Mihai Gurei şi Claudia Chirilescu: „Noi avem în casă, fiecare, zona lui în care se exprimă. Unul are obsesia discurilor şi revistelor, celălalt a sticlăriei şi porţelanurilor”

Acest interviu este un proiect editorial dezvoltat de life.ro împreună cu UniCredit Bank.

M-am întâlnit cu Mihai Gurei şi cu Claudia Chirilescu la unul din locurile cool din Bucureşti, magazinul de design interior, Intro creat de cei doi acum 15 ani. De fapt, Claudia şi Mihai formează un cuplu binecunoscut în lumea design-ului, fiind împreună şi personal şi profesional de 23 de ani. Asta îmi spune Claudia înainte de interviu, atunci când ne-am aşezat la o masă de lucru cu o textură sexy (Cum a descris-o Mihai). Claudia şi Mihai sunt parteneri în viaţă şi în business (Intro, hipshops.com), iar Claudia este Director General al agenţiei Spoon, (agenţie de comunicare digitală şi media). Cei doi împart şi pasiunea pentru design, pentru frumos, pentru estetica urbană, pentru reinterpretarea obiectului şi pentru intrarea în viaţa consumatorului a artei contemporane. Cei doi sunt mentori invitaţi la Academia Minţilor Creative powerd by UniCredit Bank.

Trăiţi într-o lume a designului. Cum arată casa voastră? Trăiţi înconjuraţi de obiecte de desing?

Mihai Gurei: Da! Şi fiecare obiect este ales cu foarte mare grijă. Şi avem mereu discuţii despre forma, culoarea, textura, poziţia în casă pe care obiectul ar trebui să le aibă. Fiecare dintre noi are obsesiile lui. Eu am obsesia cu revistele şi discurile, iar Claudia are o obsesie cu tot ce înseamnă obiect de porţelan şi sticlărie. Şi atunci ne-am creat un fel de enclave în care ne manifestăm…

Probabil că atunci când călătoriţi primul obiectiv este magazinul de design şi la fel de probabil e că le ştiţi pe toate.

Claudia Chirilescu: Exact. Se află în topul priorităţilor noastre când călătorim.

Mihai: Putem spune că le ştim şi prin prisma plaformei online hipshops.com unde încercăm să adunăm magazine conceptuale excepţionale din întreaga lume. Evident că e o scenă dinamică, unele apar, altele dispar, dar noi, şi cu Intro şi cu platforma încercăm să ţinem pasul cu zona asta.

„Conceptual” este noul mainstream?

Mihai: Încet- încet, da, pentru că spaţiul de retail se transformă în spaţiu de inspiraţie şi experienţă, mai puţin un spaţiu dedicat tranzacţiilor.

Claudia: Noile generaţii sunt preocupate de experienţe şi socializare. Aşa se explică faptul că a apărut tot boom-ul ăsta de cafenele şi restaurante. Fiecare dintre ele încearcă să inoveze, să aibă un concept unic, acordând serviciilor un rol foarte important. Foarte multe spaţii de retail de genul brick and morter au fost transformate în restaurante sau spaţii de lounge sau bistrouri…

Mihai: Un exemplu de schimbare este cartierul Soho din Londra. În urmă cu 20 de ani era un cartier cu pub-uri, magazine de discuri. În 20 de ani s-a transformat într-un soi de food court cu concepte de food, cu meniuri mici, orientate către generaţia tânără.

Cum a început treaba asta cu magazinul Intro, cu design-ul?

Mihai: Recunosc că am început să urmăresc fenomenul de design contemporan cam prin anii ’90… Influenţa nordică era puternică, se purta atunci stilul minimalist, inclusiv italienii se aliniaseră cu genul acesta de exprimare formală, iar pe val erau designerii francezi. Eu aveam o relaţie destul de bună cu cultura franceză, cu Institutul Francez, acolo am descoperit prima revistă de design, Intramuros, pe care am citit-o din scoarţă în scoarţă. Am început prin a-i studia pe Patrick Norguet, Christophe Pillet, designeri din noul val francez care lucrau cu companii din Italia în mod special. Eram destul de preocupat de arta modernă, de arta conceptuală, de minimalismul anilor ’50… Ceva s-a întâmplat în mintea mea când am înţeles că acesta nu e un mobilier, e mai mult decât atât, este o reinterpretare formală cu elemente din artă transpuse în spaţiul interior al oamenilor.

Şi cum a continuat pasiunea asta?

Cu o plecare la Paris unde am stat în casa unui prieten DJ care a plecat în concediu, din fericire, că altfel nu aveam cum să stăm toţi 3 în casa aia, era miniaturală. Şi eram pregătiţi să simţim impactul modei, eram doar la Paris, nu? În schimb, am constatat amândoi că impactul a venit din altă zonă: eram impresionaţi de showroom-urile de mobilă! Am venit acasă, am digerat mult experienţa asta şi am ajuns la concluzia că asta ne place! Şi că ne atrage relaţia cu obiectul, cu estetica, cu arta care intră în stilul de viaţă al cuiva…

Claudia: … Şi care poate deveni şi un fetiş… Pentru că eu am plâns realmente când mi-am spart un ceainic… Era japonez, eu eram şi sunt pasionată de arta ceaiului… Îl aveam de 10 ani. Am plâns, l-am pus pe Instagram, am suferit vreo 2 săptămâni… O să merg în Japonia şi îmi voi lua un altul… Deci devine un pic fetişist, iar eu, recunosc, mă ataşez de obiecte… Felul în care cineva percepe un obiect dincolo de valoarea lui funcţională ţine de felul în care vibrează ca persoană.

La ce foloseşte reinterpretarea unui obiect clasic: un scaun, un coş, un ceaninic?

Claudia: Te hrăneşte pe tine în interior… Eu când călătoresc, de exemplu, mă odihnesc, mă relaxez doar dacă sunt înconjurată de frumos. Mâncarea care arată foarte bine, arhitectura, peisajul fabulos…

Mihai: La un moment dat chiar mă gândeam să creez o aplicaţie în care oamenii să conglomereze fotografii dintr-un oraş anume şi să obţină astfel paleta de culori a oraşului… Pentru că fiecare oraş are o paletă de culori a lui… Şi Bucureştiul are una..

Care este?

Mihai: E foarte amplă, sunt zeci de culori în paleta Bucureştiului…

Noi semănăm cu oraşul nostru?

Mihai: Da, sigur. Şi pentru că tot aminteam de nordici, acolo simţi că poţi respira… Că există spaţiu între elementele estetice… Nu există nebunia, cacofonia, juxtapunerea asta din Bucureşti care pentru străini este palpabilă, încântătoare….

Cine este creativul şi cine business person dintre voi doi?

Claudia: Cred că eu sunt mai business. Îmi place şi mi-am dat seama că eu multă vreme mi-am negat latura competitivă pe care de altfel nu am înţeles-o corect multă vreme. Sunt o persoană foarte amibiţioasă şi am avut rezultate bune în mediul academic, dar în business mi se părea că nu am nimic de demonstrat, că lucrurile sunt evidente şi că valoarea vine din ceea ce creezi. Dar nu e aşa. Sau nu e aşa pentru mine, competiţia îmi place, deşi ar trebui să mă vezi atunci când joc ceva cu alţii! Mă oftic când pierd înfiorător de tare şi e un coşmar să joci ceva cu mine! Îmi place să câştig, dar nu îmi place să urc pe scenă. Nu am nevoie de recunoaştere publică, ci de aprecierea mea interioară.

Dar ai făcut facultatea de farmacie. Ce ţi-a rămas de acolo? Dozarea?

Claudia: Da, cred că da (râde). Şi o atenţie analitică puţin cam exagerată. Mi-a fost foarte greu ca manager, eu cred că sunt mai degrabă în zona de lider. Adică gândirea sintetică a trebuit să mi-o dezvolt. Mi-a fost greu să văd lucrurile în întregul lor, dar m-a ajutat mai mult vârsta, experienţa, să ajung să fac asta, decât felul meu de a fi… Sunt concentrată pe rezultate, poate mai mult decât Mihai…

Mihai: Asta şi pentru că la ei (agenţia media Spoon – n.r.) relaţia cu clienţii este la pachet cu bune şi cu rele, este ca o relaţie personală. La noi (la Intro – n.r.) clienţii vin şi pleacă… Dacă pui foarte mult suflet în relaţiile cu clienţii, ajungi să fii dezgolit emoţional în foarte scurt timp… Sigur, avem şi clienţi care ne-au devenit prieteni, cu care avem relaţii de mai bine de 10 ani! Dar este necesar să ştii cum să te dozezi în relaţiile cu ei…

Claudia: În schimb, la agenţie lucrezi mult cu oamenii, ajungi să-i cunoşti, să le ştii plusurile, minusurile, să înveţi să-i accepţi…

Mihai, ce obiecte, ce mobilier aduci la Intro?

Mihai: Încerc să aduc obiecte care eu cred că sunt vandabile, dar despre care mai cred că pot rezista modelor, trecerii trendurilor. Contează în ce măsură mă reprezintă obiectul, cât de mult îmi place, dar şi ce potenţial de vânzare are el. În România clienţii sunt cum sunt. Pe de o parte stresaţi de obiectele pe care le au în casă, pe de alta curioşi.

Stresaţi?

Mihai: Da, le este teamă de culori, de pildă…

Claudia: Şi le e teamă să nu se deterioreze obiectele în timp, asta este o altă teamă a lor. Nu le place patina pe care obiectele o capătă, pentru că românului nu-i place să cumpere sau să aibă obiecte vechi sau care par aşa. De aceea România nici nu e o piaţă bună de antichităţi, pentru că probabil comunismul a omorât relaţia noastră cu obiectele care au o istorie. Românului îi plac obiectele noi. De aceea este şi un early adapter. Este înnebunit să bifeze orice restaurant nou, orice loc nou, sau să ştie trendurile… Nu-i place să rămână în urmă.

Mihai: De aceea şi noi trebuie să schimbăm permanent! Trebuie să aducem mereu obiecte noi. Unele sunt însă un pariu pierdut, sunt obiecte în care ne blocăm banii şi care nu au succesul scontat. Sau nu atunci. Sau nu imediat. Uite, masa asta la care stăm e o investiţie de aproape 2.000 de euro, este un obiect care poate să rămână aici pentru 2 ani sau poate să se vândă imediat. Dar în acelaşi timp, tipul ăsta de „pariu” ne ajută să testăm clienţii, gusturile lor, nevoile lor…

Claudia: De aceea schimbăm felul în care arată showroom-ul o dată la 3 luni, iar asta le place clienţior.

Mihai: În timp ce bulgarii, de exemplu, care, fiind vecini cu noi, te-ai aştepta să fie la fel ca noi, ei bine, am avut surpriza să constat că ei sunt mult mai conservaţori. Lor nu le place schimbarea.

Câţi ani are clientul vostru?

Mihai: În medie are 45 de ani, este cam la a doua casă deja, a avut nişte experineţe mai mult sau mai puţin traumatizante cu prima casă, a ajuns deja să ştie cam ce gusturi are, ce vrea…

Intro are 15 ani. Cum aţi reuşit?

Claudia: Cu mare grijă, cu mare atenţie şi cu multă comunicare! Structura noastră de resurse umane a fost un om de vânzări – un om de comunicare.

Mihai: Suntem şi un magazin şi un publisher în acelaşi timp…

Claudia: Iar inspiraţia a venit de multe ori şi de la clienţi. Ne-au ajutat mult hotelurile! În momentul în care stai într-o cameră de hotel şi vezi cât de confortabilă este şi cât de bine te simţi în ea, atunci vrei aşa şi acasă. Şi vin clienţii cu fotografii! „Am văzut lampa asta, am văzut oglinda asta”…

De unde vă mai inspiraţi?

Mihai: Hm…. lucrurile s-au schimbat mult în direcţia asta… Dacă acum 10 ani aveam abonamente la revistele de design, m-am trezit cumva în ultimii ani cu teancuri de reviste pe care nu mai am cum să le citesc, pentru că am mult mai multe surse de informaţii şi am renunţat la abonamente. Încerc să-mi curatez sursele de informaţii…

Caudia: Mihai consumă mai degrabă informaţie care vine via un canal jurnalistic (doar a făcut Jurnalism).

Mihai: Da, urmăresc de exemplu deezen.com sau sightunseen.com, Elle Deco în format digital şi în print, studiez profile de designeri celebri, mă interesează să aflu cum şi-au făcut casele, cum au creat spaţiile inspiraţionale…

Cum sunt creativii de top?

Mihai: Sunt foarte pasionaţi, îşi bat capul foarte mult. Foarte mult din energia lor se duce către experimentul respectiv. Pe Netflix există o serie de documentare, Abstract, care arată în detaliu aplicaţia pe procesul de creaţie… Tinerii designeri ar trebui să-l vadă, fiindcă ei nu nu au răbdare, sunt axaţi acum mai mult pe formă, pe când marii creatori sunt axaţi mult pe cercetare…

Ce designeri ţi-au atras atenţia acum?

Studio Forma Fantasma (formafantasma.com), doi designeri italieni care au terminat Design Academy în Eindhoven şi care activează foarte mult în zona de experiment şi artă. Abia după 10 ani de experimente au ajuns să facă produse de serie, asta înseamnă răbdare şi pasiune…

Claudia: Mie mi se pare că important la designeri ar trebui să fie şi zona de marketing! Am discutat cu mulţi şi am observat că nu-şi pun problema cum arată şi ce fel de om este cel care vrea produsul lor… Ei nu-şi pun problema nevoilor clienţilor şi cred că ar trebui să se gândească la potenţialul de marketing al produsului respectiv. Statele investesc foarte mult în şcolarizarea acestor tineri, iar ei sunt destul de mult lipsiţi de pragmatism când vine vorba punerii în practică a ideilor lor.

Şi asta vrei să-i înveţi pe cei de la Academia Minţilor Creative?

Claudia: Eu sper că da. Abordarea va fi constructivă, nu merg pe negaţii, ci pe ce ar putea să facă. Ideile sunt cele care schimbă omenirea, iar noi nu vrem să inhibăm oamenii, dar e important, dacă vor ca ideile lor să devină un business care să rămână în piaţă, să înveţe nişte lucruri. Sigur, experinţa va fi cea care îi va învăţa cel mai mult, dar eu sper să îi ajut să nu aibă eşecurile acelea care să-i facă să abandoneze, ci să poată să gestioneze eşecurile în aşa fel încât să meargă mai departe.

Mihai: …fiindcă noi, cultural, nu avem o relaţie bună cu eşecul. Dar el te ajută, greşala este constructivă dacă ştii să o accepţi şi să o valorizezi.

Tu ce vrei să le împărtăşeşti celor de la Academia Minţilor Creative?

Mihai: Eu, având mai ales contact cu zona asta de produs, de retail şi distribuţie, îi voi îndemna să experimenteze. Mai ales în zona asta legată de produs. Dacă nu vor să experimenteze, va fi foarte greu să-şi dea seama cum ar trebui să evolueze produsul lor, pentru ca el să genereze profit. În al doilea rând, le-aş sugera să stea de vorbă cu oamenii… Asta e tot o treabă culturală, pentru că noi funcţionăm foarte bine în microtriburile formate din prietenii şi cunoscuţii noştri. Dacă e un conflict pe stradă, imediat te înjuri de mama, dar s-ar putea ca ăla pe care l-ai înjurat să fie chiar stomatologul la care ai programare peste 3 ore, la asta nu se gândeşte nimeni… Prin urmare, avem o relaţie proastă cu expunerea noastră în public şi aici e foarte mult de lucru. Până când nu ai o relaţie cu clienţii tăi potenţiali, nu vei înţelege ce şi cum să testezi şi, mai ales, cum să interpretezi rezultatele testelor realizate pe produsele tale. Şi asta se cheamă „pivotare” şi este noua temă recurentă a manualelor de business contemporane. Toată lumea vorbeşte despre inovaţie, experminent şi pivotare.

Claudia: Şi obsesia asta de a face ceva diferit, ceva altfel, este bună, dar e important să faci un pas relevant înainte din punct de vedere business. Şi asta nu se poate decât dacă înţelegi piaţa. Fiindcă oamenii, deşi vor să ştie tot ce e nou, ei sunt, totuşi, reticenţi la schimbare. Şi deci trebuie să înţelegi care sunt barierele care stau între produsul tău şi oameni… Pot fi bariere generate de preţ sau de mod de viaţă!

Cum definiţi o minte creativă în business?

Claudia: Pentru mine, o minte creativă, este o minte strategică. Din fericire sau din păcate, eu nu valorez creativitatea dacă ea nu este pusă în slujba unui demers strategic. Eu le voi spune celor de la Academia Minţilor Creative că nu există două businessuri identice în lume şi că diferenţa o dă omul, echipa, abordarea.

Mihai: M-am uitat pe lista celor care s-au înscris şi majoritatea s-au gândit la nişte businessuri vocaţionale, dar ei trebui să înţeleagă că dacă vor ca businessul lor să aducă profit, trebuie să găsească o echipă care poate să replice valorile afacerii. De exemplu acum sunt multe fete care fac bijuterii… Ok… Asta este o inflaţie la fete, aşa cum este barista sau dj-iala la băieţi. Dar întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună este ce îi diferenţiază pe ei faţă de competiţie, şi cum transformă nişte skils-uri pe care le au în profit. În fond, asta înseamnă business.