Legătura specială dintre un bunic pescar și nepotul său muzician: cum se inspiră Alex Iulian Onofrei din tradițiile și amintirile copilăriei pentru a-și construi un viitor promițător de navigator

Face ce face și Alex Iulian Onofrei încearcă să aducă arta în orice lucru pe care îl întreprinde. Se perindă mereu în jurul ei. Liantul dintre toate activitățile în care își lasă amprenta la cei 23 de ani ai săi este dragostea ce i-a fost sădită în familie. Glisează, mai ales că vârsta îi permite, între muzică, navigația cu lotca și studiile la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța, deși o carieră în industria marină și-a dat seama că nu vrea s-o îmbrățișeze. S-a pus la masă rotundă cu el, și-a pus întrebări, și-a dat răspunsuri și a realizat că trăiește cu și prin oameni, iar separarea de aceștia, dacă ar continua pe această cale, ar conduce și la separarea de un Alex autentic.

Se încarcă pozitiv și odată cu schimbul de energie care se produce între el și oamenii cu care interacționează, îi crește și creativitatea. Are nevoie de ea la potențial maxim, căci o împrăștie în interiorul trupei Zagăn pe care a înființat-o alături de alți membri. Drumul spre lumea artei a fost unul sinuos, cu întreruperi.

A făcut pian, s-a apucat de armonică, a urmat înființarea unui ansamblu folcloric cu tineri din sat, o trupă folk-rock care a suferit modificări și update-uri pe timp ce trecea devenind Zagăn. Poartă cu el entuziasm mare, și nu doar din pricina vârstei, deoarece tot în spirit muzical a construit și două instrumente: gusli (instrument inspirat din Lyra grecească) și un caval. Să-l cunoaștem pe tânărul Alex Iulian Onofrei!

Alex Iulian Onofrei: „Nu îmi doresc o carieră în industria marină. Un astfel de job m-ar separa de oameni”

Cum arată sufletul unui tânăr de 23 de ani, Alex? Ce-și dorește el de la viață?

La 23 de ani, mai există încă multe întrebări al căror răspuns îl caut, uneori orbește. Sunt convins că la orice vârstă există întrebări. Încerc să aflu clar ceea ce îmi doresc de la viață, deși am multe activități care îmi plac și cumva lucrul care le leagă este că văd artă în orice și dacă chiar nu există, încerc să aduc arta în ecuație. Așadar, deocamdată pot spune că muzica și dragostea față de tradiție au ajuns să mă definească.

Îmbini activitățile de la facultate cu cele pe care le urmezi din pasiune. Cum arată programul tău? Cum „navighezi” printre ele, ca să folosesc un vocabular comun.

Liantul dintre activitățile mele, clar este respectul și dragostea față de tradițiile strămoșești. Atât în muzică, cât și în navigația cu lotca ce deservește activitatea mea turistică este prezentă tradiția. Cu acest bagaj cultural pot spune că m-am născut, în Sarichioi, și unul dintre scopurile mele este de a-l duce mai departe. În programul meu zilnic am, în mod aleatoriu, salturi de la un domeniu la altul.

Dacă ar fi vreodată situația, prin absurd, de a alege între studii și muzica pe care o faci din pasiune, ce ai alege?

Nu am fost pus în fața unui asemenea moment deocamdată, dar aș alege muzica.

Citește și: O zi din viața unui navigator: de la nevestele din fiecare port, la poveștile cu pirați. Cum este să stai jumătate de an pe apă?O zi din viața unui navigator: de la nevestele din fiecare port, la poveștile cu pirați. Cum este să stai jumătate de an pe apă?

Facultatea pe care o urmezi a fost o dorință ticluită în sânul familiei sau o dorință proprie având în vedere zona unde locuiești?

M-am înscris la Academia Navală “Mircea cel Bătrân” din propria dorință, dar după ce în următorul an, am dat admiterea și la Facultatea de Arte din Constanța, fiind admis, mi-am dat seama că de fapt prima opțiune ar fi trebuit să fie artele. Cu toate acestea, am reușit să le păstrez pe același plan în toți acești ani.

Vrei să urmezi o carieră în industria marină? Ce posibilități sunt după absolvire?

Nu îmi doresc o carieră în industria marină. Un astfel de job m-ar separa de oameni, iar eu funcționez împreună cu ei și nu la distanță. Muzica mi-ar fi dată cu porția, prin porturi, că altfel e o muncă serioasă pe navă. În final, aș avea doar de suferit.

Alex Iulian Onofrei: „Iubesc muzica, deși parcursul meu muzical a fost cu pauze”

Care sunt condițiile speciale și generale de înscriere la un prim concurs după finalizarea facultății? Sau mai corect ar fi să te întreb dacă tu te înscrii și astfel aflu și eu mai în amănunt despre ce ai de gând cu tine.

Nu voi aplica pentru un post pe navă, dar știu că un prim criteriu este acela ca voiajele de cadeție (12 luni) să fie efectuate. Eu am evitat aceste voiaje deoarece minimul de durată este cel de 3 luni, care sunt suficiente cât să pierdem frâul creației cu trupa Zagăn.

Alex, tu în paralel faci și muzică. Hai să vorbim puțin despre pasiunea ta! De cât timp faci muzică și ești legat de trupă?

Fac muzică din clasa a III-a, mai exact am învățat pian în periada claselor primare. Pe vremea aceea locuiam în Milano împreună cu părinții mei. Milano a fost parte din copilăria mea și îmi este foarte drag. Nu am mai ajuns de ceva timp prin acele locuri, dar mențin legătura cu doamna profesoară de pian, chiar și după 15 ani de când ne-am mutat în România.