Actorul Adelin Tudorache și lumea văzută dintr-un campervan
Sari la conținut

La doar câțiva ani de la absolvirea facultății, Adelin Tudorache reușește să își facă simțită prezența pe scenele din București prin roluri intense și pline de emoție. Nominalizat la Premiul UNITER pentru debut, tânărul actor vorbește cu onestitate despre experiența sa în spectacolul „Cine l-a ucis pe tata?”, dar și despre drumul care l-a purtat dintr-un sat de lângă pădure până în lumina reflectoarelor.

Cum a ajuns puștiul care i-a jucat pe Păcală și pe Croitorașul cel Viteaz, la o serbare dintr-o școală de sat să joace, în acest moment, în mai multe spectacole pe scene importante ale României? Adelin Tudorache își dezvăluie trăirile, greutățile și bucuriile în interviul de mai jos. De la primele spectacole jucate într-o școală de sat, până la întâlnirea cu publicul în spații intime, fiecare etapă a fost o lecție de perseverență și autenticitate.

Însă dincolo de scenă, Adelin rămâne același tânăr curios și pasionat, cel care își găsește liniștea între proiecte în excursii cu campervan-ul sau explorând noi orizonturi artistice.

„Cine l-a ucis pe tata?” înseamnă pentru el debut. Iar succesul spectacolului, încununat cu Premiul UNITER pentru Cea mai bună regie, nu face decât să îi întărească dorința de a păstra vie emoția fiecărei întâlniri cu publicul. Dar evident Adelin Tudorache nu se oprește aici. În ce alte spectacole îl puteți vedea acum? Și ce urmează pentru el? Aflați din rândurile de mai jos. 

„Eram cel mai bun aliat al tăcerii. Eram complicele violenței. Mă dureau pumnii lor, dar nu puteam să-i las să mă doară”. Ce înseamnă spectacolul „Cine l-a ucis pe tata?” pentru tine – rol pentru care ai fost nominalizat la Premiul pentru debut, în cadrul premiilor UNITER 2024?

Voi încerca să fiu cât se poate de transparent în acest interviu. Las deoparte răspunsurile împodobite. Nu vreau să spun ceva care nu e parte din mine, oricât de frumos ar suna. Dacă laud, o fac sincer. Răspund acum în mijlocul unui calup de șapte spectacole, deci totul e la cald.

„Cine l-a ucis pe tata?” înseamnă mult, atât profesional, cât și personal. În primul rând, este debutul meu – un proiect pe care orice actor, probabil, îl ține minte toată viața. Am avut noroc să încep drumul în acest context și alături de așa oameni.

Din punct de vedere tehnic, spectacolul este un tur de forță și de disciplină, de fiecare dată. Nu știu cum se vede din exterior, dar pe scenă sunt multe de făcut. E un exercițiu de atenție și coordonare la fiecare reprezentație. Un plan matematic. Nu pot spune că e ușor – dimpotrivă, necesită un consum mare de energie, atât fizică, cât și emoțională. Nu e însă nici foarte greu, atâta timp cât tratez totul cu grijă și cu o igienă mentală sănătoasă.

„Cine l-a ucis pe tata?” înseamnă o structură foarte bună și complexă oferită de Andrei Măjeri, regizorul spectacolului. Înseamnă o întâlnire cu colegii mei, în care am toată încrederea și alături de care am creat amintiri care sigur vor rămâne aproape. De asemenea, nu pot uita nici de echipa tehnică, de cei de la lumini și sunet, de oamenii din spate care ne ajută și ne susțin la fiecare spectacol.

Și, poate cel mai important, înseamnă întâlnirea cu publicul, într-un spațiu foarte intim, unde comunicarea este directă și emoționantă de fiecare dată.
„Cine l-a ucis pe tata?” înseamnă avânt, echipă, muncă, forță, emoție și revoluție.

Cine l-a ucis pe tata
Adelin Tudorache în spectacolul Cine l-a ucis pe tata

„Cine l-a ucis pe tata?” a primit Premiul UNITER pentru Cea mai bună regie. Și, cel puțin următoarele spectacole, vor fi cu casa închisă. Ce înseamnă asta pentru tine?

M-am bucurat mult pentru Andrei. Merită din plin. Muncește enorm, se bucură și ține aproape de el fiecare proiect pe care îl scoate la public. E mereu acolo pentru noi și, în mod absolut evident, e un artist înarmat cu un puternic discurs regizoral.

Faptul că jucăm des îmi hrănește perseverența – am șansa să mă perfecționez și să descopăr. Jucăm în calupuri, uneori chiar de două ori pe zi, iar asta aduce cu sine o responsabilitate: spectacolul nu trebuie să devină rutină, ci să rămână viu. Deși structura rămâne aceeași, fiecare seară are adevărul ei.
Mă bucur de publicul nostru cald – la final mă uit în sală și mă simt împlinit când văd că am ajuns la el.

Cine l-a ucis pe tata
Echipa spectacolului Cine l-a ucis pe tata

Adelin Tudorache și mesajul său pentru puștiul care i-a jucat pe Păcală și pe Croitorașul cel Viteaz, la o serbare dintr-o școală de sat: „Cât despre partea mai grea a lucrurilor… o să descopere cu fiecare cap dat de perete și cu fiecare reușită”

Cât de mult te regăsești în personajul tău?

Adevărul e că nu mă regăsesc prea mult. Am cules din mine ceea ce era în aceeași direcție cu rolul. În rest, e pură imaginație, tehnică, logică și documentare.

Cum îl vede puștiul care juca Păcală sau Croitorașul cel Viteaz, la o serbare dintr-o școală de sat, pe actorul Adelin Tudorache de astăzi?

Dacă n-aș ști că eu sunt acel actor, dacă nu m-aș recunoaște, probabil m-aș vedea interesant și aș fi curios, pentru că mereu m-au fascinat actorii. Dacă aș ști însă că eu sunt acela, probabil că m-aș vedea foarte ciudat. Cât de departe să fi mers curiozitatea pentru ceva ce nu înțelegeam? Oricum, puștiul ăla s-ar bucura enorm că lucrurile vor sta așa în viitor și că joaca de atunci n-o să se termine niciodată, doar o să se transforme. Cât despre partea mai grea a lucrurilor… ahahah, habar n-are. O să descopere cu fiecare cap dat de perete și cu fiecare reușită.

Adelin Tudorache
Adelin Tudorache | Foto: Sabina Costinel

life.ro newsletter

Folosim Mailchimp pentru gestionarea newsletter-ului. află mai mult despre cum procesează Mailchimp datele.

Cum a intrat teatrul în viața ta?

A intrat ca fiind cea mai interesantă activitate dintre toate. Nimic nu se apropia de asta. Totul a plecat de la învățătorul meu din clasele primare, din pasiunea lui pentru teatru. N-am vrut să devin actor pentru faimă, era vorba de magia poveștii care devenea realitate. Alături de copiii din sat am făcut și o mică trupă la bibliotecă, locul în care stăteam după ore. În acel context am avut primele întâlniri cu publicul. Am conștientizat mai târziu că așa primeam și o parte din atenția pe care o regăseam mai rar în alte locuri.

Adelin Tudorache: „Cântecele bizantine din copilăria mea emanau sacralitate, profunzime, o atmosferă plenară, un loc al emoțiilor”

Când ai văzut primul spectacol profesionist de teatru? Mai ții minte ce ai simțit atunci?

Am văzut în clasa a 8-a „Cerere în căsătorie” de A.P. Cehov. Și da, țin minte ce am simțit. Eu eram în ultimul rând, scena era departe și toată lumea era atentă. Era ceva legat de atmosfera pe care o simțeam instaurată la biserică. Cântecele bizantine din copilăria mea emanau sacralitate, profunzime, o atmosferă plenară, un loc al emoțiilor. Ei bine, asta am simțit atunci, că particip la ceva foarte important. La un fel de slujbă care putea fi și comică, și tristă.

Care a fost momentul care te-a convins că vrei să mergi pe acest drum artistic?

La modul serios, nu a fost un moment anume. Nu-mi aduc aminte. Pe atunci era simplu și clasic: De ce să alegi un singur drum, o singură profesie, când le poți alege pe toate, ca actor, prin intermediul diverselor roluri? Pentru mine așa era logic.

Adelin Tudorache
Adelin Tudorache | Foto: Adi Bulboacă

Cum a ajuns puștiul dintr-un sat de lângă pădure să joace astăzi pe scene importante ale teatrelor din București? Cum a fost drumul tău până aici?

Cred că răspunsul ar fi că am muncit, dar n-am simțit-o așa până la un moment dat. Făceam ce-mi place, nu simțeam asta ca pe un efort. De ceva timp, lucrurile s-au complicat. Da, fac în continuare ce iubesc, dar nu mereu e la fel de ușor. Sunt ore de studiu, de antrenament, de învățat și de repetat. E o meserie, un meșteșug, care nu se încheie la 17:00. Totul pentru momentele de pe scenă sau din fața camerei. Iar până aici… drumul a fost cu de toate. Ca la fiecare, mai pe sus, mai pe jos, important e că a rămas mereu dorința de a merge înainte.

Citește și: Actrița Cătălina Mihai și fascinația pentru vârsta de 27 de ani: „Cine spune că iubirea, cu timpul, se face mai mică, minte”

Ai făcut facultatea la Cluj, dar te-ai mutat la București? De ce? Ai regretat vreodată această decizie?

Sunt foarte fericit că am făcut facultatea la Cluj. Eu sunt unul dintre aceia pentru care facultatea, deși dificilă, a fost o perioadă absolut minunată. Profesorii mei de clasă, actorii Ionuț Caras și Mara Opriș, au fost pentru noi mai mult decât niște simpli îndrumători – i-am văzut mereu ca pe niște adevărați artiști. Am avut parte de colegi talentați, multe spectacole, teatre de referință și toate astea într-un oraș care pentru mine, venind din Buzău, părea o altă lume.

M-am mutat la București pentru că aici se întâmplă mai multe lucruri. Voiam să mă înfig, să mă confrunt, să caut și să găsesc.

Dacă am regretat? Ei bine, nu. Mi-a fost greu la început. Nu știam aproape nimic. Abia reușisem să-mi creionez o lume în Cluj, am lăsat-o în spate și m-am aruncat în necunoscut. A fost și bine și rău. Acum lucrurile stau altfel, m-am obișnuit cu Bucureștiul și mai important decât atât, am cunoscut oameni cu care mă bucur să fiu în același oraș și în majoritatea cazurilor, în aceeași profesie.

Adelin Tudorache: „M-am mutat la București pentru că aici se întâmplă mai multe lucruri. Voiam să mă înfig, să mă confrunt, să caut și să găsesc”

Am văzut pasiunea ta pentru campervan-uri. Ne povestești, te rog, despre asta…

Hahah, da. E simplu. La fel ca multora dintre noi, îmi plac excursiile și natura. Am căutat o cale să profit la maximum de asta. Eu am dormit de foarte multe ori în mașină. Aveam ceva tip break și cu o saltea, făceam în spate un pat mai mult decât confortabil. Așa am ajuns prin multe locuri. La un moment dat mi-au crescut pretențiile și, inspirat fiind de vechile T2-uri și T3-uri, mașinile clasice hippie, m-am orientat spre van-uri. Aici au intervenit abilitățile dobândite acasă la țară, unde am construit mereu lucruri de când eram mic (n-aș vrea să mă dau mare, dar o să vă spun că am avut și casă în copac! Hahah). Toate combinate, au rezultat în nebunia asta cu campervan-urile, o activitate pentru timpul liber, chiar terapeutică pentru mine.

Care este următoarea plecare pe care o planifici?

Planific să plec curând, dar nu cu van-ul. N-am prea avut șansa să văd spectacole și performance-uri live în afara țării. Am văzut spectacole străine în cadrul festivalurilor internaționale din țară, dar prea puține atunci când s-a nimerit să merg într-o vacanță. Mi-am propus să văd cum fac și alții prin alte locuri.

Share this article

Pe aceeași temă

Citește mai multe


70% dintre copiii din Ucraina nu au acces la bunuri și servicii de bază, pe fondul creșterii drastice a privațiunilor materiale
Investițiile urgente în servicii și sisteme esențiale pentru copii sunt vitale pentru protejarea și construirea viito...
Unde greșim de nu putem adormi la loc când ne trezim noaptea – Ce spun experții
Unde greșim de nu putem adormi la loc când ne trezim noaptea!  Oricine s-a trezit vreodată în miez de noapte și a avu...
Vine al Treilea Război Mondial? O puternică țară avertizează să ne „pregătim” și să avem acest dispozitiv de urgență în toate casele
Guvernul recomandă pregătirea pentru situații de urgență: Dispozitiv esențial pe care Regatul Unit îl cere în fiecare...
Cum să intervenim corect când găsim o rândunică căzută: sfaturi esențiale pentru protejarea acestor păsări fragile
Rândunicile, păsări insectivore agile, își petrec majoritatea vieții în aer, iar prezența lor pe sol indică de cele m...
ULTIMA ORĂ! Elena Udrea a izbucnit în lacrimi în fața judecătorilor. Ce verdict a aflat azi!
Doar ei doi în prima zi de școală, doar ei doi în ultima. Adrian Alexandrov și-a însoțit fiica la serbarea de final d...
Spune-le și altora