Pericol iminent! 40% din școlile din România nu au autorizație ISU! Radiografia unui sistem prin imaginea unei școli din mediul rural. Și povestea unui director ce luptă cu mâinile goale pentru siguranța și bunăstarea elevilor săi

Sorin Ion, secretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării

Plecând de la declarația fostului Ministru al Educației care spunea în vara trecută că 1,2 milioane de elevi învață în școli cu probleme legate de infrastructură, v-aș întreba care e situația azi?

Aș nuanța puțin sensul răspunsului. E adevărat, foarte mulți copii învață în școli care nu sunt perfecte, care asigură un minim de siguranță copiilor, dar cu certitudine nu la standardele pe care ni le-am dori. Sunt foarte multe caracteristici pe care ar trebui să le aibă o școală perfectă, iar aceste caracteristici nu sunt îndeplinite în multe din școlile noastre. Dacă ne referim la probleme de ergonomie, dacă ne referim la probleme de eficiență termică, de acces și așa mai departe, sigur că e loc de îmbunătățire. Din acest motiv avem în derulare în acest moment unul dintre cele mai ambițioase proiecte de revitalizare a bazei materiale și ne referim aici la Planul Național de redresare și reziliență.

De asemenea, una din problemele principale ale sistemului de învățământ sau de infrastructură, este aceea de certificare. Și când spun certificare, mă refer la autorizațiile de securitate la incendiu. Aici foarte multe școli nu îndeplinesc toate standardele impuse de ISU și prin urmare nu au această certificare. Asta nu înseamnă în mod obligatoriu că ele reprezintă un risc iminent pentru copii.

Dar știm câte au?

Da, sigur. Avem situațiile destul de bine puse la punct în ceea ce privește siguranța. Problema noastră, a Ministerului este că nu avem capacitatea nici legală, nici financiară să intervenim pentru îmbunătățirea ei. În general, nu obținerea formală a unei astfel de autorizații este problema, ci finanțarea programelor de îmbunătățire. Pentru că, dacă școala nu are ușile conforme, scară de incendiu sau alte dotări care sunt obligatorii pentru obținerea autorizației de securitate la incendiu, atunci autoritatea locală este cea care trebuie să intervină pentru a o face conformă.

Mult mai bine stăm însă, în acest moment, la autorizațiile sanitare de funcționare. Deja școlile care nu dețin autorizații sanitare de funcționare sunt foarte, foarte puține și aș merge la cel mai des întâlnit exemplu și cel mai mediatizat, cel al școlilor cu toaletele în curte.

La acest moment ele sunt de ordinul sutelor, undeva până în 200 de unități de învățământ care nu au toaletele conforme.

Și aici discuția nu este chiar atât de simplă că de mâine o putem rezolva. Nu e vorba punctual de această problemă, ci de problemele de infrastructură generale ale localității. E greu să faci toaletă în interiorul școlii atunci când în localitate nu ai apă curentă și nu ai canalizare. Din fericire, însă, sunt cam 16 județe în care această problemă nu mai există.

Problemele se concentrează în câteva județe din cele 24 în care încă mai avem astfel de cazuri.

Vorbim acum despre școlile care au ca sursă de încălzire sobele cu lemne….

Am făcut o analiză de curând pentru că ne-a interesat din punct de vedere al perioadei critice prin care trecem cu privire la costurile energiei. În urma analizei avem, din cele 18 mii de unități de învățământ cu personalitate juridică sau structuri arondate, puțin peste 7 mii care se încălzesc cu combustibil solid, cu lemne, cu peleți, cu cărbuni.

Asta înseamnă mult.

Înseamnă destul de mult, sigur, dar asta are legătură directă cu existența sau inexistența rețelei de gaze în localitatea respectivă. Pentru că sunt zone destul de mari în țară în care nu avem acoperire la rețeaua de gaze. Nu este neapărat un lucru rău pentru că în multe dintre situații sunt centrale termice care funcționează cu lemn sau centrale care funcționează cu peleți.

Analiza noastră ne-a arătat că doar în puțin sub 900 unități de învățământ nu aveau asigurat stocul de combustibil pentru tot sezonul rece. E drept că anul acesta și temperaturile au ținut cu noi, astfel încât nu avem motive de îngrijorare.

Aș vrea să ne întoarcem puțin la școlile care nu au autorizație pentru securitate la incendiu. Avem un număr?

Aici trebuie să facem o precizare importantă. Legislația în acest domeniu împarte clădirile în trei categorii: cele care necesită autorizație la incendiu, iar aici sunt cele care au și cele care nu au și o parte destul de importantă care nu necesită. Asta este în funcție de anul construcției și de intervențiile ulterioare făcute la structura clădirii.

Din cele care peste 24 de mii de clădiri inventariate de noi, avem circa 3500 neautorizate, 4700 autorizate și restul de aproximativ 17 mii nu fac obiectul autorizării.

Făcând un procent al celor neautorizate, este totuși destul de mare. Din cele care au nevoie de autorizare, cam 40% sunt neautorizate.

---