Cum a ajuns eMAG să fie vândut pe un colț de șervețel? Povestea antreprenorilor Monica și Radu Apostolescu: au supraviețuit crizelor de afaceri și acum au ales să investească în sănătate

Monica și Radu Apostolescu sunt o familie de antreprenori în sănătate și au creat, în urmă cu 6 ani, o clinică de oftalmologie care și-a câștigat deja renumele, Clario.

Înainte de asta însă, povestea familiei Apostolescu se schițează după câteva cuvinte cheie: medicină, internet, comerț online, eMAG, îndrăzneală, prietenie, încredere în forțele proprii.

Cu alte cuvinte, Monica și Radu s-au cunoscut la o petrecere studențească într-o garsonieră din București; el era student în anul III, iar ea era studentă în anul VI la medicină. Au urmat o relație frumoasă și decizii complicate: Radu a renunțat la medicină și a ales, alături de fratele Monicăi, să creeze amazon.com de România, eMAG, în vreme ce Monica și-a continuat cariera în medicină și a ales oftalmologia.

Câțiva ani mai târziu, când eMAG era deja pe un val ascendent, a venit criza financiară din 2008, care i-a lovit și pe Monica și Radu, tânăra familie, cu un copil, care tocmai se mutase într-o casă mai mare, luată prin credit bancar.

Atunci a venit decizia de a vinde eMAG, iar înțelegerea cu Iulian Stanciu, actualul CEO eMAG, arată ca o tranzacție ruptă din filmele americane, perfectată cu o strângere de mână și câteva cifre puse pe un colț de șervețel.

Acum, Monica și Radu investesc în sănătate, conduc o clinică inovatoare și se uită cu încredere la viitor, fiindcă au convingerea că pot depăși orice obstacol.

„Important este că noi avem încredere că putem. În orice condiții, într-un fel putem. Nu trebuie să fim în cea mai frumoasă casă sau în cel mai frumos loc din lume, fiindcă știm că putem și ne e bine oriunde.” Monica Apostolescu

De ce ați ales medicina?

Monica Apostolescu: De curând am primit această întrebare și de la fiul nostru. (râde) Am fost bolnavă când eram mică, adică am dus, până pe la 7 ani, o bronșită astmatiformă care mai tot timpul mă ducea la doctori, cu probleme de respirație și una-două cu injecții. Nu sunt amintiri plăcute despre acea perioadă, mărturisesc, dar cred că și-a pus amprenta asupra mea și mi-a influențat decizia de a da la medicină mai târziu.

Iubesc oamenii și cred că mi-am dorit să fiu în mediul în care pot face ceva bine pentru cei din jurul meu.

Radu Apostolescu: Eu am luat decizia prin clasa a VIII-a și tot liceul am ținut-o tot cu acest gând în minte. Am intrat la un liceu de informatică, fiindcă îmi plăceau calculatoarele.

Era o febră a computerelor în acea perioadă, văzusem la un vecin al meu un calculator care mi s-a părut fascinant, iar până la urmă am luat și eu un Cobra mic, făcut de tata, care era electronist la Romaero.

M-am chinuit îngrozitor cu matematica și cu un profesor care avea o veșnică problemă cu faptul că aveam plete și niciodată nu a trecut peste asta. Sunt amintiri tare neplăcute din vremea aceea, pe care nu-mi place să le aduc în discuții.

Am învățat în paralel cu meditații, pentru facultate, iar asta a dat roade fiindcă am intrat de la primul examen la facultatea din București.

Medicina mi s-a părut fascinantă ca știință, iar ce am învățat în facultate cred că m-a ajutat în mai multe direcții pe care le-am abordat în viață, mai târziu. De dragul științei, aș mai face-o o dată.

Ce v-a ținut atașați de această decizie și atunci când lucrurile au devenit mai grele?

Radu Apostolescu: Mie mi-a plăcut de-adevăratelea ce am învățat acolo, chit că în anul III m-am apucat de internet.

Simultan s-a mai întâmplat ceva: din anul IV intri în clinică. Practic, până în anul III înveți, mergi la cursuri și cam atât, iar din anul IV ajungi în spital și începi să vezi pacienți. Cred că atunci am avut revelația faptului că eu nu mă vedeam vreodată într-un spital, printre bolnavi. Mi-am dat seama atunci că, dacă aș fi rămas în medicină probabil că aș fi ales cercetarea, dar nu clinica. 

Monica Apostolescu: Facultatea mi s-a părut foarte grea la început. Ulterior am început să intru într-un ritm firesc și tot ce a urmat mi-a plăcut.. Când am ajuns în clinică mie mi-a plăcut enorm. (râde)

Mi se pare fascinant ce se întâmplă cu bolile și cu corpul omenesc, nemaivorbind de toată tehnologia asta nouă, care ne ajută extraordinar în actul medical.

Cred că am reușit să trec dincolo de ideea de boală și de suferință și să văd partea bună a acestei călătorii, vindecarea. Iar asta îmi aduce și acum mari bucurii.

Am terminat facultatea foarte bine, media de la rezidențiat a fost a treia din țară, ceea ce mi-a dat libertatea de a alege orice specialitate voiam. Am stat să mă gândesc foarte bine la ce aș putea să fac mai departe, fiindcă nu aveam o direcție foarte limpede.

În cele din urmă mi-am dorit să aleg ceva mai delicat. Toată lumea se aștepta să fac ginecologie.

Radu Apostolescu: Era o mare modă atunci.

Monica Apostolescu: Dar am realizat că nu mi-ar plăcea să fiu trezită în fiecare noapte, să duc o viață foarte alertă. Așa că oftalmologia mi s-a părut mai aproape de felul meu de a fi.

Trecerea de la a profesa, a primi un salariu pentru muncă, a fi foarte bun în meserie la antreprenoriat este iarăși o decizie importantă, dificilă, mă gândesc, și care aduce cu sine tot felul de riscuri. Cum a fost pentru voi?

Radu Apostolescu: A fost ca și pentru mine la eMAG, făcând și învățând.

Îți spuneam că prin anul III descoperisem calculatoarele și internetul. Iar în anul VI de facultate am început eMAG.

Am vrut să renunț la facultate pentru că mi se părea evident că nu voi profesa vreodată. Devenisem dezamăgit de modul în care se făcea școală. Unii profesori nu prea mai treceau pe la cursuri, unele module erau foarte interesante, cu profesori foarte implicați, altele aproape deloc.

Cu toate astea, am terminat școala. Mama și tata, care au fost mereu foarte deschiși cu mine și sinceri, și atunci când am dat la facultate, și atunci când aproape renunțasem la ea, m-au sfătuit să o duc la bun sfârșit. Și le-am dat dreptate. Mi-am dat licența, în paralel cu proiectul nou de la eMAG, am trecut cu bine și am continuat.

Ce căutai? Bani, glorie

Radu Apostolescu: Cine știe ce căutăm la vîrsta aceea? (râde) Nu cred că mă gândeam atât de departe, ci doar vedeam că internetul, calculatoarele devin ceva ce atrăgeau oamenii.

Făcusem un site cu muzică și tot felul de chestii „copilărești” și-mi amintesc foarte bine că a doua zi, dimineață, aveam deja 100 de vizitatori pe site. Ceea ce mi s-a părut uluitor.

Am început eMAG cu Bogdan, fratele Monicăi, de la zero. El era mai mare, avea experiență câtă vreme venea dintr-o companie importatoare de echipamente și știa bine piața.

Monica Apostolescu: Bogdan a făcut automatica.

Radu Apostolescu: Eu aveam deja, de mai bine de un an, myjob.ro, site care există și acum, iar la vremea aceea a fost o rampă de lansare pentru eMAG.

Noi am învățat văzând și făcând. În plus, ne uitam foarte mult în afară, la amazon.com, de pildă, la ce făceau ei. Dar nu aș putea să spun că am inventat ceva.

Dar totuși un fler antreprenorial tot a existat acolo, nu?

Radu Apostolescu: Da, cred că am avut flerul de a adapta ce am văzut în afară la realitatea și mentalitatea de aici.

Care au fost primele piedici?

Radu Apostolescu: Nu aș zice că au fost niște piedici, cât mai mult niște etape. Uite, de pildă, Clario. Am început clinica în urmă cu 6 ani. La început, am ocupat o casă din Domenii, care a devenit neîncăpătoare, la un moment dat. Am decis că vrem să creștem și să facem și sală de operații. Căutarea unui alt sediu a fost un proces foarte dureros. (râde) Ce vreau să-ți spun este că toate astea nu le văd ca pe niște piedici, ci ca pe niște procese, niște etape, mai ușoare sau mai dificile.

Monica Apostolescu: Cred că ține foarte mult de modul în care te uiți la lucruri. În privința sediului Clario, aș zice că ne doream să realizăm ceva la un nivel foarte ridicat, ca ambianță și dotare dar s-a dovedit complicat să găsim un loc care să ni se potrivească.

Eu mă gândeam la business în sine: să nu te adresezi cui trebuie, să nu te așezi unde trebuie, să faci investiții fără să poți prevedea o criză, personală, națională sau mondială. Sunt riscuri pe care oamenii, în majoritatea lor, și le asumă cu dificultate. Care dintre voi are acest spirit curajos, antreprenorial?

Monica Apostolescu: Cred că amândoi suntem așa. Tot timpul zic că suntem o combinație fericită, în sensul că facem lucruri diferite. Radu este foarte creativ, inovator, în vreme ce eu sunt mai cu picioarele pe pământ, dar și îndrăzneață. (râde)

Radu Apostolescu: Cred că ce spune Monica despre creativitate și puterea de a inova este, de fapt, despre un pragmatism, o ușurință de a observa lucrurile cu potențial din jur și de a gândi mecanisme funcționale pentru ele.

Nu mă văd ca un inventator care cugetă la o idee ceva timp și vine cu invenția. Nu este imaginea care mi se potrivește. Dar ce am făcut a fost să asamblez diverse lucruri aparent nepotrivite unele cu altele. Cum zicea Steve Jobs, connecting the dots.

Pe această idee mi-am bazat și marketingul de la eMAG. Noi am plecat la drum cu zero absolut, am produs strict din ce am vândut, deci eram nevoiți să facem marketing cu zero lei. Cum te gândești să faci asta? Ne-am uitat la amazon.com și am venit cu ideea de a plăti oamenii să vândă pentru noi. (râde)

Cum v-ați cunoscut voi?

Radu Apostolescu: Într-o garsonieră. (râde)

Monica Apostolescu: Eram în perioada noastră de activism. Făceam parte din Liga studenților mediciniști, avangardiștii. Spun asta pentru că exista și o altă grupare studențească, ce ținea mai degrabă cu puterea de atunci, FSN-ul cred că era.

Radu Apostolescu: Noi eram cu ăia buni. (râde) Eram opoziția.

Monica Apostolescu: Era interesant, fiindcă eram în legătură cu o serie de profesori care erau de partea nouă, revoluționară, dar existau și unii nostalgici.

Radu Apostolescu: Aveam revistă, pentru care eu făceam grafica.

Monica Apostolescu: Noi ne-am cunoscut la o petrecere organizată într-o garsonieră de una dintre colegele de la ligă. Eu eram anul VI, Radu era anul III.

Eu aveam niște relații în vremea aceea, cumințele care, desigur, nu contează. Dar Radu avea marea calitate că mă făcea să râd teribil.

Era foarte îndrăgostit, îmi aducea tot timpul flori și era foarte drăguț.

A urmat o relație de vreo trei ani și ne era clar că urmează o căsnicie pentru noi. (râde)

Radu Apostolescu: S-au întâmplat lucrurile de la sine.

Cum v-au schimbat copiii?

Monica Apostolescu: Copiii noștri sunt deja mari acum, fiica noastră are deja 16 ani (nici nu știu când au trecut), iar băiatul a împlinit de curând 12 ani.

Pentru mine, perioada când erau mici a fost una grea. M-am simțit foarte implicată și nu puteam să nu fiu lângă ei. Simțeam că trebuie să îmi fac și meseria, dar că marea majoritate a timpului trebuie să le fie dedicată.

Când au crescut, deja după 6 sau 7 ani m-am mai relaxat un pic. Și am realizat că trebuie să mă întorc un pic și înspre mine, să văd ce am de făcut pentru mine.

Cred că familia este cea mai importantă dintre toate lucrurile pe care le poți face sau alege.

Radu Apostolescu: Când erau mici, noaptea dormeau. (râde)

Eu am avut 13 ani de eMAG destul de intenși. Nu pot să zic că am fost absent, dar a fost o perioadă intensă.

A fost un copil în sine, nu?

Radu Apostolescu: Da. Poate cel mai năbădăios. Mai ales criza din 2008.

Asta a fost cea mai mare provocare pentru noi.

Cum te-a schimbat eMAG-ul?

Radu Apostolescu: Cred că a fost cât 5 facultăți la un loc. Am învățat orice acolo, de la chestiuni pur tehnice, proceduri, până la ce înseamnă relațiile între oameni, într-o organizație, de la doi, la 1500 de oameni câți erau în eMAG când am plecat eu.

Ăsta este unul dintre motivele pentru care am plecat. Mie îmi place să fac lucrurile cu implicare.

Antreprenor, nu magnat, nu?

Radu Apostolescu: Cam așa. Îmi place să fac lucurile cu câteva layere de mâini sub mine. Or, acolo lucrurile luaseră altă amploare. Și m-am retras.

În trei luni din momentul în care am realizat acest lucru am și plecat.

Pentru că ziceai de criză, cum v-a afectat pe voi?

Radu Apostolescu: A fost destul de dramatic, fiindcă nu aveam nicio idee despre ce avea să se întâmple și doar vedeam cum scad lucrurile.

Eram într-un moment complicat, comerțul online era la început, iar noi ne chinuiam să căpătăm avans, să aducem oameni. Or, criza a adus cu sine renunțarea și la comerțul online, și la ce vindeam noi.

Acum știm, ne-am tras concluziile, dar atunci, când ești în mijlocul furtunii, nu știi cât va dura, cât de grea va fi.

Atunci s-a întâmplat și vânzarea parțială a eMAG. Am avut o înțelegere cu un fond de investiții, care a picat. Am încheiat altă înțelegere, pentru ca în final și noi, și eMAG să iasă foarte bine. Cred că dacă perfectam prima înțelegere, cred că eMAG nu ar mai fi existat astăzi, sau nu ar fi existat așa cum e acum. Ar fi fost un magazin obișnuit.

Ar fi intrat într-o corporație, ceea ce l-ar fi sufocat, și nu ar fi rămas într-o echipă antreprenorială, cum este acum.

În plan personal a fost destul de dramatic, tocmai ne luasem casă, aveam un credit destul de mare și perspectiva de a se prăbuși totul.

Monica Apostolescu: Aveam și un copil mic. Deci a fost dramatic. Chiar ne puneam problema zilei de mâine.

Cum ați făcut?

Radu Apostolescu: Ne-am descurcat. Am reușit să trecem peste asta prin cercul de prieteni.

La eMAG ne știam cu Iulian Stanciu, ne știam de multă vreme, iar el era furnizorul nostru principal.

Atunci a apărut ideea să ne punem împreună, mai ales că și ei erau cam în aceeași situație ca și noi. Și am bătut palma.

Am semnat, ca în poveștile business-urilor americane, pe un șervețel.

Ca la Yalta, nu?

Radu Apostolescu: Veneam după analiza fondului de investiții, super-corporatistă, cu milioane de cifre, predicții superfanteziste raportate la cu totul altă piață decât eram noi, iar cu Iulian, care era ca noi, discuția a fost simplă. Am stabilit trei lucruri importante, am bătut palma și asta a fost.

Este vorba de un spirit și de un fler. Și noi, și el am simțit că aceea este direcția. Fără să le duci prea mult în excel.

Monica, cred că e greu să fii alături întru totul de soțul tău când el ia decizii radicale. Cum v-ați ajustat voi deciziile, planurile astfel încât să fiți alături unul de celălalt?

Monica Apostolescu: Noi am pornit de jos. Știm cum este să ai bani, dar știm cum este să trăiești și fără bani.

La început am locuit cu părinții, apoi ne-am luat un apartament cu două camere, în care nu am avut mobilă multă vreme.

Știm și ne gîndim că oricând se poate întâmpla orice. Dar ne bazăm pe ce știm să facem și ne bazăm unul pe altul.

Eu pot să fac orice în casă, iar Radu este extrem de priceput și poate să facă și el orice în casă.

Ideea este să îți dorești mai mult și să faci ce crezi că este mai bine pentru tine și pentru familia ta în acel moment.

Radu Apostolescu: Iar dacă îți și place ce faci, deja sky is the limit.

Monica Apostolescu: Important este că noi avem încredere în noi, că putem. În orice condiții, într-un fel putem. Nu trebuie să fim în cea mai frumoasă casă sau în cel mai frumos loc din lume, fiindcă știm că putem și ne e bine oriunde.