Pedeapsa cu moartea în istorie și în vremurile moderne

În timp ce tendințele globale în ceea ce privește pedeapsa cu moartea au scăzut în ultimii 20 de ani, pe măsură ce tot mai multe țări au abolit pedeapsa capitală sau își reformează sistemele juridice, cel puțin o treime din țări (care guvernează 60% din populația lumii) nu au interzis încă această practică.

Pedeapsa cu moartea, în țările în care nu există un sistem strict de control și echilibru, poate fi ușor folosită sau respinsă de oficialii guvernamentali pentru abuzuri de putere fasciste. În altele, este folosită ca un avertisment demonstrativ pentru cetățeni cu privire la ce infracțiuni sunt intolerabile sau compromit ordinea civilă, care nu vor fi trecute cu vederea sau iertate. Dacă această amenințare care se profilează previne cu adevărat criminalitatea și abuzurile asupra drepturilor omului mai mult decât participă, este un concept larg contestat în rândul activiștilor civili.

Ce este pedeapsa cu moartea și infracțiunea capitală?

Pedeapsa cu moartea, sau pedeapsa capitală, este execuția pronunțată de stat a unei persoane ca pedeapsă pentru o infracțiune capitală. Țările care permit aplicarea pedepsei capitale au, în cea mai mare parte, infracțiuni capitale definite, a căror pedeapsă este moartea. În majoritatea cazurilor, pedeapsa capitală este rezervată crimelor extreme, cum ar fi terorismul, crimele în masă, crimele de război, crimele împotriva umanității și, uneori, crimele și violurile.

Cu toate acestea, în regimurile totalitare, sau chiar în țările în care sistemele juridice nu sunt solide, pedeapsa capitală poate fi folosită pentru a reduce la tăcere disidența sau pentru a pedepsi infracțiuni mai mici precum deținerea de droguri, dezertarea sau chiar lașitatea. Singapore, de exemplu, a spânzurat un bărbat doar pentru trafic de canabis. Pentru această variație a crimelor pedepsite mortal, mulți activiști susțin că guvernele nu ar trebui să dețină această armă punitivă letală care poate fi ușor abuzată.

O scurtă istorie a pedepsei cu moartea

Istoriile pedepsei capitale pot fi urmărite până la unele dintre cele mai vechi civilizații. Tora sau Vechiul Testament, de exemplu, autorizează pedeapsa cu moartea pentru crime precum omuciderea, practica magiei, răpirea și chiar încălcarea Sabatului. În Grecia Antică, pedeapsa cu moartea a fost instituită în conformitate cu legea draconiană, încă din 621 î.Hr., iar mai târziu, Platon a apărat pedeapsa capitală ca mijloc de purificare pentru pângărirea unei crime.

Pedeapsa capitală a supraviețuit cu mult peste aceste civilizații și a putut fi găsită în cazuri infame, cum ar fi procesele ample asupra vrăjitoarelor în Europa și America de Nord, pedeapsa homosexualilor pentru sodomie la primii califi islamici și execuțiile în masă ale regelui Henric al VIII-lea în Anglia, despre care se spune că a executat în mod despotic peste 72.000 de oameni în timpul domniei sale. Aceste exemple arată cum, în mâinile tiranilor sau a ideilor și religiilor greșite, pedeapsa capitală este un instrument periculos. De fapt, genocidele și execuțiile în masă sunt adesea justificate ca pedepse pentru o anumită infracțiune sau o încălcare a ideologiei.

Ce state practică azi pedeapsa cu moartea?

Până la sfârșitul anului 2021, un total de 108 țări au abolit aplicarea pedepsei cu moartea, mai mult de două treimi din lume; cu toate acestea, 55 de țări au încă pedeapsa cu moartea în instrumentele lor penale. Cele mai notabile sunt SUA, Iran, Arabia Saudită, Japonia, Somalia, Sudanul de Sud și Republica Democrată Congo.

În 2021, execuțiile înregistrate sancționate de stat au totalizat 579, în timp ce 2.052 de pedepse cu moartea au fost executate în întreaga lume. Iranul a fost cel mai mare călău, cu 314 persoane, urmat de Egipt (83), Arabia Saudită (65), Siria (24), Somalia (21) și SUA (11). Totuși, aceasta nu include numărul real de execuții comise în China, care este estimat a fi cu mult peste 1.000. În timp ce majoritatea acestor țări și-au efectuat execuțiile prin spânzurare și împușcare, SUA, China și Vietnam au preferat injecția letală, în timp ce Arabia Saudită continuă să folosească decapitarea ca metodă.

Ce state din America practică în continuare pedeapsa cu moartea?

În ciuda reputației sale de lider umanitar, Statele Unite ale Americii nu au abolit pedeapsa cu moartea la nivel federal, permițând, în schimb, statelor să-și determine abordarea cu privire la abolire și execuție. 27 de state din SUA continuă să permită pedeapsa cu moartea, inclusiv: Alabama, Arizona, Arkansas, California, Florida, Georgia, Idaho, Indiana, Kansas, Kentucky, Louisiana, Mississippi, Missouri, Montana, Nebraska, Nevada, Carolina de Nord, Ohio, Oklahoma, Oregon, Pennsylvania, Carolina de Sud, Dakota de Sud, Tennessee, Texas, Utah și Wyoming.

Guvernul federal și armata SUA își păstrează, de asemenea, capacitatea de a condamna pe cineva la moarte. Texas, Oklahoma, Florida și Virginia sunt statele care au folosit cel mai mult pedeapsa cu moartea.

Mișcări globale pentru abolirea pedepsei cu moartea

Multe mișcări aboliționiste din ultimii 500 de ani pot fi acreditate cu gândul la tratatul lui Cesaria Beccaria „Despre crimă și pedeapsă” în care el susține că pedeapsa capitală este „războiul unei națiuni împotriva unui cetățean” și că comite în mod ipocrit aceeași crimă, că urmărește să pedepsească sau să descurajeze. Beccaria a influențat mulți oameni luminați, precum Thomas Jefferson și Voltaire, iar argumentele sale rămân în centrul mișcărilor aboliționiste.

De atunci, multe țări moderne au interzis complet pedeapsa capitală. Regatul Unit a desființat-o după un experiment de 5 ani (pentru a verifica eficacitatea sa în descurajare) în 1969; Australia a urmat la scurt timp, în 1973 și Canada în 1976; Franța a abolit-o complet în 1981. Până în 2003, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a introdus articolul 13, care interzice folosirea pedepsei cu moartea pentru orice infracțiune, care era de așteptat să fie ratificată în orice stat membru european.

În ciuda tendinței generale spre abolire, mișcarea este adesea întâmpinată cu rezistență pe drum. Zimbabwe oferă exemplul perfect, deoarece fostul președinte Langu – care a favorizat abolirea și a oferit clemență pentru sute de condamnați la moarte – s-a confruntat în 2016 cu rezistența alegătorilor săi, ale căror atitudini apără cu fermitate pedeapsa capitală ca instrument de a-i face pe infractori să plătească pentru faptele lor pentru a preveni mai multă criminalitate.

Care sunt argumentele pro și împotriva pedepsei cu moartea?

Cel mai evident argument pentru menținerea pedepsei capitale este că ea servește la descurajarea faptelor grave precum crima și terorismul, pedepsindu-le pe bună dreptate pentru a preveni altele noi. Cu toate acestea, oponenții acestui punct de vedere afirmă că infractorii care sunt hotărâți să comită o infracțiune nu verifică posibila pedeapsă pentru aceasta și, uneori, nici măcar nu le pasă ce pedeapsă ar putea primi pentru aceasta. O persoană gata să comită crime în masă sau terorism a acceptat deja că poate pieri în timp ce comite crima, astfel încât amenințarea cu moartea, într-un fel sau altul, se schimbă puțin pentru ei; de fapt, le poate oferi finalul pe care și l-au dorit, transformându-i în martiri celebrați, încurajându-și adepții să-i răzbune. Alte argumente susțin că pedeapsa capitală reduce sarcina financiară a menținerii infractorilor în viață în sistemele penitenciare, în detrimentul contribuabililor. Oponenții acestui punct de vedere susțin că protecția dreptului omului la viață nu ar trebui să fie determinată de pedepse de reducere a costurilor și, de asemenea, prevăd că deținuții condamnați la moarte reprezintă mai puțin de 1% dintre condamnați, a căror executare ar avea drept rezultat economii neglijabile pentru contribuabili.

Foto: Depositphotos.com