Lumea văzută dintr-un campervan și pasiunea pentru gătit: Cum a ajuns actorul Adelin Tudorache de la rolurile de Păcală și Croitorașul cel Viteaz într-o serbare dintr-o școală de sat să joace pe cele mai importante scene ale țării

Adelin, care este cel mai mare vis al tău?

Pe plan personal, aș vrea să mă uit în spate atunci când o să fiu bătrân și să mă simt fericit că am experimentat viața într-un mod cât se poate de frumos, să fiu împăcat. Să mă-nconjor în iubire și să o ofer prin tot ce pot. Să schimb în bine.

Din punct de vedere al profesiei, aș vrea să ajung un actor bun, foarte bun, orice ar însemna asta.

Dar secretul pe care nu-l știe nimeni despre tine?

Ahahah, nu știu ce să răspund. O dau clasic, dar adevărat: îmi place mult să gătesc. Stau singur de mulți ani și am tot experimentat.

Adelin Tudorache: „Nebunia asta cu campervan-urile, o activitate pentru timpul liber, chiar terapeutică pentru mine”

„Am început să număr zilele invers. Ca să nu uit de unde am plecat și unde trebuie să ajung”. Pe lângă „Cine l-a ucis pe tata?”, te mai putem vedea la Teatrul Metropolis și în „Bestiar”. Povestește-ne, te rog, și despre acest proiect…

„Bestiar” este un spectacol regizat de Denisa Nicolae, într-un parteneriat Vanner Collective și Teatrul Metropolis. Este un spectacol despre păstrarea autenticității, despre curaj, despre căutările personale, despre spargerea stereotipurilor și despre… patru animale umanizate care-și caută drumul alături de un amfitrion. 

Perioada de repetiții a fost în vara lui 2024. A fost o vară petrecută la teatru, unde n-am simțit lipsa vacanței. Ne-am distrat, am lucrat foarte bine și am legat o atmosferă bună care s-a păstrat de fiecare dată când jucăm. Am avut o chimie specială cu Denisa încă de la casting. Ne-am împrietenit aproape instant. Imi place foarte mult de ea ca actriță și cred că poziția de regizoare i se potrivește la fel de bine. 

Dacă ai ajuns până aici cu lectura interviului, te invit cu ocazia asta să dai un search pe site-ul teatrului. Te așteptăm să vezi și tu prin ce trecem și să te molipsim de atmosfera caldă dintre noi.

În afară de aceste două spectacole, în ce alte proiecte putem să te vedem acum? La ce mai lucrezi?

Un alt proiect ar fi „The Whisperers – Șoptitorii”, un spectacol regizat de Ionuț Caras, într-o producție a companiei independente „Texte bune în locuri nebune”. „Șoptitorii” reprezintă o instalație umană performativă în care se regăsesc opere cenzurate din istoria literaturii universale. Textele sunt șoptite într-un context imaginar al viitorului, unde actorul de gherilă se luptă cu cenzura. Mă simt foarte bine de fiecare dată când jucăm. Am șoptit în diferite spații, de la săli clasice de teatru până la foste fabrici, subsoluri, poduri, săli de sport, școli, expoziții de artă plastică și chiar spații exterioare din natură. Deși folosim texte din trecut, într-un timp scenic din viitor, spectacolul nostru este foarte relevant pentru un prezent în care unele opere de artă sunt puse în discuție pentru a fi cenzurate.

De asemenea, în ultima perioadă lucrez la un nou proiect foarte drag. Se întâmplă la Centrul Cultural Lumina și se numește „Singuri”, text scris și regizat de Tudor Cucu-Dumitrescu. Încă suntem în perioada de repetiții, dar orizontul se arată luminos. E o perioadă foarte interesantă, lucrul alături de Tudor este o plăcere. Deși l-am admirat ca actor de prima dată când l-am văzut, fascinația îmi e dublată acum și de felul în care lucrează din poziția de regizor. Mă simt norocos că trec prin acest proces. 

În același timp, am parte de doi colegi de scenă absolut minunați, și anume: Ana Vînău și domnul Mircea Constantinescu. Împreună cu Ana joc și în „Bestiar”, iar întâlnirea cu ea acum, într-un alt proiect, rodește și mai mult chimia scenică pe care o avem atunci când ne jucăm. Mă bucur de prietenia dintre noi: râdem mult, construim instinctiv și ne susținem înainte de fiecare spectacol. Despre domnul Mircea Constantinescu pot spune că m-a cucerit de la prima repetiție. Pe lângă faptul că are peste 50 de ani de carieră, este o bibliotecă plină cu povești. Are un suflet cald, este relaxat, darnic și oferă multă siguranță. Împreună cu ei, spunem cât putem de sincer povestea pe care Tudor a gândit-o. Vă invit să urmăriți site-ul, să aflați mai multe despre spectacol și bineînțeles, vă așteptăm să-l vedeți la teatru.

Și, ultima întrebare, ce urmează pentru Adelin Tudorache?

Aștept și eu să văd. Momentan, rămân curios; n-am cum altfel, e un fel de a fi. Mi-am planificat însă mult mai multă disciplină. Îmi place să lucrez. Vreau să mă îmbunătățesc pe mai multe planuri. Aștept fiecare spectacol, pentru emoții, pentru experiment, pentru public, pentru povești și pentru oameni.

Citește și: Actorul Vlad Pânzaru și politica, meciurile României, case din cutiile de țigări și „venisem la admitere cu gândul că sunt cel mai bun actor din România și am intrat ultimul”