Mădălina Vesa și povestea doctoriței care a învins cancerul. Cât durează lupta și cum poate fi depășită boala?

Mădălina Vesa are aproape 41 de ani și de nouă ani este învingătoare a cele mai cumplite boli: cancerul. Este medic de familie în Alba Iulia și recent a sărbătorit zece ani de când și-a pus mănușile și stetoscopul pentru prima dată și a oferit consultații pacienților.

Nu a fost ușor să ajungă aici, însă, spune că a fost o norocoasă. Și poate cel mai mare noroc a fost cel de a învinge cancerul. Dar, aș completa eu, după ce am stat de vorbă cu ea, norocul ți-l mai faci și singur și iată că așa a făcut și Mădălina Vesa când a ales să-și schimbe radical stilul de viață. Cum a făcut asta și cum a reușit, află în discuția de mai jos:

De ce medic de familie? Sau să întreb inițial de ce medicină?

Nu știu de ce medicină, acesta a fost dintotdeauna visul meu. De când mă știu, de mic copil am spus că eu voi da la medicină, dar la medicină de familie am ajuns din aproape în aproape. Inițial nu mă gândeam la o specialitate anume și pe măsură ce treceau anii de studenție îmi alegeam câte altceva. În anul IV voiam chirurgie (dar am leșinat în sala de operație), în anul V voiam gastro-enterologie (dar îmi plăcea doar o parte din aceasta specialitate), iar în anul VI când am avut modulul de medicină de familie am decis. Am decis și pentru că mama este medic de familie (deși niciodată nu mi-a spus sa fac medicina familiei) și în momentul acela mi s-a părut mult mai simplu să urmez cariera ei. Mama dorea să se pensioneze și aveam un parcurs mult mai lin dacă mă întorceam acasă să preiau cabinetul ei. M-am gândit și la neonatologie (mama făcuse multe gărzi pe neonatologie și mi-au plăcut poveștile din sala de nașteri), însă  însemna că trebuia să fac rezidențiatul la Cluj… Eu tocmai mă căsătorisem și împreună cu soțul meu ne-am hotărât să venim în orașul meu natal și să îmi efectuez rezidențiatul la Alba Iulia.

Să vii acasă de unde?

De la Cluj. Acolo am făcut facultatea și dacă ar fi trebuit să aleg altă specialitate, era obligatoriu să mai stau acolo încă 4-5 ani, ceea ce eram cam dificil, mai ales din punct de vedere financiar. Salariul de rezident era foarte mic acum 14 ani, nu ne permiteam să stăm în chirie și să avem o viață de familie normală.

Până la urmă toate s-au potrivit și a fost mai bine așa, nu regret nimic. Mi s-a potrivit foarte bine specialitatea aceasta.

Mama era medic, tata ce era?

Tata era profesor. El voia să dau la facultatea de matematică sau la fizică sa devin profesor, însă eu nu mă vedeam sub nici o formă în aceasta postură.

Te lua mama la cabinet când erai mică?

Nu, mergeam rar la cabinetul ei , însă, în facultate deja o ajutam. Am prins perioada acelui transfer de la dispensar la cabinetul individual al medicului de familie și erau multe de făcut atât în contabilitate, cât și la nivel de management al cabinetului. În weekend-uri, când veneam de la facultate îmi mai dădea de lucru, să o ajut la acte. În mare știam ce însemna medicina de familie, mai ales din prisma birocrației.

Și plătea?

😀 Din greu,  pentru că ea m-a ținut la facultate. Tata a murit la începutul anului V de facultate și ea a trebuit să mă întrețină singură. Fratele meu terminase deja facultatea când am intrat eu, însă medicina e o facultate lungă, grea, costisitoare și a făcut multe eforturi să mă țină la școală.

Dar iată că am preluat cabinetul și a fost foarte bine, am fost foarte norocoasă , comparativ cu alți colegi care termină rezidențiatul de medicină de familie. Am preluat un praxis gata făcut. Mama mă ajută inclusiv acum, înlocuindu-mă la cabinet. Fără ea, n-aș avea posibilitatea să îmi iau concediu.

Câți pacienți ai?

Acum am ajuns la aproximativ 2300 de pacienți, însă am pornit de jos. După ce am preluat praxisul mamei, mulți au plecat temându-se de lipsa mea de experiență.

Acum însă am foarte mulți copii pe lista; sunt percepută ca medic de copii.

Și acasă câți ai?

Acasă am doi copii, doi băieți, unul în clasa a șasea și unul în clasa a treia.

Când ai aflat de dieta ProLon® și ce nevoie aveai de ea?

Despre ProLon® am citit pe pagina de Facebook al unui doctor, în urmă cu 2 luni.  Ce m-a atras imediat a fost conceptul, ideea de bază, aceea că imită postul negru.

În urmă cu nouă ani am trecut printr-o boală mai urâtă și atunci a trebuit să schimb foarte multe în alimentația mea și în modul meu de viață. De atunci am avut întotdeauna grijă ce mănânc, am ales numai produse de calitate, fără conservanți, coloranți și alte chimicale și fără semipreparate. Mi-am schimbat aproape total modul de alimentație. De fapt mi s-a schimbat viața.

Din cauza bolii respective știam că postul negru ajută foarte mult pe termen lung.

Despre ce boală vorbim?

Am avut un cancer, dar iată că l-am depășit cu bine. Însă, un an de zile cât am stat acasă am avut timp la dispoziție să citesc, să cercetez mai bine ce se întâmpla cu mine și am constatat că nu e de glumă. Fiind tânără, cu doi copii mici, mi-am spus că viața mea e importantă și că nu pot să o las să se năruie așa, trebuie să fac niște schimbări. În primele luni de chimioterapie am respectat întocmai recomandările medicului meu, n-am luat nimic de capul meu, nici măcar un ceai. Am avut o încredere completa în el, am fost pacientul perfect 😀 . Inițial am refuzat să citesc pe net despre această boală. Informațiile sunt mult prea multe și majoritatea neștiințifice. Am realizat că pot cădea foarte ușor în capcanele internetului și să fiu influențată de păreri neavizate. Dacă aveam întrebări punctuale îmi întrebam medicul curant. Scopul meu în acele luni era să fiu liniștită, să am un tonus pozitiv, să mă odihnesc și să mă hrănesc cât mai sănătos și diversificat.  După ce am terminat cu tratamentul am început să caut informații despre boala mea. Greutatea a fost să discern ce site-uri sunt de încredere, ce anume să citesc. Am citit din „scoarță în scoarță” câteva site-uri ale unor centre universitare oncologice de top; acestea aveau pagini dedicate pacienților oncologici (dar și pentru medici) în funcție de tipul de cancer și am găsit acolo foarte multe informații utile. Am căutat doar informații oficiale și m-am ținut deoparte de site-urile obscure.

Singurul lucru ce-l puteam face în viitor pentru sănătatea mea a fost să am grijă de alimentație. Să elimin alimentele nocive. Să am o alimentație diversificată, corectă. Am realizat că este foarte benefic dacă am putea să postim. În unele zile să eliminăm carnea și lactatele din meniu și o zi să nu mâncăm nimic, doar apa să consumam. Am aflat că perioadele de post negru sunt foarte importante pentru organism, pentru regenerare celulară. Eu nu am avut un metabolism foarte bun așa că trebuia să am mare grijă la alimentație, iar în plus, având o activitate foarte intensă, nu respectam programul meselor. Însă respect cu sfințenie principiile alimentare, țin să mă alimentez corect, chiar dacă orarul este  haotic.

Cu haosul vieții, fiind tot timpul pe fugă, nu-mi permiteam să țin acel post negru. Eu fiind o gurmandă, nu mă rețin, mănânc orice, dar corect și atunci nu găseam anumite zile în care să fiu relaxată și să pot duce la bun sfârșit acest post negru pentru că întotdeauna mi se făcea foame și nu rezistam tentației. În momentul în care am văzut această dietă, mi-a atras atenția.

Si pacienților mei  le recomand un stil de viață sănătos pe termen lung în detrimentul oricărei diete. Eu nu aveam încredere în diete de slăbire, diete pe termen scurt sau mediu, pe motiv că după ce slăbești, pui totul la loc, poate chiar mai mult. Din ce am citit, nici o dietă nu mi-a inspirat încredere până acum.  Trebuie să avem un stil de viață sănătos, nu o dietă pe termen scurt. Este ironic că mie nu îmi place să folosesc conceptul de „dieta”, dar urmez dieta ProLon®.

Dieta ProLon® era exact ce citeam eu în urmă cu nouă ani și îmi doream să urmez. Așa că mi s-a potrivit foarte bine principiilor mele și a ceea ce consider eu că este corect.

Pe de altă parte, alte diete nu știu ce conțin, nu știu calitatea lor. Cunoscând-o pe doamna doctor, știam că nu face rabat de la calitate.

Ținând cont ca  eu mănânc corect de atâția ani, nu consum multă sare sau alte adaosuri artificiale, simt imediat când sunt adăugate chimicale în mâncare. Dacă merg la restaurant, imediat simt diferența dintre mâncarea servită acolo și cea de acasă. Când am ținut dieta ProLon® nu am simțit deloc acele adaosuri, a fost un gust cât se poate de natural și alimentele sunt cât se poate de calitative.

Eu am un principiu: caută profesionistul și ai încredere în el. Chiar daca sunt medic, nu le știu pe toate. Nu pot fi informată în absolut orice. Și atunci îmi caut colegi în care să am încredere. Odată ce am găsit profesionistul, nu îl mai terorizez cu întrebări, nu îl pun să-și dea doctoratul în fața mea pentru că nu îmi poate transfera toate cunoștințele lui acumulate de-a lungul timpului în câteva minute. Așa am făcut când am avut  o problemă de sănătate, așa am făcut și în acest caz  cu doamna doctor. Îi cunoșteam competențele, studiile și am avut încredere că iau decizia cea mai bună pentru mine urmând recomandarea ei.

Descoperă stilul de viață al longevității!

Când ai descoperit dieta asta, cancerul era deja vindecat, nu?

Da, era vindecat. Nu am ales dieta aceasta pentru a slăbi, ci pentru a face o detoxifiere a organismului  la anumite perioade de timp. Mi s-a potrivit foarte bine. Și este de urmat pe termen lung. Avem nevoie de repaos digestiv la anumite intervale de timp.

E o investiție în sănătate pe termen lung…

Absolut! La urma urmei toți ne dorim să fim sănătoși și longevivi. Doamnele, dar si domnii, de ce merg la cosmetică? Își doresc un aspect exterior frumos, tânăr. Dar trebuie să investim și în interior, nu doar in exterior. Degeaba lucrăm la exterior dacă sănătatea nu vine din interior.

Recomandare: Vrei să îți îmbunătățești calitatea vieții și să slăbești sănătos? Încearcă ProLon® – un program dietetic de 5 zile ce imită postul cu apă, conține micro și macronutrienți care îți hrănesc corpul în timp ce sprijină organismul în rejuvenare, susține sănătatea metabolică. Se recomandă o serie de 5 zile pe lună, timp de 3 luni. Bazată pe cercetări științifice de mai bine de 20 de ani, s-a dovedit că ProLon® susține un stil de viață sănătos.

Despre ce cancer vorbim?

Am avut un limfom. A fost mai dificil că s-a suprapus peste o sarcină, dar am trecut cu bine.

Dieta asta o urmezi doar tu sau o recomanzi și pacienților tăi?

Le-am recomandat și o voi recomanda celor care au nevoie și chiar își doresc o schimbare. Degeaba le spun eu să-și schimbe stilul de viață. Dacă această dorință nu vine de la sine, nu o să se întâmple doar pentru ca le spun eu.

La tine există riscul de revenire a bolii?

Întotdeauna există riscul. Pe tipul de cancer pe care l-am făcut eu riscul este scăzut, dar pot să fac alte tipuri de cancer, sunt predispusă la diferite tipuri de cancer și de aceea nu doar eu, ci întreaga familie avem grijă la alimentație, facem sport și încercăm să avem un stil de viață sănătos. Ieșim cât putem de mult în natură, ne plimbăm în aer liber, mâncăm cât mai natural și alegem alimente de cât mai bună calitate, iar aceste principii le insuflu și copiilor mei. Și nu trăim pentru a mânca, ci  mâncăm pentru a trai.

Soțul tău e tot medic?

Nu, el este inginer topograf și pentru că pasiunea lui este muntele, ne duce pe toți în cât mai multe excursii. 😀

Care e cel mai greu caz pe care l-ai întâlnit în cariera ta de zece ani?

Cele care m-au impresionat și care m-au scuturat puțin mai tare – ca să spun așa – bineînțeles că sunt cele legate de cancer. Ca medic de familie am pacienți de la nou născuți până la 100 de ani.  Văd foarte multe patologii. În 10 ani deja am stabilit cu ei o legătură. Le cunosc problemele familiale , bucuriile dar și tristețile. Când apare o patologie oncologica, observ  boala cum avansează și suferința lor este din ce în ce  mai mare, lucru care mă sensibilizează de fiecare dată. Aceste cazuri sunt mai deosebite pentru mine.

Probabil și pentru că te forțează să te întorci în timp?

Cu siguranță. Dar așa îmi amintesc ce dar prețios este viața (de multe ori uităm că trebuie să facem un efort ca să o păstrăm sănătoasă) și mă încarc cu optimism că am reușit să înving o boală urâtă. Le povestesc prin ce am trecut și eu, îi tonific și îi determin să capete încredere că lucrurile se pot rezolva. Nu le pot da sfaturi pacienților mei (fiecare trăiește altfel o astfel de tragedie), dar le spun ce am făcut eu, cum m-am mobilizat eu, cum mi-am găsit resurse pentru a rămâne optimistă. Gândirea pozitivă contează foarte mult. Nu întotdeauna învingem această boală. Dar contează foarte mult cum trăim până la finalul vieții.

Mi-ai zis la un moment dat că pe lângă titulatura de medic primar în medicină de familie ai și competență în Medicina de Călătorie. Ce este specializarea asta?

Aceasta este o noutate, fac parte din prima generație cu competentă în Medicina de Călătorie. Cei care călătoresc în tari exotice , dar nu numai, au nevoie de anumite vaccinuri împotriva anumitor boli pe care le pot contacta acolo. Dar nu se limitează competența doar la  recomandarea de vaccinare pentru fiecare zonă în parte, ci este vorba și de sfatul specializat pentru fiecare experiență în parte. În funcție de patologia omului, de tipul de excursie (recreațional, business), de continent, locație, mediul în care va locui, perioada sejurului și așa mai departe, noi facem recomandări personalizate. În primul rând le recomandăm ce vaccinuri ar trebui să facă (mai ales că unele țari verifică la vama daca este făcut vaccinul x și nu permit călătorului intrarea în țara respectivă fără). Apoi îi sfătuim să fie atenți la alimentație și la băuturi, le recomandam ce tip de repelant să folosească, ce haine să își ia la ei, trusa de medicamente (fiecare medicament când și cum să îl ia), daca au anumite patologii le spunem dacă vor fi în siguranță în acea excursie dorită de ei și multe alte sfaturi utile pentru a avea un sejur fără probleme medicale.

Dar de ce ai ales tu specializarea asta? Sunt așa mulți călători în Alba Iulia?

Nu chiar 😀 De fapt eu promovez foarte mult vaccinarea. Având și mulți copii printre pacienți, evident că fac foarte multă prevenție. Și una dintre prevențiile cât se poate de concrete și dovedite științific este vaccinarea. Pacienții, dar nu doar ei, auzind că știu mai multe despre vaccinuri, au apelat pentru sfaturi în vaccinare, dar și să îi vaccinez înainte de a pleca într-o călătorie pe alt continent. Însă, pentru febra galbenă, de exemplu, eu nu puteam face vaccinul, această sarcină revenindu-i epidemiologului sau infecționistului și doar în cadrul unui cabinet de vaccinare internațională. În Alba Iulia nu avem un astfel de cabinet și trebuia să îmi trimit pacienții la Cluj sau București pentru anumite vaccinuri. Atunci când am aflat că această competență îmi oferă acest drept, m-am înscris și acum pot vaccina cu orice tip de vaccin. Dar legislația încă nu îmi permite să îmi deschid cabinet de vaccinare internațională ….nu se armonizează legile între ele … dar asta este alta poveste 😀

Ultima întrebare: te urăsc copiii?

(Râde). Nu. Sunt, într-adevăr, unii mai sensibili care plâng și nu vor să mai vină la cabinet după ce sunt vaccinați, dar uită repede. Majoritatea vin cu drag la cabinet.  Chiar astăzi am avut două surioare în cabinet, cea mare dintre ele venise doar să mă vadă, ea nefiind bolnavă. Avem la cabinet diplome, baloane, buline roșii, o grămadă de jucării ca să uite repede disconfortul. Am dorit să le ofer un mediu plăcut și sigur, să vină cu drag la cabinet. 😀