Overlanders, o viață de familie nomadă: cum trăiești într-o mașină de armată cu un copil și doi câini
Cum este să duci un stil de viață nomad în familie? Și cum se schimbă el atunci când apare un copil? Am vorbit cu Dan de la Overlanders despre #vanlife și cum este să străbați lumea în lung și în lat fără un plan fix, în confort și în libertate. Și cum este o viață în doar câțiva metri pătrați cu un copil și doi câini?
Atunci când am vorbit prima dată cu Dan (Overlanders) era în România pentru că cea mică își dorește să-și petreacă sărbătorile alături de bunici și prieteni. De ce? Aflați în interviul de mai jos! Acum Overlanders, respectiv Sandra, Dan, Zelda și cei doi câini Zazi și Zuka, sunt deja pe drumuri, iar interviul nostru îi găsește în fabulosul și misteriosul Maroc.
Iubesc natura și vor să trăiască în libertate. De aceea, acum câțiva ani s-au mutat din București într-o casă cu curte, aproape de pădure. Dar voiau să călătorească și mai mult, și mai mult, și mai mult. Nu voiau să-și mai ia concedii fără plată, așa că ea și-a dat demisia și acum lucrează împreună. Sunt parteneri de viață și de muncă. Lucrează remote amândoi și călătoriile lor sunt de câteva luni. Dar sunt mai mult plecați decât acasă, chiar dacă se întorc mereu acasă pentru că dorul de familie, de prieteni și de România îi trage mereu la bază.
De ce se gândesc la o variantă de homeschooling pentru cea mică? Cum și-au construit camperul în care explorează lumea? Și de ce nu văd călătoriile altfel decât flexibile, cu un traseu ce se schimbă spontan pe parcurs? Vă invităm să-i descoperiți pe Overlanders și să aflați cum filosofia lor de viață este despre libertate, adaptabilitate și bucuria de a descoperi locuri noi în ritmul propriu.
Ce faceți? Unde sunteți acum?
Dan (Overlanders): Sunt la mama acasă. Ne-am întors pentru că fiica mea de cinci ani face planul în ultima vreme și ea a vrut să fie de sărbători acasă, cu bunicii și prietenii. Avea ea un party cu gagicile și a ținut neapărat să fie acasă, cu gașca ei. Am putut să spunem nu? N-am putut.
În plus, mai avem și o muncă de birou pe lângă. Așa că ne-am împărțit, ne-am întors și am rezolvat toate problemele.
Overlanders și o viață despre libertate, adaptabilitate și bucuria de a descoperi locuri noi în ritmul propriu
Cât ați fost plecați de data aceasta?
Dan (Overlanders): În ultima perioadă am tot plecat 2-3 luni. De obicei, turele noastre, cam așa sunt. Apoi trebuie să revenim la bază, să zic așa. Să refacem stocul de vin, să umplem frigiderul. Să satisfacem dorul de mamă, dorul de rude, de prieteni. Și mai sunt și chestii de muncă de rezolvat, chiar dacă lucrăm remote, uneori mai avem și treabă la birou. Mai doresc și colegii să ne vadă la față, așa că mergem și fizic la birou
Dar care este împărțirea – cât stați acasă și cât sunteți plecați?
Cred că în ultimii ani am fost mai mult plecați. Adică am fost cam șapte luni plecați și 4-5 acasă. Îți dai seama, încercăm ca, de la an la an, să creștem raportul. Problema este că o să înceapă școala și încă nu știm cum am vrea să facem – dacă vom merge pe un tip convențional, adică la școală, în băncuțe sau cu muntele la spate. Ne gândim serios la o variantă de educație de la distanță. Cel puțin, în prima parte.
Adică un homeschooling?
Da, un homeschooling. Sau o variantă de o școală care acceptă și educația de la distanță. Sunt câteva școli americane și pare că încep și mai multe românești. Am întâlnit vreo trei-patru familii cu copii care învățau de la distanță – vorbesc de ciclul gimnazial.
Unde v-ați întâlnit cu ei?
Unii călătoreau, alții ziceau că doar erau în vacanță cu părinții. Noi credem că este un avantaj foarte mare pentru copii dacă învață în natură, având ambii părinții implicați. Desigur, implică mai multă responsabilitate din partea părinților și timp, dar se obține mult mai mult pe termen lung.
Și voi ați avea timp să faceți asta?
Ne facem. Ne împărțim. Trebuie! Copilul înseamnă multe neprevăzute și le luăm așa, pe rând. Acum facem cu schimbul pentru că educația nu începe doar din momentul în care intră la școală, ci de când apare. Trebuie să te implici mereu, dacă vrei să-l înveți să fie sănătos, corect, limpede la minte și tot așa.
Dar voi ce faceți de puteți să lucrați remote?
Lucrăm în media amândoi. Ea a lucrat într-un post de televiziune. Eu lucrez în marketing și publicitate pentru niște reviste de specialitate, de nișă. Noi călătorim de vreo 12 ani, doar că nu în acest fel. Mergeam doar în vacanțe, este adevărat că plecam în vacanțe cât de mult puteam. Mai luam concedii fără plată.
Dar de ceva timp ne-am organizat mai bine, să zic așa, în sensul în care soția și-a dat demisia. Și atunci am început să ne gândim că am putea lucra împreună – să facem echipă nu doar în viața personală, ci și profesională.
Overlanders și o viață într-o mașină de armată din Elveția cu un copil și doi câini
De când a început nebunia asta cu viața pe patru roți pentru voi?
Dan (Overlanders): Cred că încă de la început, doar că mergeam cu cortul – cred că cei care au făcut expediții sau au mers cu cortul știu despre ce vorbesc. Pentru cei care plecau la mare cu cortul cred că trecerea este mai ușoară pentru că există deja dorința de libertate, de aventură, de trăit în natură. Doar că pasul acesta către #vanlife vine și cu un grad de confort în plus față de cort.
Am avut și o rulotă, cred că acum vreo 12-13 ani. Era fain, dar nu pentru mine.
Deci cort, rulotă apoi camper…
Exact. Ne-am cumpărat un camper, deși la vremea aia nu erau foarte multe opțiuni. Am găsit unul pe OLX, erau cred că 9 mașini la vânzare și tot stăteam și le studiam. Până când am luat unul, l-am reparat și după un an ne-am dat seama că vrem altceva, vrem să muncim mai mult în natură, și atunci am luat o dubă, acum vreo 10 ani. Și am făcut-o noi de la zero, am cumpărat un Sprinter 4×4.
Dar să știi că treaba asta nu a fost deloc simplă pentru că nu erau așa multe informații, era doar un forum în România despre rulote, dar nu găseai multe informații pentru tine, acolo se postau mai mult ieșirile lor de weekend. În afară, însă, trendul asta era destul de dezvoltat, așa că am început să luăm informații de la ei.
L-am făcut, am omologat mașina cu greu, pentru că, acum 10 ani, se vedeau rar astfel de mașini. Cred că aceasta a fost dintre printre primele mașini omologate de la noi. Am lucrat un pic la ea, dar am făcut-o cum am putut și am folosit-o până acum vreo opt ani.
Apoi a venit copilul, mai aveam doi câini, așa că ne-am dat seama că avem nevoie de mai mult spațiu. Am luat o mașină de armată din Elveția, cu box în spate și acum putem să stăm plecați peste șase luni pe an. Este ca o a doua casă… sau prima casă.
Dar puteți să intrați cu ea prin oraș?
Asta a fost un factor important la care am fost atenți, să nu depășim niciodată limitele de înălțime stabilite. E mai lată, nu putem să mergem chiar peste tot. Mi s-a întâmplat de câteva ori să rămânem blocați pe o stradă în Italia, să iasă toți bătrânii de pe acolo și să se uite la noi ca la avioane și să ne ghideze. Evident, am blocat toată circulația, dar na, Google Maps nu e mereu perfect, deși are și părțile lui mai puțin bune.
Cum să zic? Totul e distracție, până la urmă se termină cu bine.
Revenind la întrebarea ta, putem intra legal cam peste tot. Dar mai greu în orașele mici, pentru că mașina e destul de înaltă și lungă, așa că să zicem că nu e chiar comod.
Pe unde ați fost în toți acești ani?
Nu am ieșit din Europa. Inițial aveam gânduri să mergem spre Africa sau către Iran și Oman. Dar s-au schimbat planurile, pentru că nici noi nu mai avem același stil de viață pe care îl aveam înainte. Dacă înainte eram un pic mai sălbatici și călătoream fără să ne gândim la vreun pericol, doar voiam să fim singuri în locuri pustii, doar noi doi cu o sticlă de vin, marea și soarele. Încet-încet lucrurile s-au schimbat. A venit copilul și, cel puțin al nostru, are nevoie de mai multă specializare. Adică, dacă te duci pe lângă o plajă și vezi doi copii care se joacă, ăsta e locul cel mai frumos pentru noi. Ne gândim puțin și la siguranță.
Am fost în Turcia, Spania, Portugalia, Grecia, Italia… sudul Europei. Noi suntem mari iubitori de mare… fani beach life, știi? Ne place să fim aproape de apă.
Deci, în principiu, sunteți legați de plaje și de mare…
Exact. Chiar dacă mergem până în Portugalia, încercăm să mergem doar pe coastă. Nu știu, cumva mi se pare că în zona asta e un alt vibe, lumea e mai relaxată, mai zâmbitoare, mai prietenoasă. Și, inclusiv eu sunt mai relaxat când sunt acolo. Îmi place să aud sunetul mării și îmi place să fie puțin mai cald. Dar avem și planuri nordice pentru anul viitor.
Cum așa, unde?
L-avem în plan de vreo 4 ani și, în fiecare vară când voiam să plecăm în nord, ziceam: „Băi, dar nu mai tragem o fugă la mare înainte?” și rămâneam câte două luni în zona aia la mare. Dar 2025 pare marele an.
Unde mai exact înseamnă nord?
În Nord, încercăm să facem cât mai mult din zonă. Vom avea probabil vreo trei luni la dispoziție și vrem să ajungem acolo și să vedem ce e de văzut. Nu avem niciun plan deocamdată… vedem cum o să ne încadrăm cu timpul pentru că ni se întâmplă destul de des să vrem să mergem într-un loc, iar pe la jumătate să ne schimbăm planul.
Citește și: De la discuții despre facilități fiscale, la o relație cu călătorii în toată lumea. Radu Tudoroiu, fondatorul CamperVan România: să mergi cu un campervan „este ca și cum ți-ai închiria o cameră de hotel pe care să ți-o pui unde vrei tu”
Deci nu vă faceți un plan bine pus la punct și vă țineți de el…
Dan (Overlanders): Niciodată. Ne gândim, vrem să mergem spre… și mergem. Anul trecut, de exemplu, am decis să plecăm în Maroc și când am intrat în Spania, unde mai fusesem de vreo două ori, ne-a plăcut atât de mult încât am încetinit ritmul până când ne-am dat seama că trecuse deja o lună. Și am rămas acolo, am hotărât că nu mai mergem în Maroc pentru o lună. Așa că am ajuns puțin în Portugalia.
Sau, am vrut să mergem în Albania și, la un moment dat, după ce am trecut în Bulgaria, ne-au sunat niște prieteni care erau în Grecia. Și ne-am zis: „Mergem în Grecia, mai bine”. Cam așa se întâmplă lucrurile la noi.
Atunci când alegi modul ăsta de vacanță sau de călătorie, poți să-ți faci planul oricând, să te adaptezi pe parcurs, fără niciun fel de probleme mari. Evident trebuie să ai o mașină utilată în așa fel încât să îți asiguri confortul oricând și oriunde. De altfel, acesta a fost și obiectivul nostru atunci când am început al treilea proiect de camper.
Dan (Overlanders): „Alegem să mergem să stăm cât mai independent, cât mai în natură, cât mai liber”
Cum ați gândit mașina pe care o aveți acum?
Dan (Overlanders): Având experiența asta în spate, ne-am făcut o mașină care poate fi folosită trei – șase luni. Fără să mergi la camping, fără să stai conectat la priză. În cazul nostru totul este independent – panouri solare, baterie, electricitate. Avem totul pentru o viață normală – duș, apă caldă. Doar o dată la câteva zile trebuie să alimentăm cu apă. Inclusiv am ales să trecem la o toaletă cu compost pentru că în anumite țări din Europa asta e o problemă destul de mare – nu ai unde să o arunci pe cea clasică.
Deci, voi stați off-grid total?
Tot timpul. Bine, îți dai seama că mai mergem și la camping din când în când. De pildă, acum ceva timp ne-a prins Revelionul în Portugalia și au vrut fetele să facă un duș fierbinte cu multă presiune. Aveam două variante: ori să stau și să pun apă în continuu, ori să mergem într-un camping. Am mers într-un camping pentru o noapte, doar pentru că și-au dorit ele acel moft.
Dar în rest, stăm doar în natură, nu neapărat singuri. Ne place să avem companie și ne bucurăm să întâlnim mereu oamenii care au aceleași vibrații ca noi, de cele mai multe ori avem și pasiuni comune. Dar alegem să mergem să stăm cât mai independent, cât mai în natură, cât mai liber.
Voi v-ați făcut conversia aceasta?
Dan (Overlanders): Prima conversie am făcut-o noi, iar aceasta a durat aproape un an și… a ieșit bine, nu a ieșit ca o mașină din fabrică, dar era foarte utilă. Totuși, mai erau multe de făcut, să zic așa. Eu, recunosc, nu sunt cel mai îndemânat… am două mâini stângi, cred, dar știu ce vreau. Tocmai de aceea, de data aceasta am ales să nu mai pierdem timp și am apelat la o firmă care face astfel de conversii. Am fost cumva un fel de diriginte de șantier, am stat tot timpul lângă ei și le-am spus ce vrem la fiecare metru și a ieșit cam ce ne-am dorit. Dar a durat doar câteva luni.
Dan, am vorbit mai mult despre părțile pozitive ale acestui stil de viață, care sunt cele negative?
Negative sunt atunci când nu ai soare. Când trebuie să cauți loc de unde să pui apă. Din astea… dar nu cred că sunt neapărat lucruri negative. Aș spune, mai degrabă, că, spre deosebire de o vacanță convențională, aici ai mereu câte ceva de făcut. Dar cred că, cel mai important lucru este că trebuie să fii conștient că trebuie să trăiești 24 din 24 cu partenerul.
Când stai 3 luni în 2 metri pătrați, cumva trebuie să faci față la orice. Și trebuie să faceți asta împreună. Dacă cineva ar vrea să se căsătorească, cred că ar putea pleca cu partenerul o lună-două. Și dacă e totul ok, atunci ar putea să facă acel pas fără niciun semn de întrebare.
În cazul vostru trebuie să stați și cu copilul non-stop…
Și nu ai niciun moment de relaxare. Copilul vrea și tu trebuie să te descurci. În timp, înveți să dansezi prin camper, să treci unul pe lângă altul fără să te deranjezi mereu.
Se întâmplă de multe ori să vrei să faci ceva dintr-un colț și să iei un obiect din același loc pentru că nu ai spațiu. Toate lucrurile sunt cam în același loc. Totul e îngrămădit și parcă nu ai spațiu, oricât de mare ar fi camper-ul.
Noi mai și muncim în același spațiu. Și, după toate astea, vin și lucrurile pe care trebuie să le faci și pe care nu le ai pe listă atunci când ești într-o vacanță clasică, în sensul că trebuie să te aprovizionezi cu apă, de pildă. Ni s-a întâmplat să rămânem fără apă exact când ne doream mai puțin acest lucru. Dar trebuie să te descurci cu cei ai. Trebuie să înveți să faci dușuri cu puțină apă, să-ți speli vasele cu puțină apă… și totul într-un spațiu îngust.
Trebuie, cumva, să te adaptezi și dacă nu ai soare. Să nu-ți fie lene să te muți la un moment dat, dacă e nevoie. Înainte aveam probleme și cu golirea toaletei pentru care uneori mergeam și câte 30 de kilometri pentru a o goli. Tot timpul ai câte ceva de făcut.
Voi aveți și o casă tradițională? Sau când veniți în România, stați la familie, prieteni?
Avem și o casă tradițională. Înțeleg perfect întrebarea ta pentru că nu sunt puțini cei care călătoresc cu vanul și renunță la chirii sau la casa tradițională. Am întâlnit mulți oameni care nu vor să mai aibă acest stil de viață tradițională și atunci renunță la casă, apartament, chirie. Dar noi avem casă cu curte, am avut și gazon cândva, dar, dacă nu se ocupă nimeni de el… nu mai avem, nu mai avem nici flori. Dar avem curtea și casa.
Ne întoarcem mereu acasă. Dar, îți spun sincer, dormitorul mi se pare imens. Când ajung acasă, mi se pare că sunt într-un palat, dar mă bucur că pot să stau jumătate de oră la duș cu apă fierbinte.
La oraș sau la sat aveți casa?
Păi, acum toate satele sunt orașe (râde). Noi stăteam în București, dar tot din dorința de a fi mai aproape de natură, ne-am mutat într-o casă lângă București. Într-o casă cu curte, lângă lac, pădure. E foarte frumos. De altfel, mama mereu mă întreabă de ce vreau să plec de acasă când este totul așa frumos aici.
Și tranziția de la București la viața asta liniștită de la sat s-a făcut înainte sau după casa pe patru roți?
S-a făcut înainte. Inițial ne-am mutat din București, aveam câinele și voiam să stăm în natură. La un moment dat nu poți să trăiești doar în cluburi. Așa că, am lăsat cluburile și ne-am mutat undeva mai aproape de pădure, ca să stăm liniștiți. Avem curtea noastră. Dar în același timp, călătoream. Doar că ne-am dorit să călătorim și mai mult, și mai mult, și mai mult. Astfel că, în fiecare an ajungeam să ne luăm concediu fără plată – două săptămâni, o lună.
Chiar dacă stăteam într-un loc frumos și liniștit, am avut mereu dorința de a vedea ceva nou, de a merge în altă parte, de a cunoaște alți oameni, alte culturi, alte tradiții. Asta a fost mereu o dorință atât pentru mine, dar și pentru partenera mea.
Dar nu v-ați gândit niciodată să plecați definitiv și să vă stabiliți într-un loc în afara țării?
Ne-am gândit. Inclusiv anul trecut ne-am gândit. Ne gândim în fiecare an.
Mai ales de când a venit copilul, ne gândim la acest lucru. Dar cumva ne este destul de greu să alegem locul care ne face cel mai mult plăcere. Asta, mai ales, pentru că de fapt ne plac toate locurile. Nu ne dăm seama.
Adică, atunci când zicem „vai, ce frumoasă e Portugalia!”, zicem „vai, dar ce zâmbitori sunt oamenii în Spania, da, italienii, ce vorbăreți sunt, ce mâncare bună au, iar de vinurile din Franța nu mai zic”… și tot așa, știi?
Adică ați vrea, dar nu știți unde…
Ne-ar plăcea să locuim undeva lângă mare, pe soare, undeva mai spre sud. Doar că lucrurile pe care le vedem noi, de multe ori, le vedem în extra sezon, când nu sunt turiști, când temperaturile sunt cât de cât ok. Dar, în momentul în care vrei să stai toată viața acolo, un an, full-time, lucrurile se complică. Uite, de exemplu, toată lumea ne spune că în Spania vara e horror pentru că este foarte cald, 40-50 de grade. Dar noi nu știm această variantă pentru că noi o vizităm atunci când nu sunt turiști, nu este foarte cald și nu este aglomerat. Noi mergem mereu în extra sezon. Și atunci experiența este cu totul alta. Dar vom vedea.
Cert este că aveți un criteriu clar: marea
Exact. Într-un loc în care să avem marea. Dar mai este ceva – prietenii și familia ne atrag mereu înapoi.
Dorul de casă?
Da… știi ce este ciudat, nu mă așteptam să fie așa. Nu am fost niciodată naționalist, dar de fiecare dată când sunt plecat există un moment când apare dorul de casă. Și ne gândim: „Hai să ne întoarcem!”… dar câteodată sunt și șase luni de când suntem plecați. Și ceva ne cheamă mereu acasă.
Dan (Overlanders): „Erau zile în care stăteam la birou până la 10-11 noaptea, iar dacă venea târziu, uneori plecam chiar atunci, noaptea, cu rulota, doar pentru două zile, undeva”
De cât timp sunteți voi împreună?
Dan (Overlanders): De 22 de ani, de curând i-am împlinit.
Mulți înainte. Și cum ați sărbătorit?
Pe o plajă în Grecia, de 22 octombrie am făcut 22 de ani. Ne-am dat seama că eram pe drum și ne-am trezit că era seara și ne-a prins acolo. Nu a fost nimic calculat, pur și simplu, ziua aceasta specială ne-a prins în Grecia. Dar nu aveam planul ăsta. Noi am vrut inițial să facem o tură mai scurtă, dar ne-am întâlnit cu alți români care aveau copii și de la ședere de 2-3 zile, am rămas cu ei încă vreo 3 săptămâni.
Cine a fost cel care și-a dorit mai mult acest stil de viață?
Dan (Overlanders): Ce să zic? Eu? Păi da, eu sunt motorul.
Și dacă o întrebi pe ea, o să-mi răspundă la fel?
Nu știu ce să zic. Glumesc, ba știu, o să spună la fel. Din punctul meu de vedere, cred că unul dintre parteneri trebuie să asigure un anumit nivel de confort în relație. Nu neapărat bărbatul, ci cel care poate face asta. Ea și-a dorit mereu să călătorească, dar, fără un anumit grad de siguranță, nu a făcut-o atât de mult. Sau cel puțin așa cred. N-am întrebat-o direct, dar am încercat să înțeleg ce nu-i place și să mai schimb lucrurile din mers.
Până la urmă, nu am nicio tăietură, niciun cuțit în spate sau prin mâini. Mă trezesc bine, deci cred că e ok. Îi place și e bine.
Asta a fost mereu între noi – ne-a plăcut să facem lucrurile împreună. Când lucram, ajungeam mai devreme acasă, pregăteam ceva de mâncare. Erau zile în care stăteam la birou până la 10-11 noaptea, iar dacă venea târziu, uneori plecam chiar atunci, noaptea, cu rulota, doar pentru două zile, undeva. Așa, dintr-un impuls.
Citește și: Peripețiile unei familii cu un camper prin Europa: au transformat o autoutilitară într-o autorulotă și au plecat împreună cu cei doi copii într-o călătorie de neuitat. Ce sfaturi le dau celor ce-și doresc să pornească într-o astfel de aventură
Ultima întrebare, când plecați pentru următoarea călătorie?
Dan (Overlanders): Fetei noastre îi place să facă Sărbătorile în familie, și-a dat seama că aici primește mai multe cadouri. Îi place mult să stea alături de bunici și prieteni. Am făcut de câteva ori Crăciunul în afara țării și, nu pot spune că nu a fost frumos, dar acasă e acasă. E frumos ca în ziua respectivă să fii în familie. Așa că o să plecăm după și probabil o să plecăm în Maroc pentru că cea mică își dorește să vadă deșertul… eu, când eram mic, mă mulțumeam cu nisipul din fața blocului, vezi cum e viața (râde). Și apoi vara în țările nordice!
Pe aceeași temă
Citește mai multe
