Mirela Retegan: „Schimbarea mea a început acum 10 ani, când a murit tata și a plecat cu mâinile pe piept și cu buzunarele goale, iar eu am înțeles că niciodată n-am să mă mai uit în ochii lui atunci când am nevoie să mă oglindesc”

Mirela Retegan, creatoarea Zurli și a mai multor proiecte cu impact social, a decis să renunțe la rolul de pe scenă, Tanti Prezentatoarea, și a predat ștafeta colegei ei, Brândușa.

De ce ai simțit să-ți găsești un înlocuitor?

Mirela Retegan: Pentru că mi-am dat seama că, dacă vreau să introduc ceva nou în viața mea, trebuie să-i fac loc. Viața mea e plină de evenimente, de proiecte personale, de pasiune și nu mai aveam unde să înghesui ceva.

Mi-am propus ca în următoarea perioadă din viața mea să nu mai înghesui lucruri, oameni, proiecte, întâmplări și să fac totul mai așezat un pic, să accept că la unele trebuie să renunț ca să pot să le fac loc altora.

M-am gândit că lucrurile în gașcă sunt foarte bine așezate, mesajul Zurli e unul foarte clar pentru părinți și copii prin felul în care noi îl transmitem în spectacole, că energia mea este deja în creație și nu mai e nevoie neapărat de prezența mea fizică peste tot. Și, ca să îmi fac loc pentru alte lucruri, am crescut alți oameni care să transmită mesajul meu de pe scenă, atunci când eu nu sunt în spectacole.

Cum ai ales-o pe înlocuitoarea ta?

Mirela Retegan: A fost absolut o întâmplare. Brândușa e unul dintre înlocuitori, fiindcă trebuie să știi că vor fi mai mulți.

Brândușa a mai lucrat cu mine acum 15 ani la Zurli, a fost colegă de facultate cu cei din gașcă, după care a avut un accident urât de mașină. Acolo și-a cunoscut soțul, care și el suferise un accident, s-au îndrăgostit, și-au construit o viață de familie, iar anul trecut Brândușa mi-a scris că a fost cu fetița ei la un spectacol de-ale noastre, că îi e dor să fie în poveste și că, dacă am ceva pentru ea ar fi foarte fericită, mai ales că era într-un moment în care avea nevoie.

Am chemat-o pe Brândușa să prezinte un spectacol de mascotă – pentru că noi pregătim și un proiect nou cu mascotele – și când am hotărât că vreau să las pe altcineva mi-am dat seama că, de fapt, eu o antrenasem pe Brândușa deja de câteva luni să facă ce fac eu pe scenă.

Nu îi zicem Tanti Prezentatoarea, ca să nu îi confuzăm pe copii, ea e Teacher Zurli, pentru că personajul pe care l-am creat se regăsește în viziunea copiilor fie în mama fermă, dar jucăușă, pe care ei și-o doresc, fie în educatoarea fermă, dar jucăușă, pe care ar vrea să o aibă la grădiniță. Așadar, am zis că putem să creăm un model de educator în România, în care educatoarea poate să fie o prietenă jucăușă, dar care știe să pună niște limite sănătoase pentru copii.

Așa am ales-o pe Brândușa. Iar după asta mi-a trimis un mesaj în care îmi spunea că am scos-o din cea mai grea depresie, că nici nu știu ce am făcut pentru ea, iar asta mi se pare că nu mai e despre înlocuitorul meu.

Ce s-a schimbat la tine, la mesajul pe care îl transmiți? Poveștile tale au un altfel de tâlc, ești mindful. Ce e nou, așadar?

Mirela Retegan: Am refuzat până acum să-mi asum această voce. Am considerat că e plină piața de oameni care spun aceleași lucruri: fiți mulțumiți că sunteți în viață, bucurați-vă că existați, gândiți pozitiv, faceți proiecții, meditați, reflectați!

Toată lumea vorbește despre asta. Și am zis că eu nu vreau să fiu și eu o voce în plus. Mai mult decât atât, am o problemă cu toți cei care vând iluzii. Toată lumea face cursuri de dezvoltare personală și vinde iluzia că te schimbă un astfel de curs. Sunt oameni simpli care se îndatorează la bănci ca să meargă la astfel de cursuri și nu se schimbă nimic în viața lor pentru că aud aceleași texte pe care le aud peste tot și ei nu pun mâna să facă această schimbare.

Deși sunt în zona asta de mulți ani, am refuzat să vorbesc la fel, de teamă să nu întăresc rândurile oamenilor care vând iluzii.

Apoi am realizat că telefonul meu este plin de sute de mesaje de la oameni care se conectează cu mine. La magazinul de lângă sediul Zurli m-a așteptat o doamnă care mi-a spus: „vreau să știți ceva. Am trecut prin cancer intrând pe contul dvs. de Facebook în fiecare zi, iar ce găseam acolo mi-a dat putere!” Altcineva mi-a spus: „l-am păstrat pe tatăl copilului meu în viața noastră pentru că am citit cărțile tale!”. Sau: „am iertat-o pe mama și am ajutat-o să fie pentru mine ceea ce îmi doream la 40 de ani și nu am avut la 10 ani, pentru că te-am auzit pe tine vorbind despre asta!”

Am realizat atunci că nu contează că toată lumea spune aceleași lucruri, că pentru fiecare om care transmite în Univers niște mesaje sănătoase există niște urechi care să le audă și că vor veni spre mine oameni care au nevoie de energia mea și de puterea mea de a transforma starea în care un om se conectează cu mine și în cea în care ajunge în momentul în care pleacă.

Mi-am dat voie să formulez lucruri pe care le regăsești în cărțile mele din ultimii 10 ani, dar acum le comunic în interviuri, în podcasturi, în postări și nu mi-am mai refuzat acceptarea capacității pe care o am de a însufleți oameni să facă schimbări în viața lor, să privească partea bună a lucrurilor, să minimizeze problemele pe care le au.

Cum a fost pentru tine procesul de a ajunge până aici? Cum a fost pandemia?

Mirela Retegan: Singurul lucru pe care l-am conștientizat în pandemie și mi-a fost foarte clar, a fost că viața este despre acum. Când a murit tata am scris Astăzi este despre astăzi. În pandemie am înțeles că viața este despre astăzi, aici, acum. În fiecare moment se poate întâmpla ceva în viața ta, se poate schimba ceva, poate să dispară cineva drag, poți să pierzi ceva important, poți să pățești tu ceva care să te facă să vezi lucrurile diferit. Asta a schimbat pandemia la felul în care văd viața. Altfel, în pandemie nu am apucat să reflectez la nimic pentru că am avut de plătit 20 de oameni și a trebuit să inventez de lucru în fiecare zi, în așa fel încât știam că la sfârșitul pandemiei noi trebuie să rămânem, să fim sănătoși la trup și la suflet pentru a putea face mai departe ceea ce vrem.

Care a fost deznodământul? Cum ai ieșit din pandemie?

Mirela Retegan: Nu simt o schimbare, deși din afară poate se vede. Fac aceleași lucruri, creez povești pentru copii care să îi facă să înțeleagă lucruri importante despre viață – în continuare fac asta. Știu sigur că nu îmi doresc spectacole online, că diferența dintre cei care ne urmăresc pe canalul de YouTube și cei care vin la spectacole o face schimbul de energie, iar efortul meu e tot acolo. În continuare batem țara în lung și-n lat, în continuare ne ducem în diasporă să ne întâlnim cu copiii și cu părinții pentru că știm cât e de importantă întâlnirea cu ei.

În ce mă privește pe mine, schimbarea mea a început acum 10 ani. Din momentul în care a murit tata, eu am înțeles foarte clar că el a plecat cu mâinile pe piept și cu buzunarele goale, că nu o să-i mai pot spune niciodată tot ceea ce n-am apucat să-i spun, că nu o să mai pot să-l îmbrățișez niciodată și că n-o să mai pot niciodată să mă uit în ochii lui atunci când am nevoie să mă oglindesc.

Și am început să-i caut pe cei din viața mea cu care nu aș vrea să ratez aceste momente, cu care aș vrea să mă încarc și să mă bucur cât pot de mult, atâta timp cât sunt în viață. Am înțeles că pot să mă oglindesc cel mai bine în oamenii care mă iubesc pentru că ei văd până în fundul sufletului meu și nu văd ce spun și ce fac, ci văd ce sunt și ce simt, am început să mă întâlnesc cu oamenii pe care îi iubesc pentru că vreau să-i ating și să ne conectăm în aceeași energie și să mă concentrez pe mine ca să fiu o bucurie pentru toți oamenii cu care interacționez.

Aici s-a produs schimbarea.

Am realizat că nu vine nimic din afară și că tot ce pot să primesc este doar o reacție și un răspuns la felul în care eu dau. Și am acceptat că eu sunt generator, că eu sunt aia care dau lumină și nu am mai așteptat să vină lumina de nicăieri, nu m-am mai frustrat: tot eu să dau? Tot eu să iert? Tot eu să fac? Ci am acceptat că eu am această capacitate, că eu sunt mama copilului meu, nu copilul meu trebuie să îmi facă mie jucării și să mă facă fericită, ci eu trebuie să fac asta pentru el. Că eu sunt copilul mamei mele și nu mama trebuie să îmi dea mie toată atenția din lume, ci eu trebuie în momentul ăsta să-i arăt cât de mult contează pentru mine, și am început în felul acesta să schimb om cu om, relație cu relație, tot ceea ce era important pentru mine.

Nu te temi că, arătându-te așa cum ești, devii ușor de rănit?

Mirela Retegan: M-am călit. Am fost ușor de rănit, pentru că oamenii nu înțeleg și se întâmplă de multe ori ca atunci când tu îți pui sufletul pe masă ei să ți-l facă franjuri.

Acum m-am călit, încerc să iau de la fiecare om ce am eu nevoie și încerc să-i înțeleg durerea. În momentul în care el profită de vulnerabilitatea mea încerc să mă gândesc: ce suferință are omul ăsta? Care e necazul lui? Ce n-are el?

Le spun tot timpul celor din jurul meu: „nu-l iubește nimeni, nu l-a mai ținut nimeni în brațe, n-a mai făcut sex de o mie de ani, nu i-a mai spus nimeni ”te iubesc”, se uită în oglindă și nu îi place ce vede. Eu îl înțeleg. Nu are cum să mă placă pe mine dacă nu se place pe el. N-are cum să mă iubească pe mine dacă nu se iubește pe el. N-are cum să mă mângâie pe mine dacă pe el nu l-a mai mângâiat nimeni de atâta vreme!”. Și nu mă mai necăjesc.

Faptul că îmi dau voie să fiu așa cum sunt, asta e cea mai mare surpriză pe care o au oamenii când se întâlnesc cu mine. Da, eu sunt exact așa. Și știi care e partea frumoasă? În momentul în care îți dai voie să fii adevărat, nu mai ai nimic de pierdut. Când tu te străduiești să pari altceva, consumi foarte multă energie în împachetarea adevăratei tale fețe. Prefer să consum energia aia în stabilirea conexiunii cu tine, decât să-ți vând acum o imagine care ar da bine în interviu, să te păcălesc. Oricum n-o să mă crezi și nu o să ne creadă nimeni. Și atunci de ce să ne pierdem timpul: și eu pe al tău și tu pe al meu? De ce să-ți livrez ceva fals, care să meargă mai departe în Univers. Fiecare minciună, fiecare lucru neadevărat pe care noi îl propagăm în Univers se întoarce înapoi.

Când te muți la Barcelona?

Mirela Retegan: Nu mă mut la Barcelona, din fericire pentru mine și pentru Maya, care mi-a zis: „mama, acasă pentru mine e unde ești tu. Când ești tu aici, e acasă Barcelona. Când ești în România, acasă e România. Dacă tu te duci la capătul pământului, atunci capătul pământului e acasă pentru mine!”

Asta m-a făcut să înțeleg cât de important e să am grijă de mine ca să rămân acasă pentru copilul meu oriunde aș fi.

Ce pregătești acum?

Mirela Rețegan:  Pe 4 martie, ne dăm întâlnire într-o conferință.

Eu am învățat deja că nimic din ceea ce ținem doar pentru noi nu se păstrează, că tot ceea ce putem să păstrăm e ceea ce împărțim cu ceilalți. Cu cât dai mai mult, cu atât ai mai mult pentru tine. Așa încât voi face o conferință – i-am zis ”o altfel de conferință”, în care o să aduc pe scenă oameni care m-au antrenat pe mine în perioada asta.

O să vină acolo gașca de la care am învățat că să te concentrezi pe tine nu înseamnă să fii egoist, o să vină stilista mea, care mi-a creat o capsulă cu care eu mi-am luat de pe cap grija permanentă a unei femei „eu cu ce mă îmbrac”, o să vină Traviata, care mi-a dat 3 pensule și două farduri și m-a învățat cum să-mi fac un minimum de machiaj, ca să pot apărea oriunde am nevoie; vor fi acolo Cristi și Anca, cei doi oameni care m-au învățat metoda Silva de meditație științifică, în așa fel încât eu să-mi folosesc mintea să mă susțină, nu să mă saboteze. O să vină Adrian Avram, esteticianul și prietenul meu de la Cluj, de la care învăț în fiecare zi despre longevitate pentru că el, deși e estetician, consideră că fericirea într-o viață lungă e mai importantă decât frumusețea și că frumusețea, dacă nu ai fericire într-o viață lungă, e cam degeaba. O să vină doctorul Cezar, de la care eu am învățat procesul de fasting și ce înseamnă, de fapt, postul, cum reușești să te împrietenești cu mâncarea într-un fel în care să schimbi felul de abordare. Și va fi acolo și Ioan Stancovici, omul care lucrează cu persoane cu dizabilități și accesibilizează România pentru ei, care mi-a dat curaj să mă urc pe schiuri la 50 de ani.

Toți acești oameni, care pentru mine au contat foarte mult, vor fi acolo la conferința din 4 martie. Evenimentul face parte din campania „Adoptă o mamă”, iar toate doamnele care vor achiziționa un bilet pentru această conferință, de fapt vor susține o femeie dintr-o asociație care va sta pe același scaun la a doua conferință cu aceiași oameni.

Pentru că m-ai întrebat ceva important și vreau să-ți spun de unde vine schimbarea: din momentul în care am înțeles că din tot ceea ce eu primesc trebuie să dau mai departe, n-am mai avut nicio problemă să mă încrâncenez să păstrez ceva. Și atunci las să curgă fluxul și am grijă să dau celor care au mai multă nevoie decât mine și să-i ajut și pe ceilalți să facă asta.