Mărturia emoționantă a unei mame care a transformat durerea în putere: cum a depășit Alina Voinea erorile medicale de la naștere și cum este să crești un copil cu dizabilități în România

Apropo de ea, ce se întâmplă în cadrul ei?

În limita posibilităților, încercăm să facem viața mai ușoară și mai bună pentru cei care au nevoie de asta. Organizăm ateliere, excursii, facem materiale educaționale, manuale, aplicații online pentru generarea de fișe de lucru adaptate. În realitate, facem mult cu puțin. Nu avem nici puterea organizațiilor mari, nici a statului, iar multe depind de mine, iar eu am zile mai bune și zile mai rele și uneori nu pot să fac mare lucru, iar alteori fac un manual într-un weekend. Facem tot ce putem și, din păcate, nu este suficient.

Care este superputerea ta?

Sunt încăpățânată. Nu mă las, cum s-ar zice. Uneori obosesc, dar furia, despre care ziceam mai devreme, și încăpățânarea, care e o trăsătură cu care m-am născut, mă ajută să fac foarte mult.

Dacă ai fi avut puterea să oprești vreodată timpul în loc, în care moment te-ai fi oprit?

În copilărie. Era iulie, eram cu mama și cu tata la mare și ne plimbam într-un fel de bărcuță în formă de lebădă. Împlinisem 7 ani și era ultima vară înainte să înceapă școala.

Ce culoare îi dai prezentului? Argumentează.

Curcubeu. Toate culorile. Este atât de mult potențial acum în lume, și ține doar de umanitate să nu transforme totul într-o pată gri. Cu toate suferințele care există încă, trăim, totuși, cea mai avansată și mai fericită perioadă a omenirii. Iar pentru persoanele cu dizabilitate cognitivă poate că avansul tehnologic va aduce șanse în plus la o viață mai bună.