Nicio altă vârstă nu-i mai răvăşitoare, mai derutantă, mai chinuitoare, să-i spunem drept, decât adolescenţa. Nu ştii cine eşti, nu ştii ce vrei sau ce nu vrei, nu ştii ce urmează. Cumva, însă, subtil şi sensibil, se întrevede încet-încet drumul pe care urmează să îl iei mai departe. Funny Boy de Shyam Selvadurai (Ed. Hecate, 2016, traducerea din limba engleză de Ioana Filat) este exemplul perfect: cartea conturează povestea maturizării fiului mai mic al unei familii tamale prospere din Sri Lanka în perioada turbulentă a conflictelor interetnice din anii 1980. Arjie trebuie, deci, nu doar să se înţeleagă pe sine şi să-şi dea seama de ce faptul că îi place să se joace doar cu verişoarele sale “de-a mireasa” este un motiv de ruşine pentru părinţii lui. Mai trebuie şi să se maturizeze brusc şi să îşi sprijine familia atunci când violenţele politice ale vremii le zguduie vieţile.
Selvadurai jonglează interesant şi afectuos cu amănuntele sociale şi cu semnele de întrebare ale schimbărilor prin care trece Arjie, iar ce rezultă este o lume înspăimântătoare, dar şi încântătoare deopotrivă. Iar la final, drumul este deschis şi pare să cureţe toate nedreptăţile trecutului:
„Când am pornit la drum, a început să plouă torenţial, ca în perioada musonului. Ajuns la capătul străzii, n-am putut să mă abţin şi m-am mai uitat o dată la casă. Am zărit-o doar o clipă, apoi a început să plouă şi mai tare, cu picuri mari şi deşi, încât mi-a dispărut din faţa ochilor.”
Pe aceeași temă
Citește mai multe
