am ajuns cu toții, în acest context pandemic, o imagine care să-i reprezinte, să fie autentică și care să nu fie fabricată. Să fie un brand complex ce poate fi aplicat pe mai multe rețele sau pentru mai multe tipuri de medii, să fie nișat pentru client, dacă ești antreprenor. Am început cu partea de fotografie – pe care o făceam încă din facultate, la care s-a adăugat acest spirit al meu de a vrea să cunosc oamenii, de a crea oportunitatea ca ei să se descopere în fața mea și apoi am continuat cu toată partea de grafică pe care o ofer. Această grafică mulți o folosesc în brandul lor personal, în timp ce alții o folosesc legat de brandul companiei lor, unii o folosesc în cadrul unei companii mari unde vor să iasă în evidență. Este o modalitate prin care îți poți adăuga personalitatea ta astfel încât să fii cât mai vizibil.

Ce înseamnă un brand personal în viziunea artistului, Ioana Dodan

Aș vrea să-mi spui și mai simplu. Dacă eu, angajat al unei companii media vin la tine, ce poți tu să faci pentru mine astfel încât să ies în evidență?

Depinde acum ce poți oferi tu în această companie media. Sunt mai multe paliere. Cu siguranță îți pot oferi partea de ședință foto care mai apoi poate folosită de tine atât în social media, cât și într-o rețea internă a companiei. Interacționez foarte mult cu oameni care lucrează în companii mari și au nevoie de ceea ce se numește employer branding, prin care te alături valorilor companiei, dar cumva ești thru to yourself.

Dacă tu poate ești pasionată de…

Tricotaj, să zicem 😀

Tricotaj, iată. Acum toată lumea caută să-și pună energia altundeva decât un ecran, așa că tu poți organiza tot felul de workshop-uri sau webinarii, pe care să le comunici atât pe canalul intern al companiei, cât și pe conturile personale. Poți să-ți alegi un obiectiv: să faci cel mai lung fular, să zicem, la care să se alăture și alți adepți și în felul acesta să strângeți bani din donații, pe care să-i redirecționați către o cauză nobilă. Idei sunt milioane 😀.

Se pot întâmpla enorm de multe proiecte, însă cea mai mare parte din timp lucrez cu antreprenori.

Atunci să ne imaginăm că sunt un antreprenor și mi-am deschis o fabrică de tricotaje. Ce poți să faci tu pentru mine?

În primul rând îți creez un mindset. Prima etapă trebuie să fie de analiză, de introspecție, de autocunoaștere și în care te cunosc eu. În această etapă comunicăm prin niște formulare la care răspundeți tu și oamenii care te cunosc (familie, prieteni, colegi, mentori și clienți). După ce citesc toate aceste chestionare îmi fac o imagine 360 de grade despre tine. La această analiză adaug una a pieței, mai ales la nivel vizual și de comunicare în social media și abia apoi scot în evidență lucrurile care te fac unic. Mai apoi, după ce fac o analiză a ta, voi scoate în evidență și acele lucruri care te evidențiază pe tine, personal.

Dar tu te ocupi și de social media?

Nu. Eu îți dau o direcție, multe idei și o mulțime de conținut pe care să-l folosești. Toată ideea în brandul personal este să comunici tu în social media al tău.

Și mă costă mult?

Da 😀. Asta e oricum prima fază și la finalul ei avem ceea ce se cheamă harta vizuală. A doua fază este ședința foto și cele două se compun apoi în social media, cu ajutorul graficii specializate pe care o primești tot de la noi. Cumva, la final, tu primești un fel de kit: știi cum te poți comunica, care sunt cele 5 culori pe care le poți folosi, cele cinci tipuri de vizual, cum schimbi pozele în Canva, ești all set să începi. Iar la final ai și un site.

Ai spus că mă costă mult. Reușești să trăiești din acest business?

Da. E ok.

Cum a fost anul acesta de pandemie pentru tine?

Chiar mă uitam în fotografiile de anul trecut și îmi amintesc foarte clar sentimentul de panică și disperare. Până acum un an nu comunicam despre partea de branding și grafică pe care o fac azi. Comunicam despre partea foto, despre super experiența pe care o ai la noi în studio, despre prosecco, despre mine, despre cât de roz și minunat e totul. De fapt, nici măcar nu mă uitam la nevoile care existau în piață. Ei bine, toată perioada aceea m-a lovit rău, însă m-a ajutat foarte mult să ies din capul meu și văd de ce este nevoie în acel moment. După panica aceea în care nu știam ce să fac cu copilul în casă, nu știam cum să rezolv tot, m-am dus acasă la părinții mei, m-am închis literalmente într-o cameră, m-am pus la calculator și am început să caut să înțeleg de ce este nevoie în perioada asta și cum fac, de fapt, să-mi salvez business-ul. La calculatorul de lângă mine era soțul meu, și el antreprenor.

Era foarte clar că voi avea foarte puține ședințe foto și mai era foarte clar că lumea îmi cerea ceea ce fac eu acum, partea de branding. Mi-am luat un coach, am înțeles ce fac eu bine, am lucrat mult și pe partea de psihoterapie și am decis să dau multă informație gratis în online. Am intrat foarte puternic în online în timpul stării de urgență, am intrat în tot felul de comunități și am ajutat pe oricine simțea nevoia să-și crească brandul personal.

Chestia asta mi-a dat un insight foarte bun, mi-a spus că lumea are nevoie de ceea ce fac eu, mai ales în condițiile în care suntem toți în online.

Nu am crezut nici o clipă că va dura atât de mult, credeam că după șase luni o să ne revenim și o să mă întorc la ședințele mele foto. Numai că au venit întrebări foarte multe și foarte multe cereri de a face o strategie pe partea de comunicare a brandului personal. Lumea avea nevoie de multă claritate în comunicare și practic mi-am creat mulți prieteni.

Practic tu ai creat acest business în acest an de pandemie?

De fapt mi l-am asumat. El era deja așa, însă nu-l comunicam deloc. Ce am făcut a fost să mă hotărăsc să delimitez foarte clar cele două zone: cea de branding și cea de fotografie. Ambele contează la fel de mult în businesss-ul meu, atât ca timp, cât și ca implicare financiară și emoțională.

Asta nu numai că ne-a salvat business-ul, dar ne-a făcut să avem foarte mult de muncă. Într-adevăr, cu câte 16 ore de muncă pe zi, cu nopți nedormite, am reușit să dublez cifra de afaceri din 2019. Ceea ce e minunat în condițiile în care am început cu mult plâns.

Ioana și destinul artistului clădit cărămidă cu cărămidă

Ioana, din ce oraș vii?

Din Bacău. Și eu și soțul meu suntem născuți și crescuți în Bacău, dar trăim în facultate de când am venit la facultate. Amândoi am terminat facultatea de Arhitectură.

V-ați cunoscut la facultate sau vă știați dinainte?

Ne știam din liceu, însă am început relația în anul I de facultate.

Ce meserie au părinții tăi?

Sunt ingineri amândoi. Mama a lucrat foarte mult pe proiecte europene în domeniul apelor române, iar tata este inginer constructor, el fiind cel care m-a dus pentru prima dată pe un șantier.

Am crescut într-un mediu creativ, părinții mei au călătorit foarte mult, iar eu am preluat toate aceste lucruri de la ei, întotdeauna, și în facultate, și în liceu. Așa cred că mi-am deschis mintea spre multe lucruri, inclusiv arhitectura care a fost o profesie extrem de interesantă. Aptitudinile mele sunt foarte bune pentru un arhitect: pot să citesc și să înțeleg foarte bine de ce are nevoie clientul și să transform acel ceva în ceva fizic. În schimb, temperamentul meu are nevoie de timp afară, de oameni, de viață, de chestii care nu se întâmplă într-un birou sau pe șantier. Eu, ca om, am nevoie de mai multă artă, cred și mai mulți oameni.

Cum ați plecat în China?

Am plecat cu un internship, pur și simplu. Mai aveam acolo o cunoștință, știam că e ok și așa am plecat eu, Vlad și încă o colegă. Ulterior au venit destul de mulți oameni cu care fuseserăm colegi în facultate și ne-am făcut o gașcă foarte faină.

Am plecat cu ideea să stăm maxim șase luni pentru că ne-a plăcut foarte mult și pentru că ne-am dorit să vizităm toată Asia de sud-est. În facultate am prins o bursă Erasmus și am locuit în Lisabona, iar atunci am realizat că pentru mine nu e neapărat despre România, sau despre a avea o destinație finală. Eu îmi doresc să văd mai multe lucruri și să mă descopăr.

În Lisabona mi-am descoperit mai mult partea artistică, am făcut tot felul de cursuri de fotografie, de desen, de tot felul de arte și când m-am întors am știut foarte clar că după facultate o să fac altceva, nu mă voi duce într-un birou de arhitectură să lucrez.

Ulterior am plecat în China, unde a fost o experiență foarte frumoasă. Am lucrat în două birouri, însă în cel care am stat cel mai mult a fost foarte interesant pentru că era un birou cu peste 300 de arhitecți și lucram la un proiect uriaș, un fel de mall combinat cu birouri, la a cărui vânzare am și participat, după ce s-a prins șeful meu la ce sunt eu foarte bună. Acolo mi-am dezvoltat și skill-urile de prezentare, de a vorbi în fața clientului, ajutându-mă enorm de limbajul non-verbal, pentru că oamenii de acolo nu prea vorbeau engleză. A fost o super experiență, cu numeroase peripeții. Am ajuns până în punctul în care era să fim deportați din cauza vizei ce fusese pusă greșit.

Citește și: Viața înainte și după coronavirus în China, povestită de jurnalista româncă, Felicia Nina Gherman: „ Eu văd această epidemie care ne-a aruncat în spatele ușilor închise ca pe o notă de plată pentru fiecare dintre noi”

Copilul vostru s-a născut în China?

Nu. Toma are 3 ani și cinci luni, e ediție 2017 😀. Eram deja în România de ceva timp.

Ai spus de soțul tău că e și el antreprenor. E alături de tine în business sau a rămas în arhitectură?

Suntem cumva fiecare pe treaba lui, dar ne ajutăm. Acum el e foarte implicat pe zona noastră de site-uri. Noi nu facem site-uri obișnuite, folosim o anumită platformă, mult mai candy, iar când am început să bag produsul acesta în oferta noastră, a fost o decizie luată împreună, în ideea în care el va prelua mare parte din ceea ce înseamnă implementarea.

Când ne-am întors din China, tot împreună am luat decizia să nu ne punem ouăle în același coș, în ideea în care eu oricum schimbam traseul. S-a convertit și el din arhitect în design de interior. Asta face și acum, dar poate mai puțin deoarece acum e extrem de pasionat de partea aceasta de implementare de site.

Cumva suntem în aceeași zonă de design, doar că eu am mai multă nevoie de oameni decât de spații.

Ceea ce faceți voi e o meserie a viitorului și atunci, întrebarea mea e: vă e suficientă România?

Momentan, da. E foarte la început această piață și abia acum începe să se vadă nevoia de ce facem noi. Aparent nevoia aceasta de branding personal există peste tot, chiar dacă de foarte puțin timp. Exista și în trecut această nevoie însă lumea nu prea înțelegea ce înseamnă și cum să o denumească. Oamenii credeau că brandul personal este doar pentru oameni cunoscuți, celebri. Cu ocazia pandemiei și în România a venit foarte puternic această nevoie pe piață: să fii reprezentat online, să ai fotografii… Momentan în nici un caz nu e rău profesional, însă eu încă mai cred că România nu este destinația noastră finală. Nu ne displace România, însă eu tot mai cred că ne mai așteaptă multe alte experiențe.