Paște ca la carte! Cum petrec sărbătorile 13 dintre cei mai admirați scriitori români contemporani

Indiferent de cărțile pe care le scriu sau le citesc, scriitorii din interviurile de mai jos au câteva lucruri în comun: așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, își propun să petreacă timpul cu folos, să se bucure de familie și prieteni, le place cozonacul, care se va regăsi de Paște pe mesele tuturor, alături de ouă roșii și vin. Bucatele din miel sunt discutabile, nu plac tuturor! 13 scriitori români contemporani publicați de Editura Trei invită cititorii în intimitatea caselor lor, la masa de sărbătoare și dezvăluie care sunt tradițiile pe care le respectă dintotdeauna în ziua de Paște. Cititorii pot afla ce planuri au pentru viitorul apropiat scriitorii lor favoriți și ce cărți intenționează să mai scrie. Totodată, pentru cei care sunt în pană de idei, cei 13 scriitori oferă recomandări de lectură pentru zilele libere care urmează. Drob și ouă roșii (dintre care unele ar putea fi campioane la capitolul „cele mai nereușite”), cozonaci și pască, ceapă verde, leurdă și torturi ornate cu flori din copacii proaspăt înfloriți plus multe povești „suculente”, toate acestea se regăsesc la masa de Paște la care ne invită autorii români ai Editurii Trei. Să poftim!

Paște ca la carte cu RALUCA FEHER

Ce tradiții legate de Paște îți place să respecți?

Sunt un copil al comunismului, Paștele înseamnă bătălia pe bătătorul din spatele blocului, tragedia cozonacului necrescut pentru că nu a găsit maică-mea drojdie, caftul cu frate-miu pentru identificarea oului cu cap vidia, care să răpună celelalte ouă. Am fost la slujba de Înviere de vreo 4 ori, când deja aveam, la rândul meu, o slujbă. Nu mi-am descoperit în pandemie un talent bine pitit de a face cozonaci, pască sau drob. Singura tradiție pascală este să bag în mine ouă roșii, spanac, ceapă verde și leurdă. Și apoi să zac, cu 1 triferment în mine, așteptând marțea.

Paștele vine la pachet și cu câteva zile libere. Profiți de ele doar pentru petrecerea sărbătorilor sau rezervi timp și pentru scris?

Scriu zilnic, nu plec nicăieri fără caiet, pix și laptop. Dar de sărbători nu scriu decât liste, unde vreau să plec, cui am să dau bani, cine are să-mi dea bani, literatură contabil-gospodărească, singura care va supraviețui peste 8700 de ani când omenirea va căuta să înțeleagă ce Mniezău s-a întâmplat cu civilizația noastră.

Citește și: Raluca Feher, scriitoarea ce a creat Muzeul Traiului în Comunism într-un apartament din Brașov și care ne-a purtat în lumea aceea o dată cu cartea „Să nu râzi!”

Ți-ai propus să citești ceva anume în această perioadă sau să te documentezi pentru următoarea ta carte?

Podcastul Reading is Cool pe care îl fac împreună cu LIv Tane m-a scos din sacul în care ajunsesem, un loc în care citeam foarte puțină ficțiune, preferând istoria, behavioral economics, psihologia, filozofia. Liv mi-a pus în poală autori de care nu știam nimic, foarte mulți români, am de recuperat deci o grămadă. Timpul este incredibil de puțin, computerul mă anunță că am stat cu 28% mai mult săptămâna asta călare pe el, probabil uitându-mă la cretinisme pe net. Geaba îmi propun eu să citesc și să scriu, rămân agățată în buruienile social media. Poate asta ar trebui să se transforme într-o tradiție de Paște. Să intru în post prelungit de facebook, să mă curăț de murdăria cărniței prăjite pe wall-urile amicilor mei.

Să simt purificarea prin izolare.

Să mă fac amish pentru 2 săptămâni.

Încep acum :)))

IOAN MIHAI COCHINESCU

Ce tradiții legate de Paște îți place să respecți?

Îmi place să merg să iau lumină la 12 noaptea de Înviere, să ciocnesc ouă roșii, să beau vin roșu cu cozonac, în familie și cu prietenii. Tradiția sacrificării mieilor îmi dă fiori. Nu agreez deloc ideea, dimpotrivă. Așa că nu mănânc nimic făcut din miel.

Paștele vine la pachet și cu câteva zile libere. Profiți de ele doar pentru petrecerea sărbătorilor sau rezervi timp și pentru scris?

Plecăm în fiecare an de Paște în câte-o călătorie prin Europa, să vizităm muzee și lăcașuri de cult, să facem fotografii și să ne bucurăm de pomii înfloriți din parcuri. Chiar și anul acesta, tot așa vom face.

Ți-ai propus să citești ceva anume în această perioadă sau să te documentezi pentru următoarea ta carte?

Călătoriile sunt întotdeauna documentare, pentru mine. Da, scriu la o nouă carte în perioada asta. 

De Paște cu ADRIANA SĂFTOIU

Ce tradiții legate de Paște îți place să respecți?

Să particip la slujba de Înviere și să vopsesc ouă în foi de ceapă roșie, cu frunze diferite ca model, învelite în ciorapi de nylon.  

Paștele vine la pachet și cu câteva zile libere. Profiți de ele doar pentru petrecerea sărbătorilor sau rezervi timp și pentru scris?

Cele mai bune sărbători sunt cele în care pot să citesc mai mult decât să scriu.

Ți-ai propus să citești ceva anume în această perioadă sau să te documentezi pentru următoarea ta carte?

Probabil voi reciti ultimul manuscris ca să fac „curat”, deși sunt mult mai tentată să citesc ultimele achiziții de carte și să las curățenia de primăvară mai spre începutul verii. Paști binecuvântat să avem! 

OTILIA MANTELERS

Ce tradiții legate de Paște îți place să respecți?

Paștele pentru mine vine cu liniștire în suflet și cu tot felul de amintiri. Cum îmi imaginez că pentru mulți oameni, Paștele vine și cu o sărbătorire a învierii lui Isus Hristos, dar și cu amintiri din copilărie. 

 Îmi place mersul la Înviere, sâmbătă noaptea, cu cineva din familie la braț. Fiindcă atunci mă simt parte din ceva mai mare decât mine, mai mare decât viața însăși. Atunci mă simt parte dintr-o lume unită a viilor cu morții și mă simt în siguranță. Îmi place noaptea unită cu lumânări, cu șoapte, cu un pic de ceartă de la doamnele în vârstă că să facem liniște, cu faptul că trebuie să ascult – ce se întâmplă și să ascult de alții. Îmi place asta mult. Îmi place să mă gândesc la Isus Hristos și ce bun este El, la amintirile mele din clasa a 6-a când m-am dus către Biserică să scap de gânduri și de emoții pe care nu puteam să le trăiesc singură. 

 O altă tradiție la care țin mult este cozonacul. Plin cu multe, cu stafide, cacao, rahat, nucă. Nu cozonacul ăla cu multă făină, gol de bunătate. Cozonacul are multe conotații emoționale pentru mine, dar poate că cea care a rămas cu mine este faptul că m-a alinat, așa, în felul lui imperfect atunci când m-am despărțit de un iubit în clasa a X-a. Am mâncat un cozonac întreg, apoi am plâns toată ziua Paștelui nu după iubirea pierdută, ci pentru că am mâncat prea mult cozonac. Acum mănânc maxim trei felii o dată și zâmbesc.

 Paștele vine la pachet și cu câteva zile libere. Profiți de ele doar pentru petrecerea sărbătorilor sau rezervi timp și pentru scris?

 Anul acesta petrec Duminica Paștelui cu copiii, cu iubitul meu, cu tata și cu fratele meu. Luni vreau să scriu la cartea noastră, a mea și a Editurii Trei. O am în minte non stop pe Eli, personajul principal și pe cei dragi ai ei. Și mă bucur să stau cu ea un pic mai mult. Îmi doresc să nu îmi scape nimic din felul ei de a fi, observ că sunt protectivă cu ea, și cu trăsăturile ei simpatice, și cu cele ne-simpatice. 

 Ți-ai propus să citești ceva anume în această perioadă sau să te documentezi pentru următoarea ta carte? 

După ce o vreme am fost ținută de dragul meu pentru personajele lui Fredrick Backman din trilogia sa, acum citesc Intimități de Kate Kitamura și îmi doresc ca, de Paște să citesc și Aproape OK, de Leesa Cross-Smith. Observ că sunt atentă, atunci când citesc la stilurile altor autori de a descrie direct sau indirect personajele principale. Mi-am zugrăvit camera și mă bucur mult să citesc un pic în zilele libere care urmează. Însă las loc posibilității de a nu reuși tot ce mi-am propus și am scris aici.

Paște fericit și liniștit!

RADU SERGIU RUBA

Ce tradiții legate de Paște îți place să respecți?

Dacă este vorba de tradiţie, mă bucură mult petrecerea zilelor de Paşti acasă, în nordul Transilvaniei şi participarea la serviciul divin de Înviere greco-catolic. Coşurile cu bucatele de Paşti sunt înşirate de-a lungul unei alei în faţa bisericii, cu oamenii alături, iar părintele iese şi sfinţeşte bunătăţile. Abia odată sfinţite sunt consumate când coşurile ajung acasă. Când nu mă aflu prin părţile natale, particip la slujba ortodoxă cu emoţie comparabilă.

Paștele vine la pachet și cu câteva zile libere. Profiți de ele doar pentru petrecerea sărbătorilor sau rezervi timp și pentru scris?

Dacă sunt în formă, scriu. Profit de orice moment, oricând ar fi pentru a scrie. Totul e să am impuls în acest sens, energia mobilizatoare, apetitul activant.

Cititul este aproape continuu. Puţine alte evenimente îl pot întrerupe pentru o perioadă mai suspectă. Dacă dinspre lecturi vine şi inspiraţia, cu atât mai bine. Cititul şi scrisul sunt prin ele însele nişte sărbători, nu se cade să fie oprite sau întrerupte de alte prilejuri de celebrare.

Cum petrece Paștele ANA BARTON

La noi acasă, Învierea Domnului a fost dintotdeauna cea mai mare sărbătoare a anului. Cînd eram copii, fratele meu, verișoarele noastre primare și cu mine mergeam în Vinerea Mare să ducem flori la biserică și să ne închinăm, „să ne dăm pe sub Masă”, cum se zicea. Apoi ne frăsuiam pe lîngă ai noștri, să vedem ce bunătăți ne-așteaptă la masa de Paști. Străbunică-mea, Vasilikia, avea grijă să ne povestească Evangheliile în fiecare an, în Săptămâna Mare. Dacă Paștile veneau mai devreme în primăvară, ornam tortul cu flori roz din pomul nostru cel mai bătrîn, din mijlocul curții

Cînd veneam de la slujba de miezul nopții, noi, copiii, vedeam mesele întinse frumos, cu ouă roșii, cozonac și pască, cu flori de liliac puse-n carafe de porțelan vechi, pictate cu mîna. Nu ne culcam pînă nu ciupeam un pic din cozonac sau din pască, uneori chiar peste un pic. Nu de foame, de frumusețe. Și de fericirea sărbătorii.

Am învățat să fac prăjituri cînd eram printr-a șasea și eram tare mîndră cînd, de toate sărbătorile, treaba asta îmi revenea mie aproape în exclusivitate. De vreo douăzeci de ani încoace, cozonac fac numai eu și abia aștept s-ajung acasă, la ai mei, și să stăm cu toții, să bucătărim de dimineațaă pînă seara, să ne-amintim de cînd erau ei tineri, iar noi eram copii la bunici, să rîdem și să plîngem cînd trecem iar și iar prin viața noastră cu atîtea bucurii, cu bunicii care au fost Soarele și Luna pentru noi toți, apoi să mergem la biserică și să-i cîntăm luminii, care este Hristos, Mîntuitorul lumii. 

CAMELIA CAVADIA

Ce tradiții legate de Paște îți place să respecți?

Dacă vremea ne ajută, anul acesta vom merge cu toții la țară și vom mânca afară, în curte, împreună. N-am mai petrecut Paștele acolo de dinainte de-a se prăpădi tatăl meu. Pe vremuri, nici nu concepeam să fie altfel. Acolo e locul unde mă simt cel mai bine, iar sărbătorile, la țară, sunt mai aproape de ceea ce-nțeleg eu prin sărbătoare. Satul se animă, străbătut de voci ce umplu ulițele dintr-un capăt în altul, în timp ce femei care mai de care mai gătite își plimbă mândre coșnițele frumos împodobite cu ștergare înflorate în care pun pentru împărțit străchini pline de bunătățuri și ouă înroșite.

Nu știu dacă vom putea ajunge și la Slujba de Înviere, la biserica din sat, dar abia aștept să stau în mijlocul familiei și să ne bucurăm unii de ceilalți, în tihnă, liniște și voie bună. Vom ciocni ouă, vom plimba de la unul la altul platourile cu de toate, vom spune vrute și nevrute, vom râde, vom povesti, ne vom aduce aminte și-i vom pomeni pe cei ce nu mai sunt printre noi. Totul în mijlocul unei naturi care își va aduce contribuția la starea noastră de bine,

Paștele vine la pachet și cu câteva zile libere. Profiți de ele doar pentru petrecerea sărbătorilor sau rezervi timp și pentru scris?

Știu sigur că în primele dintre ele voi roboti în bucătărie, încercând să fac cât mai multe dintre preparatele specifice sărbătorii, dar și de a satisface gusturile și preferințele tuturor. În astfel de zile, pentru mine, gătitul nu e doar despre mâncare, ci mai degrabă despre dragostea pe care o port fiecărui om aflat la masă și recunoștința de a fi împreună. E despre acel sentiment al unirii și al participării la ceva ce nu doar ne apropie, ci ne contopește într-un sentiment al apartenenenței la ceva mai presus de noi.

M-aș bucura foarte mult, însă, să pot prinde și câteva ore liniștite de scris. Mă cunosc și știu că asta mi-ar aduce și un alt fel de bucurie și împlinire, pentru ca totul să fie complet. Nu voi forța nimic, însă, doar de dragul de a atinge niște obiective.

Ți-ai propus să citești ceva anume în această perioadă sau să te documentezi pentru următoarea ta carte?

Am strâns în jurul meu atât de multe cărți pe care mi-aș dori să le citesc, încât nici nu știu de care să mă apuc mai întâi. Sper să reușesc să și scriu, să și citesc, dar să și conspectez puțin din cărțile adunate pentru documentare la cartea pe care o scriu. Știu că sunt doar câteva zile libere, dar, ca de obicei, voi încerca să înghesui în ele cât de mult se poate. Cu toate că, sper, cumva, să apuc să mă și odihnesc.

Paște ca-n romane cu IOANA MARIA STĂNCESC

Ce tradiții legate de Paște îți place să respecți?

Chiar dacă Ana mea are aproape optsprezece ani și mama, optzeci și doi, la noi în familie încă mai vine Iepurașu’. Și anul ăsta o să ne aducă multe cărți, pentru că infanta, cum îmi place mie să-i spun fiică-mii, a cerut poezie, altfel de poezie decât cea din manualele ei de școală. Când vine vorba de masa de Paște, tradiția pe care o respect an de an este să mă dau din calea maică-mii și o las să navigheze de una singură, în bucătărie. Mama adoră să gătească. Ne cheamă la ea și face cel mai bun drob din lume, cea mai bună pască și, cu mici excepții, cele mai urâte ouă. Pe astea îmi propun să le vopsesc eu, doar să am vreme.

Paștele vine la pachet și cu câteva zile libere. Profiți de ele doar pentru petrecerea sărbătorilor sau rezervi timp și pentru scris?

Paștele vine la pachet cu câteva zile libere, doar dacă nu lucrezi la radio. La România Internațional emisiunile sunt zilnice, noi lucrăm în ture și ne mai rotim între noi ca să apucăm să ne tragem sufletul și să profităm un pic de perioada asta de relaș. Iar eu, ca să nu mă lenevesc, vorba vine, m-am înscris la niște ateliere de scriere foarte faine. E vorba de Atelierul de roman cu Simona Antonescu, făcut de cei de la Revdepov și de Atelierul de scriere creativă  cu Florin Iaru și Marius Chivu. Asta înseamnă că am multe teme de făcut, mult de citit, dar nu mă plâng. Îmi place la nebunie ce se petrece acolo și abia aștept întâlnirile cu profii și cu colegii de clasă. Pe cuvânt de onoare că, în seara de dinaintea cursurilor mă simt la fel de nerăbdătoare cum eram în tinerețe, când urma să plec a doua zi cu gașca, la Costinești.

Ți-ai propus să citești ceva anume în această perioadă sau să te documentezi pentru următoarea ta carte?

Nu numai că mi-am propus să scriu câte ceva în zilele astea, dar chiar voi fi obligată să scriu pentru că voi avea fel de fel teme de predat. Am ajuns să dorm la capul patului cu un ditamai teancul de cărți pe care le citesc, la sfatul Simonei (Antonescu) cu creionul în mână. Apropo de asta, m-am înscris la atelierul ținut de ea cu un nou manuscris și, ca să zic așa, încep să văd luminița de la capătul tunelului. Revenind la Paște, am aflat (de fapt am scotocit prin casă) că Iepurașul o să-mi aducă « Abraxas » de Bogdan Alexandru Stănescu. Eu am mai cerut și « Anii » de Annie Ernaux, dar să vedem dacă am fost suficient de cuminte. Vă urez Paște fericit, să fiți sănătoși și să dăruiți cărți !

ANCA MIZUMSCHI

Ce tradiții legate de Paște îți place să respecți?

Imaginea cea mai dragă legată de Paște este slujba de la miezul nopții, din catedrala ortodoxă de la Constanța, aflată pe faleză, lângă muzeul Ion Jalea și aproape de Cazino. De fapt, sfârșitul slujbei, după înconjurarea bisericii, când oameni cu lumânări în mâini se revărsau pe toate străzile vechi care se opresc în mare. Era ceasul la care se deschideau cerurile peste ruinele Tomisului și puteai să vezi trecând, ca niște păsări mari, umbrele tuturor generațiilor care au locuit aici. În general, la Tomis se amestecă cu ușurință lucrurile și ființele, pentru că Tomisul este bătrân, foarte bătrân și cu toate acestea renaște cu un fel de prospețime, de fiecare dată când oameni cu candele aprinse în mâini îi inundă străzile.

Între timp bunicii au murit, catedrala ortodoxă nu mai este de mult aceeași, dar a rămas spațiul ceasului de la miezul nopții în care ” Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând”, spațiul pe care l-am cărat cu mine peste mări și țări și încerc să îl recreez de fiecare dată. Aceasta este singura mea tradiție: veșnicia și prospețimea în același timp.         

Paștele vine la pachet și cu câteva zile libere. Profiți de ele doar pentru petrecerea sărbătorilor sau rezervi timp și pentru scris?

Eu nu am o zi anume pentru scris, așa cum nu „îmi propun“ scrisul. De obicei, sărbătorile sunt dedicate familiei și prietenilor și e mai mult o vreme în care te împarți și împarți, dar dacă se nimerește să mă furișez în câte o cameră și să pun ceva pe hârtie, pentru că mă urmărește o imagine și nu vreau să o pierd…e un moment binevenit, indiferent dacă e Paște sau nu. 

Ți-ai propus să citești ceva anume în această perioadă sau să te documentezi pentru următoarea ta carte?

Nu. Documentările mele pentru “următoarea carte” încep cu mulți ani înainte de la o imagine, un semn sau un gest și nu toate “următoarele cărți” ajung să fie scrise, terminate sau să vadă tiparul, dar vocea interioară care le scrie e o stare continuă.

IULIAN TĂNASE

Ce tradiții legate de Paște îți place să respecți?

Îmi place să merg la Înviere. Învierea este importantă pentru mine. Am înviat și eu, în felul meu, de mai multe ori de-a lungul vieții.

Paștele vine la pachet și cu câteva zile libere. Profiți de ele doar pentru petrecerea sărbătorilor sau rezervi timp și pentru scris?

Scriu în fiecare zi, scrisul face parte din rutina mea. Cu ajutorul lui Dumnezeu, o să scriu și în zilele de Paște.

Ți-ai propus să citești ceva anume în această perioadă sau să te documentezi pentru următoarea ta carte?

Mi-am propus să recitesc În toate a fost frumusețe, de Manuel Vilas și să mai vorbesc puțin cu părinții mei despre niște istorii din familia noastră. Îmi doresc de mai mult timp să scriu o carte de nonfiction pe subiectul familiei, iar Vilas, cînd l-am citit prima oară, mi-a reamintit de această dorință a mea. 

ANA DRAGOMIR

Ce tradiții legate de Paște îți place să respecți?

Pentru mine Paștele înseamnă soare și familie, un timp plin de iubire și speranță când toată familia se reunește la țară și sărbătorește Învierea. În fiecare an ne îndreptăm spre casa de la țară unde bunicile gătesc bunătăți, iar eu împreună cu verișoara mea colindăm dealurile și pădurile, pictăm ouă și le personalizăm. Iar în ziua de Paște organizăm o vânătoare de ouă în curte la care participă toată lumea, inclusiv animalele de companie 😊. Partea mea preferată este Noaptea Învierii, iubesc adrenalina de a sta trează până târziu și de a ieși afară noaptea pentru a împărți lumină și speranță. Este magic! Eu și verișoara mea ne-am creat un fel de tradiție unde născocim povești, ne uităm la filme până târziu, dansăm nebunește și mâncăm delicatese până nu mai putem, pentru ca apoi să tânjim din toată inima după Paștele următor și să retrăim timpul acesta minunat și însuflețit de tradiție.
Paștele vine la pachet și cu câteva zile libere. Profiți de ele doar pentru petrecerea sărbătorilor sau rezervi timp și pentru scris?

Clar rezerv timp și pentru scris, am un program foarte încărcat la școală și timpul meu de scris a devenit din ce în ce mai limitat, așa că vacanțele și sărbătorile sunt perioadele perfecte pentru a recupera. De fapt, scrisul în ziua de Paște a devenit o tradiție pe care îmi place să o respect, fiindcă atunci am reușit să finalizez mai multe povești când eram mică, prinsă în acea atmosferă caldă și plină de inspirație de la țară. Planul meu este să scriu cât mai mult cu putință în această vacanță, să depășesc linia de maraton și să finalizez noua mea carte.

Ți-ai propus să citești ceva anume în această perioadă sau să te documentezi pentru următoarea ta carte?

În momentul de față citesc „Cetatea Cucului din Nori” de Anthony Doerr și îmi place la nebunie, este fix genul acela de carte care te prinde, te scutură bine și te face să privești lumea cu alți ochi, o recomand cu căldură. Mi-am propus să citesc și niște clasici după ce termin opera lui Doerr (care este destul de lungă), poate „Clopotul de Sticlă” de Sylvia Plath sau „Valurile” de Virginia Woolf. Aș mai avea o carte pe lista mea infinită, „Hamnet” de Maggie O’Farrel, pe care am pus ochii de mult. Trebuie să văd cum mă simt după Doerr, am un sentiment că sfârșitul mă va lăsa cu lacrimi în ochi și voi avea nevoie de ceva care să mă ajute să-mi revin. Cât despre documentare pentru noua mea carte, de data aceasta nu este istorică, se îndreaptă mai mult spre genul fantastic, deci orice văd în jurul meu este o sursă de inspirație. Însă, povestea Fraților Grimm și procesul lor de colectare a legendelor și miturilor dau viață unei surse infinite de idei pentru noul meu roman, la fel și poveștile clasice din toată lumea. Cum au ajuns cărțile să ne influențeze gândirea și societatea, etica scriitorului și a gardianului de basme sunt temeliile zidurilor poveștii mele pe care aș vrea să le mai explorez.

Paștele scriitorilor: ANDREEA IATAGAN

Ce tradiții legate de Paște îți place să respecți?

 Respect cu sfințenie tradiția… înfulecatului de bunătăți. Pasca îmi place cel mai mult, dar și cozonacii sunt tare buni cu lapte cald. Mă fac să mă simt copil, mai ales că și acum mama coace toate bunătățile de Paște și au același gust pe care îl știu dintotdeauna.

 Paștele vine la pachet și cu câteva zile libere. Profiți de ele doar pentru petrecerea sărbătorilor sau rezervi timp și pentru scris?

 De Paște scriu, însă nu povești, ci știri. Într-o redacție de televiziune – acolo unde lucrez – evenimentele nu își iau timp să stea la masă liniștite și nici pe noi nu ne lasă să luăm pauze prea lungi.  

 Ți-ai propus să citești ceva anume în această perioadă sau să te documentezi pentru următoarea ta carte?

 Mă așteaptă o carte pe noptieră de mai multă vreme și cred că de Paște va veni rândul ei: Suflete Necruțătoare, de Namina Forna.  

REMUS BOLDEA

Ce tradiții legate de Paște îți place să respecți?

Când eram mic credeam că dacă nu mănânci paștele mori. Am respectat tradiția asta mai mult de frică. Credeam că cel mai mare blestem o să se abată asupra mea dacă nu mănânc pâinea aia nasoală. 

Însă prin clasa a șaptea n-am reușit să mă trezesc în dimineața de Paște așa că nu m-am dus la biserică. Am văzut că n-am murit și nu m-am mai dus deloc de atunci. Altfel, îmi place foarte mult sărbatoarea asta pentru că îmi dă ocazia să mă duc în orașul meu natal și să petrec niște zile frumoase cu familia și apropiații mei.

Paștele vine la pachet și cu câteva zile libere. Profiți de ele doar pentru petrecerea sărbătorilor sau rezervi timp și pentru scris?

Cred că mai degrabă o să transcriu. Am adunat mult material în agende, iar acum urmează etapa de typing în laptop. E practic și un proces de rescriere. Aproape niciodată nu transcriu frazele așa cum îmi ies prima dată când le scriu de mână. Aș vrea să pot scrie direct în word, dar dacă nu simt pixul pe hârtie parcă nici mintea mea nu se relaxează. Mă crispez și parcă nu pot să o iau razna în scris, iar dacă n-o iau razna ce sens mai are să scriu?

Ți-ai propus să citești ceva anume în această perioadă sau să te documentezi pentru următoarea ta carte?

Mereu citesc două cărți în paralel. Una de ficțiune, iar alta de nonficțiune.

Cea de nonficțiune poate să fie orice, de la popularizare științifică, filosofie, istorie până la tratate despre cum se alunga plictiseala atunci când nu exista internetul.

Citesc super fascinat „Istoria nebuniei în epoca clasică”, a lui Michel Foucault. Ai nevoie de mintea odihnită și de un creion alături, dar e o lectură după care îți reconsideri multe concepte și concepții. E scrisă într-un stil literar superb, iar traducerea domnului Mircea Vasilescu e impecabilă.