Povestea celui mai tânăr magistrat din Italia care și-a urmat dragostea și s-a mutat în București: Pio Cesare: „Atunci când s-a îmbolnăvit, nu am mai făcut nimic”

Pio Cesare s-a născut la Napoli și a devenit cel mai tânăr magistrat din Italia, la doar 22 de ani. Dar destinul l-a adus în România atunci când s-a îndrăgostit de Adriana. Acesta face parte dintr-o familie samnită cu o tradiție istorică de soldați și prelați. După absolvirea Facultății de Drept din Napoli cu distincția Magna Cum Laude, Pio Cesare a intrat în magistratură la doar 22 de ani. A ocupat funcții importante, inclusiv cea de procuror adjunct la Milano și Roma, și a activat timp de un an în Secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii. După un deceniu dedicat domeniului juridic, a decis să renunțe la cariera publică pentru a se lansa în antreprenoriat.

În lumea afacerilor, Pio Cesare a fondat fabrici agro-industriale în Egipt și Djibouti. A colaborat ulterior cu grupuri internaționale, inclusiv Weitnauer Trading Company, pentru care a deschis un punct diplomatic în București. De asemenea, a avut un rol major în industria tutunului și a reprezentat grupul Bacardi-Martini timp de 15 ani pe piața din România.

Iar dragostea l-a făcut ca viața sa să fie mai degrabă în București, decât oriunde în altă parte a lumii. Relația sa specială cu Adriana Cezare a durat mai bine de trei decenii, dar o boală foarte urâtă a luat-o pe soția sa de lângă el. Familia sa, așa cum spune Pio Cesare, a plecat dintre noi acum mai bine de 4 ani. Dar Pio Cesare a rămas în București și, în memoria soției sale, a continuat bursa Adriana Cezare pe care o oferă unui tânăr muzician în fiecare an. 

Cum arată viața unui italian în România? Cum a fost iubirea specială dintre Pio Cezare și soția sa, Adriana? Și care este povestea din spatele bursei Adriana Cezare? Aflați totul din interviul de mai jos:

Povestiți-mi despre bursa Adriana Cezare, acordată în acest acest an violonistului Cornelius Zirbo…

Eu și soția mea n-am avut frați sau surori, am fost singuri în familie. Și ne-am gândit ce să facem pentru a lăsa ceva important în urma noastră. Și atunci a venit ideea unei burse pentru un tânăr muzician. Practic, ce ne-am propus prin acest lucru era ca, în fiecare an, un tânăr muzician din România să primească un ajutor. Și, astfel, să ducă mai departe numele soției mele care era mare iubitoare de muzică. 

Acum câțiva ani, soția mea s-a îmbolnăvit grav. A avut o boală foarte urâtă care a durat 4-5 ani. Am stat lângă ea tot timpul, dar în noiembrie s-au făcut deja 4 ani de când s-a dus. Iar eu am vrut ca ea să rămână în amintirea tuturor, tocmai de aceea am continuat cu acest program. 

Cam aceasta este povestea bursei Adriana Cezare… eu și soția mea am fost foarte legați. Am stat împreună 30 de ani. Ne-am cunoscut în 1991-1992 și ne-am căsătorit la câteva luni distanță. Am trăit împreună toată viața. Am călătorit foarte mult, stând în București și la Roma.

Pio Cesare: „Atunci când s-a îmbolnăvit, nu am mai făcut nimic. Am stat lângă ea tot timpul și ne-am mutat definitiv în București”

Cum v-ați cunoscut? 

Pe vremuri, în România exista o agenție de presă de stat italiană – ANSA. S-a închis în 1992-1993. Ne-am cunoscut acolo. Eu am venit să stau o săptămână în București pentru organizarea unui eveniment. Dar după ce am cunoscut-o pe Adriana, am început să fac lucruri aici și să trăiesc un pic aici, un pic în Italia. În ultimii ani, trăiam mai mult acolo, veneam aici atunci când Adriana nu putea să călătorească la Roma. Dar atunci când s-a îmbolnăvit, nu am mai făcut nimic. Am stat lângă ea tot timpul și ne-am mutat definitiv în București. Acum am reînceput să fac consultanță strategică pentru firme mari. 

Ce făceați în Italia înainte să veniți în România? 

Am avut o firmă de navigație și o firmă de instalație agroindustrială. În România, am deschis primul magazin diplomatic de aici. Apoi, eu am adus pe piață de aici Bacardi Martini. Pe urmă m-am întors în Italia, unde m-am ocupat de direcția de strategie a unei firme de telecomunicații foarte mare. Și pe urmă m-am întors în România, când s-a îmbolnăvit soția.

Dar de unde pasiunea dvs și a soției pentru muzică?

Toată viața am avut această pasiune, în special pentru cea clasică și, mai ales, pentru vioară și violoncel. Dar asta e o chestie pe care o aveam de când eram tineri. 

Este doar o pasiune sau ați și cântat la vreun instrument? 

Nu, nu. Am vrut să fac Conservatorul, dar pe urmă am făcut studii din lege, din jurisprudență. Sunt avocat și am fost magistrat 20 ani. De altfel, am fost cel mai tânăr magistrat din Italia. Și atunci când mi-am deschis firma și am devenit incompatibil cu activitatea privată, mi-am dat demisia din cea publică. Dar am fost cel mai tânăr magistrat de acolo, am câștigat concursul la doar 22 de ani. La 23 de ani eram procuror la Milano. 

Cât de greu v-a fost să renunțați la meseria aceasta? O meserie pe care sunt convinsă că ați ales-o din pasiune și convingere…

Absolut! Am făcut-o din pasiune pentru drept, pentru lege. Dar trebuie să înțelegeți atunci când am fost eu la Milano era o perioadă foarte grea, foarte urâtă. Era perioada cu Brigăzile Roșii (în italiană Brigate Rosse – o organizație de extremă stângă, marxist-leninistă, de tip terorist în Italia anilor 1970), cu frica de terorism. O perioadă în care mi-au murit două prietene. Era o perioadă foarte grea, iar eu eram foarte tânăr… dar mi-a rămas cumva gândul la faptul că am renunțat la acest drum. Eu vin dintr-o familie în care, din generație în generație, mai mult am servit statul. Și cumva mi-a rămas gândul la asta pentru că nu am mai lucrat în slujba statului de atunci și nu am mai urmat drumul familiei mele. Dar am avut o viață foarte interesantă, nu am de ce să mă plâng. 

Am avut multe lucruri de succes în toată cariera mea. Și, în plus, dacă rămâneam magistrat probabil că nu aș mai fi ajuns în România. Și nu m-aș mai fi întâlnit cu Adriana care a fost singura femeie din viața mea. 

Pio Cesare despre soția sa, Adriana: „Cred că a fost cea mai frumoasă din generația ei”

Povestiți-mi despre soția dumneavoastră…

Ce pot să vă spun? Era o femeie foarte frumoasă. Cred că a fost cea mai frumoasă din generația ei. A fost fiica unică a unui militar de grad înalt, din București. Și ne-am îndrăgostit cum ne-am întâlnit. Am avut o viață foarte frumoasă și cu multe bucurii. De pildă, pe vremuri lumea din București era mai mică, ne știam toți între noi și făceam multe petreceri, întâlniri. Am călătorit foarte mult. Ne-am iubit enorm!

Cum v-a primit România când ați venit prima dată? 

M-a primit foarte bine, în special datorită soției mele care știa foarte multă lume. Fiind dintr-o familie foarte bună, de un militar din București, vă dați seama că avea foarte mulți cunoscuți. Și așa ne-am făcut mulți prieteni dragi. România m-a primit foarte bine, pentru mine a fost mereu a doua casă. Chiar și acum, eu stau aici, mă mai duc în Italia odată pe lună sau la două luni. 

Cum v-ați integrat în familia soției? 

Tatăl ei a murit destul de repede, atunci când era foarte tânăr. L-am cunoscut, din fericire, dar s-a dus de foarte tânăr. Mama ei a murit la 95-96 de ani și am petrecut mult timp împreună. Ea a trăit singură, dar soția mea a avut mereu grijă de ea, așa că ne vedeam foarte des. Pentru mine ei au fost familia mea. Eu nu am frați, am doar niște veri la Napoli, dar nu ne întâlnim așa des. Familia mea a fost soția mea. Și invers. Am avut o legătură foarte specială. 

Cum s-a integrat soția dumneavoastră în familia din Italia? 

Tatăl meu a murit acum foarte mulți ani și nu l-a cunoscut. A cunoscut-o doar pe mama mea, dar la un moment dat s-a îmbolnăvit și s-au văzut foarte puțin. S-a cunoscut foarte bine cu o verișoară de-ale mele și cu soțul ei cu care ne-am văzut foarte des. Ei stăteau la Napoli și ne-am înțeles extraordinar.

Citește și: Cornelius Zirbo și relația sa specială cu muzica: „O expresie profundă prin care toți într-un glas ne exprimam recunoștința față de Dumnezeu pentru dragostea și bunătatea lui față de noi”

Revenind puțin la bursă, ce vă doriți pentru acest proiect? Ce vă propuneți cu el pe viitor? 

Ne dorim să o repetăm în fiecare an. Și sunt destul de sigur că așa o să fie, evident încercând să facem lucrurile din ce în ce mai bine. 

Ce presupune această bursă pentru artiștii care o primesc? 

Primesc un premiu… anul acesta a fost 12.000 de lei, ceea ce am înțeles că pentru un tânăr muzician este foarte bine. Și îmi doresc ca în fiecare an să adaptăm premium cu inflația. Dorința mea este ca ea să fie anuală și să rămână chiar și atunci când eu nu o să mai fiu.

Și ultima întrebare, cum l-ați ales pe Corneliu Zimbro anul acesta? 

Împreună cu partenerii mei am avut mare încredere în ei. Și Cornelius este cu adevărat incredibil. Concertul pe care l-a susținut anul acesta la Catedrala Sfântul Iosif a fost superb.