Nu are carnet de șofer, dar este campion motorsport. Pilotul Tudor Tudurachi: „Fiecare secundă contează enorm în GT4”

„Fiecare secundă contează enorm între mașini atât de puternice ca cele de GT4”, exclamă Tudor Tudurachi, campion în motorsport. Are doar 17 ani, nu are carnet de șofer, dar munca, pasiunea și voința l-au condus spre titlul de primul român care câștigă Spezial Tourenwagen Trophy. Poartă cu mândrie rolul primit și recunoscut în sport. Este cel mai tânăr pilot din istoria campionatului din Germania. De la momentul în care colecționa mașini și îi dădea mamei indicații atunci când parca mașina familiei până la denumirea de fruntaș în lumea motosportului au fost 6 ani de pasiune îmbinată cu multă muncă și ambiție.

Tudor Tudurachi este din Iași și nu are o pistă unde să se antreneze. Nici măcar în țară. Călătorește cu avionul între orele de la școală și cele petrecute pe pistă, dar bucuria cu care își ține trofeele în brațe este de neegalat. Să-i dăm cuvântul azi în speranța că ne va povesti cu detalii frumoasa escapadă a sa în acest univers sportiv, fără să accelereze prea mult!

Tudor Tudurachi, ai primit titlul de „primul român care câștigă Spezial Tourenwagen Trophy”. Cât de mult te măgulește acest rol?

Sunt foarte mândru că, pe lângă titlul de Campion Național al Romanian Endurance Series la clasa Logan, în acest an am reușit să obțin titlul de campion al campionatului german Spezial Tourenwagen Trophy, în primul rând pentru că niciun român nu a obținut acest titlu și, în al doilea rând, pentru că sunt cel mai tânăr campion din istoria de 40 de ani a campionatului. Am concurat în campionat la vârsta de 16 ani și am împlinit 17 ani înainte de ultima cursă a sezonului. Plus că, a fost și prima participare a mea la acest campionat pe care l-am câștigat.

Tudor Tudurachi: „Într-o zi de antrenament parcurg, în funcție de lungimea circuitului, 400 – 500 de kilometri în regim de cursă, adică la viteza maximă posibilă”

Ce stă în spatele acestui titlu?

În spatele acestui titlu stă munca mea de ani de zile, experiența acumulată în cei 6 ani de karting, antrenamentele și cursele din categoria GT 4 unde concurez de la 16 ani, dorința mea imensă de a demonstra tuturor că pasiunea și talentul pot transforma un pilot de 16 ani din Iași, România, într-un campion la o competiție străină.

Și, nu în ultimul rând, în spatele titlului stă susținerea necondiționată a familiei și sprijinul antrenorului meu, Sergiu Nicolae, pilot internațional, fără a cărui implicare nu ar fi fost posibilă obținerea titlului. Sergiu a fost alături de mine la fiecare cursă din campionatul german și a împărtășit cu mine experiența lui internațională.

Ești unul dintre cei mai talentați tineri piloți din motorsportul românesc. Pe lângă talent, de ce mai ai nevoie ca să performezi?

Bineînțeles că talentul nu este suficient pentru a face performanță. La acesta se adaugă ore de antrenament pe pistă, pregătire fizică în sala de fitness, analiza curselor de la aceeași categorie. Perseverența și constanța sunt foarte importante. Și să nu uităm de susținerea financiară, pentru că motorsportul este foarte costisitor.

Munca și sacrificiul sunt în armonie, merg mână în mână. Câte ore pe săptămână te antrenezi?

Motorsportul nu presupune antrenament zilnic ca cele mai multe dintre sporturile de performanțǎ. Piloții se antrenează, în general, înainte de curse, pe pistele unde urmează să aibă loc competițiile. De cele mai multe ori, ziua premergătoare celei de calificări/cursă este singura zi de antrenament. Într-o zi de antrenament parcurg, în funcție de lungimea circuitului, 400 – 500 de kilometri în regim de cursă, adică la viteza maximă posibilă în funcție de condițiile pistei de la acel moment. Anul acesta am avut și situații în care nu am mai găsit loc disponibil pentru ziua de antrenament și am intrat direct în sesiunea de calificări. Așa am pățit la etapa STT de la Spa Francorchamps din Belgia, unul dintre cele mai dificile circuite de Formula 1 din lume, unde am și câștigat ambele curse ale etapei, deși testasem pista anul trecut, când aveam doar 15 ani, și nu mă antrenasem pe ea deloc în acest an. Mai mult decât atât, am fost penalizat cu 10 secunde în timpul cursei și cu toate acestea am reușit sa recuperez acest timp și să mă distanțez de cel de pe locul doi cu încă 6 secunde. Fiecare secundă contează enorm între mașini atât de puternice ca cele de GT4.

Tudor Tudurachi: „Părinții mi-au povestit că nu aveam încă 3 ani când recunoșteam mărcile de mașini”

Apropo, și unde? Te întreb asta pentru că atât pe tine, cât și pe mama ta vă dau de gol rețelele de socializare și „vorbesc” în locul vostru. Vă văd peste granițele țării noastre.

În România nu sunt condiții pentru a fi organizate curse de GT 4. De aceea merg prin Europa, acolo unde se organizează cursele la care vreau să particip. De exemplu, campionatul STT din acest an s-a desfășurat pe piste din Germania, Belgia și Olanda. Anul trecut am pilotat și în Franța.

Citește și: Laura Savu, un nume în lumea motorsportului. Sau povestea medicului stomatolog care îmbracă haina curajului organizând Campionatul Național Women Rally

Părinții tăi te-au susținut neîntrerupt. Ți-au dat aripi. Te-ai bazat pe ei, pe tine, pe antrenorul tău. Îi răsplătești azi cu titlurile pe care le primești?

Până în prezent, părinții mei au fost principalii susținători. Performanța mea li se datorează în mare parte. Au făcut mereu eforturi să îmi poată asigura suportul financiar de care am avut nevoie.

Pe lângă părinții mei, m-am bazat mereu pe Sergiu Nicolae, antrenorul meu, de la echipa românească Willi Motorsport, cu care am concurat în România și datorită căreia am obținut titlul de Campion Național la clasa Logan, categorie de anduranță cu cei mai mulți piloți la start. Tot Sergiu m-a pregătit și pentru cursele din Germania, așa că pot spune că a contribuit și la obținerea titlului de campion din Germania.

Ai fost pasionat de mic de automobilism. Ca orice băiat te jucai cu mașinile sau cum sună povestea ta?

Sunt pasionat de mașini de când mă știu. Părinții mi-au povestit că nu aveam încă 3 ani când recunoșteam mărcile de mașini și că pe la vârsta de șapte ani ii dădeam indicații precise mamei cum să execute o parcare perfectă.

Am din copilărie o colecție impresionantă de mașini de toate mărimile și mi-am construit toată colecția de mașini Lego Technics. În timpul liber mă jucam pe simulator sau pe PC jocuri cu mașini de curse.

Am luat contact cu motorsportul pe la vârsta de 9 ani când am început să practic kartingul și până acum este cea mai mare pasiune a mea. Nu mă văd făcând altceva în afara acestui domeniu.

Cunosc foarte multe lucruri despre majoritatea mărcilor de mașini actuale sau mai vechi, urmăresc cursele internaționale importante și îmi doresc, pe viitor, să pot pilota cât mai mult în competiții internaționale si, bineînțeles, un job în domeniul industriei de mașini.

Tudor Tudurachi: „Toată copilăria mi-am petrecut-o pe piste”

Totul a început în joacă, presupun. Când ai început să mergi la competiții?

Am început kartingul de performanță la vârsta de 9 ani, deși am încercat să îmi conving părinții să mă ducă la karting de pe la vârsta de 7 ani, dar cum în Iași nu exista o pistă, s-au lăsat convinși să mergem la pista de la Bacău 2 ani mai târziu.

Primul meu sezon competițional a fost 2017, când am participat la Campionatul Național de Karting. Deși eram în primul meu an de karting, am obținut atunci titlul de vice campion național la clasa MINI. Țin minte că a fost un an al cunoașterii, a trebuit să acumulez într-un timp foarte scurt multe informații tehnice și tactice și să le și pun corect în aplicare.

La acel moment a fost greu până am înțeles că prin antrenament și perseverență îmi pot depăși limitele. Concuram la acea vreme cu piloți care începuseră kartingul la vârsta de 5 ani, în timp ce eu făceam cunoștință cu acest sport abia la 9 ani. Nu a fost ușor, dar după ce am reușit să câștig prima cursă am căpătat mai multă încredere în mine, iar asta m-a ajutat pe viitor.

Au urmat apoi multe curse câștigate sau care mi-au asigurat un loc pe podium. Am obținut titlul de vice campion național la clasa OK Junior, am câștigat Cupa României, am participat la numeroase competiții internaționale, toată copilăria mi-am petrecut-o pe piste.

Competițiile nu se țin doar în țară. Cele mai multe se țin în Europa. Ușor sau greu este să fii prezent la toate?

Viața mea în ultimul an s-a derulat între competiții interne, zboruri cu avionul, antrenamente, curse externe și școală și evident că nu mi-a fost ușor. Am participat la 7 competiții interne si 6 externe, plus antrenamente. Au fost momente când timpul meu liber aproape că nu exista. După curse trebuie să recuperez orele pierdute sau să fac proiecte pentru școală. Cu toate acestea nu aș schimba nimic din viața mea actuală, eu mă simt în elementul meu pe pistă, asta este ce îmi place cel mai mult să fac.

Întreb asta pentru că știu că sportul înseamnă și pasiune, și bucurie, și muncă, și lipsa motivată de la școală, efort, dar când vorbesc de efort, eu fac referire și la partea financiară, la bani.

Atunci când este pasiune provocările apărute nu sunt percepute ca efort. Da, uneori nu am timp nici pentru odihnă, dar cumva trec peste aceste momente și îmi reorganizez programul ca să pot face față cu brio. Într-adevăr, marea provocare este asigurarea resurselor financiare.

Tudor Tudurachi: „În zona Moldovei motorsportul nu are foarte mulți adepți”

Îmi poți spune cu aproximație cam de câți bani ar avea nevoie o familie să își susțină copilul într-un astfel de sport? Mă refer la antrenamente, echipamente, avioane.

Participarea la orice categorie din motorsport este foarte costisitoare. Spre exemplu, un set de cauciucuri costă aproape 3000 de euro, iar eu la un concurs am nevoie de cel puțin două seturi. Dacă sunt condiții de ploaie echipa trebuie să pregătească și un set de cauciucuri de ploaie, deci costul se majorează. Suplimentar, resursele financiare trebuie să acopere prețul echipamentului, costul combustibilului și al taxei de participare/de antrenament pe pistă, prețul asistenței tehnice (mecanici, ingineri de cursă), dar și al mașinii (achiziție/închiriere, mentenanță, asigurare). La acestea se adaugă, bineînțeles, costurile cu deplasarea și cazarea mea și a însoțitorului. Așadar participarea la un sezon complet de GT 4, respectiv 6 curse pe piste din străinătate, la care se pot adăuga antrenamentele suplimentare, presupune eforturi financiare uriașe.

De aceea, vreau să câștig încrederea unor potențiali sponsori dispuși să mă susțină financiar pentru a face cunoscută România pe plan internațional și în acest sport. Cred că deja am dat dovadă de talent, perseverență și determinare și rezultatele din acest an mă recomandă ca fiind un pilot foarte bun.

La Iași nu ai unde să te antrenezi, nu? Totuși, este un oraș atât de mare!

La Iași nu mă pot antrena, nu avem pistă pentru automobilism, deși este un oraș foarte mare. De altfel, în zona Moldovei motorsportul nu are foarte mulți adepți.

Lipsește orașului tău doar o pistă de karting sau orașul duce lipsă și de profesori/antrenori sportivi? Ce crezi?

Motorsportul nu este practicat la scară largă în România, cu atât mai puțin în Iași. Există doar două piste profesioniste pentru curse de automobile, una la Adâncata, lângă București și una la Târgu Mureș. La fel se întâmplă și în cazul kartingului, sunt doar 4 piste în toată țara. Cum în Iași nu avem pistă, evident că nu există nici antrenori.

De aceea m-am îndreptat spre echipa din București, Willi Motorsport, căreia îi sunt recunoscător pentru faptul că a crezut în talentul meu și că mi-a acordat suportul necesar obținerii acestor rezultate remarcabile în anul 2024.

Dacă ar fi să vorbim și de sacrificii în sport, care ar fi acelea?

Am mai fost întrebat acest lucru de foarte multe ori pentru că oamenii văd sportul de performanță ca pe un sacrificiu. Ei bine, pentru mine nu este niciun sacrificiu. Eu iubesc sǎ pilotez, m-am obișnuit de mic cu un program restricționat și cu disciplina sportului și consider că sunt pregătit psihic să fac față unor provocări inedite.

Singurul lucru care îmi lipsește uneori este timpul pentru refacerea fizică completă și faptul că mai ratez unele evenimente importante din viața de familie sau a prietenilor. Dar cum nimic nu se poate realiza fără efort, le accept ca atare.

Tudor Tudurachi: „Vreau să urmez cursurile specializării ingineria autovehicule în Iaşi”

Tudor Tudurachi, noi am mai stat de vorbă despre ceea ce faci tu și cât de mult te apleci asupra sportului. A devenit acest sport un mod de viață?

Da, acest sport este un mod de viață pentru mine. Nu mă văd făcând altceva. Atunci când nu sunt la competiții și antrenamente, îmi ocup timpul tot cu vizionarea de curse, emisiuni de specialitate sau cu studiul în acest domeniu.

Îți recomandăm și: Povestea lui Bortov Dmitri, un campion al automobilismului, adoptat de România din Transnistria: „E neplăcut când suni prietenii și să vorbești despre război cu ei”

Dacă nu ar fi acest sport, ce altceva ai face?

Cu siguranță aș face performanță în alt sport pentru că de mic am fost o persoană foarte activă și cu abilități sportive. Am practicat fotbalul, am învățat singur să înot și să merg pe bicicletă. Sunt pasionat de scufundări. Sigur făceam un sport de performanță!

Apropo, ai 17 ani și un examen în față, la anul. Unde ai dori să te înscrii la facultate?

Ca orice pasionat de mașini mă voi îndrepta spre Facultatea de Mecanică. Vreau să urmez cursurile specializării ingineria autovehiculelor în Iaşi.

Te-ai gândit la o meserie până acum sau gândul e doar la a performa în sport?

Aș dori să pot concura toată viața, dar bineînțeles că trebuie să mă pregătesc pentru o profesie. Îmi doresc să lucrez în industria automobilelor în proiecte de cercetare și inovație.

Cu ce se mai ocupă un adolescent de 17 ani pe lângă școală și sport?

Iubesc activitățile în aer liber și călătoriile. Când găsesc puțin timp liber prefer să îl petrec cu prietenii și familia. De asemenea, mă relaxează jocurile pe calculator.

Ca cine ți-ai dori să devii în sport?

Nu pot spune că am un idol din acest sport pentru că în prezent la competițiile de GT 4 și GT 3 participă piloți foarte apropiați ca valoare. Îi admir pe toți în egală măsură și încerc să învăț de la fiecare ce e mai bun.

Tudor Tudurachi: „Voi participa la curse de 24 de ore unde voi viza, evident, cel puțin un loc pe podium”

Ce ticluiești în perioada următoare? Pentru ce te antrenezi în prezent?

În prezent mă pregătesc pentru cursa de 24 de ore de la Dubai care va avea loc în luna ianuarie 2025. Sunt foarte entuziasmat de această participare întrucât visul meu de când făceam karting este să particip la o cursă de 24 de ore. Cred că va fi cea mai mare provocare de până acum din viața mea de sportiv, din câte știu sunt și cel mai tânăr pilot de pe pistă.

De asemenea, având în vedere performanțele din acest an, am decis ca în anul 2025 să trec la un nivel competițional superior și să particip la GT4 European Series, campionat european ce adună la start cele mai puternice echipe europene ale  clasei GT4. Va fi un an cu noi și mari provocări în plan sportiv, dar este ceea ce îmi doresc și îmi place să fac. Voi face tot posibilul să obțin rezultate foarte bune, deși știu că nu va fi ușor să concurez cu cei mai buni piloți ai categoriei.

Tudor Tudurachi, care este visul tău cel mai mare? Sunt dorințe doar de tine știute sau poți să le împărtășești și cu cititorii?

Visul meu cel mai mare este să câștig o cursă de 24 de ore la categoria GT3. Dar, pentru a ajunge la această performanță, mi-am propus să am o evoluție firească, etapizată și să dobândesc experiența necesară prin participarea la cele mai importante competiții ale clasei GT4.  Voi participa la curse de 24 de ore unde voi viza, evident, cel puțin un loc pe podium. De asemenea, îmi doresc un titlu european la categoria GT4.