Mâncarea mexicană de la origini până în prezent
Mâncarea mexicană este probabil una dintre cele mai cunoscute și apreciate în întreaga lume, cu o istorie ce datează de peste 9000 de ani.
Totul în lume are o istorie. Trotuarul pe care mergi, clădirea în care lucrezi, casa în care locuiești, chiar și moleculele pe care le respiri sunt în aer de ani de zile. Același lucru e valabil și în cazul mâncării, fiecare îmbucătură pe care o alegem din farfurie conține un dram de istorie. Un fel de mâncare nu vorbește doar despre istoria ingredientelor în sine, ci despre istoria rețetei și a obiceiurilor care au intrat în prepararea lui. În timp ce mâncarea din fiecare cultură are o istorie incredibilă, bucătăria mexicană este una dintre cele mai încărcate de istorie pe care le poate oferi lumea, iar această istorie este evidentă în fiecare fel de mâncare.
Mâncarea mexicană și originile ei
Bazele bucătăriei mexicane pot fi urmărite până la 7000 î.Hr., când Mexicul și America Centrală nu erau încă colonizate. Pe atunci oamenii indigeni cutreierau zona și au supraviețuit vânând animale și strângând plante. Una dintre cele mai comune plante din zonă a fost ardeiul iute sălbatic, pe care l-au consumat frecvent.
Porumbul a intrat pentru prima dată în dieta lor 500 de ani mai târziu în 1200 î.Hr. A fost domesticit printr-un sistem numit nixtamalizare în care porumbul ar fi fost tratat cu leșie pentru a-l înmuia înainte de măcinare. Nixtamalizarea a condus la utilizarea tortilelor și a altor tipuri de pâine pe bază de porumb.
Populației indigene i-a fost foarte greu să colecteze suficiente proteine, deoarece carnea era greu de găsit în zonă. Pentru a încerca să compenseze acest lucru, au mâncat multă fasole, care a fost servită ca ingredient principal al majorității meselor cu porumb.
Mâncarea mexicană după influențele spaniole
Așa cum este cazul multor țări din lumea de astăzi, Mexicul a fost creat prin colonizare, în acest caz după ocupația spaniolă. Spaniolii au introdus multe dintre propriile rețete și feluri de mâncare în cultura indigenă, cum ar fi orezul, uleiul de măsline, usturoiul, coriandrul, scorțișoara și multe alte condimente. De asemenea, au adus multe animale domesticite, cum ar fi porci, oi, vaci, pui, capre și multe altele, pentru o sursă sigură de proteine. Vacile, caprele și oile erau folosite și pentru lactate, brânza devenind un ingredient principal în multe feluri de mâncare.
Mâncarea mexicană azi
Astăzi bucătăria mexicană este un amestec frumos de bucătărie indigenă și spaniolă. Este încă bazat pe fasole, porumb, tortilla și ardei iute, dar la care se adaugă, de obicei și un fel de carne și brânză. Cele mai multe feluri de mâncare vin cu un fel de orez și condimente, de asemenea, un semn clar pentru influența europeană. De la colonizare, multe bucătării au influențat mâncarea mexicană, inclusiv cea franceză. Francezii au intervenit în Mexic în secolul al XIX-lea, iar mâncarea lor a fost savurată de clasa superioară chiar și după ce au plecat.
Mâncarea mexicană. Metode de gătire atunci și acum
Primii nativi din Mexic nu aveau cuptoare, în schimb încălzeau mâncarea pe foc, folosind o tigaie din fontă și articole din ceramică. O altă metodă a fost aburirea. Suspendau carnea înfășurată în frunze de cactus sau de banană, deasupra apei clocotite, într-o groapă adâncă. Prăjirea a fost, de asemenea, o metodă populară.
Au folosit un metate y mano, care este un instrument mare din piatră vulcanică sau piatră obișnuită, pe care ar fi folosit-o ca piatră de măcinat sau mojar, un obiect mai mic, pentru a măcina și a zdrobi ingredientele. Mojarul este un recipient mic în formă de castron, care poate fi realizat din piatră, ceramică, lemn tare sau marmură, iar pistilul are formă de băț de baseball.
Mâncarea mexicană. O scurtă istorie a alimentelor noastre preferate
Salsa a fost vândută în piața aztecă. Salsa, cuvântul spaniol pentru sos, este gătit și uneori purificat până când este gros, neted sau tocat. Roșiile mari, tomatillo, chipotle (o bază în dieta aztecă) și avocado se găsesc în salsa modernă și reprezintă aceleași ingrediente de bază utilizate în trecut. Le putem mulțumi aztecilor pentru ciocolată. Prin intermediul lor, spaniolii au adus produsul în Europa în 1657.
Termenul enchilada este menționat pentru prima dată în SUA în 1885. Cu toate acestea, conceptul de tortilla folosită ca înveliș poate fi clar legat de azteci. Cuvântul enchilada înseamnă „în chile”.
Tomatillo este un fruct care datează cel puțin din anul 800 î.Hr., cuvântul însemnând rotund și plin. Aztecii l-au domesticit și, când europenii au venit în Mexic, au documentat alimentele locale și deseori au confundat numele prin scurtarea cuvintelor. Deși nu a fost niciodată popular printre europeni, a prosperat în Italia. Astăzi, o rudă a fructelor este des întâlnită în SUA. Tomatillo oferă aromă în multe sosuri verzi diferite.
Ingredientele locale răspândite în întreaga lume
Portughezii au ajutat la răspândirea plantelor de ardei iute. Credeam că cea mai veche mențiune a fost în 1542, când un specialist german în plante medicinale, Leonhart Fuchs, a descris și ilustrat mai multe tipuri de ardei. Cu toate acestea, pentru oamenii din Europa, istoria ardeiului a început la sfârșitul secolului al XV-lea, când Colomb a adus ardeii acasă. Există dovezi arheologice că ardeii se foloseau încă din anul 5000 î.Hr.
Iată cu cât timp înainte a apărut Tamale. Fratele Bernardino de Sahagun a documentat că spaniolii au fost serviți cu tamale de către azteci în anii 1550.
Alte alimente pe care le asociem cu bucătăria mexicană nu sunt chiar tradiționale. Flanul a fost descoperit în Europa Medievală. Și ceviche este o descoperire incașă, poporul incaș mâncând prada crudă cu doar câteva condimente. Abia la sfârșitul secolului al XV-lea, bucătarii nativi americani din Ecuador și Peru au început să adauge citricele peste peștele sud-american și să creeze felul de mâncare pe care îl cunoaștem astăzi.
Aromele din întreaga lume au influențat mâncărurile mexicane. Același lucru se poate spune despre preferințele tradiționale mexicane care afectează meniurile din alte țări. Aproape în fiecare cultură la care te uiți, poți găsi un indiciu despre Mexic.
Mâncarea Mexicană este apreciată cel mai bine la sărbători
Tradițiile culinare delicioase merg mână în mână cu sărbătorile mexicane. Când spaniolii au colonizat Mexicul, majoritatea mexicanilor s-au convertit la creștinism, făcând din sărbătorile creștine un moment important pentru a sărbători. Multe feluri de mâncare distincte însoțesc aceste sărbători.
Printre aceste sărbători religioase se numără Dia de los Tres Reyes (Ziua celor Trei Regi) și Día de Muertos (Ziua morților), ambele aducând pe masă preparate tradiționale delicioase.
Citește și: Cât costă o vacanță în Mexic? Cât trebuie să plătești ca să mergi pe urmele mayașilor?
Dia de los Tres Reyes
Día de los Tres Reyes, sau Ziua celor Trei Regi, îi comemorează pe înțelepții care i-au adus daruri pruncului Isus și se sărbătorește pe 6 ianuarie, la douăsprezece zile după Crăciun. Pâinea dulce a celor trei regi este un dulce tradițional făcut pentru această ocazie specială.
Pâinea are forma unei coroane de flori și are în mijloc o mică figurină a pruncului Iisus. În mod tradițional, oricine găsește figurina lui Hristos în bucata lui de delicatesă, ar trebui să găzduiască petrecerea de Dia de la Candelaria (Candelaria) pe 2 februarie.
Día de los Muertos
Día de los Muertos este o zi pentru familiile mexicane care își amintesc morții vizitând și decorând morminte, povestind despre strămoșii lor și sărbătorind cu mâncăruri tradiționale mexicane. Pan de Muertos, o altă pâine dulce, se face la această sărbătoare.
Pâinea este făcută pentru a reprezenta un corp, cu piesele laterale simbolizând oasele, iar piesa centrală reprezentând capul.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
