Povestea copilului ce la 9 ani învață singur limba engleză și rezolvă cele mai complicate probleme la matematică. Cristian, copilul cu o minte sclipitoare a cărui tulburare comportamentală rămâne nediagnosticată

Cristian a împlinit de curând 9 ani. Are cele mai bune rezultate la școală, a învățat singur limba engleză și propune cele mai complicate rezolvări ale problemelor de mate, rezolvări la care, de multe ori, nici învățătoarea sa nu se gândește.

Cristian se manifestă asemenea unui copil cu o tulburare din spectrul autist, însă nimeni nu l-a diagnosticat niciodată. Părinții lui sunt oameni simpli, mult prea simpli comparativ cu inteligența emoțională de care dă dovadă Cristian.

L-am cunoscut într-o dimineață fierbinte de iulie. Știa că venim, dar nu înțelegea de ce anume venim. Am închegat cu greu conversația, însă, în momentul în care a început câtuși de puțin să capete încredere în mine, am reușit să vorbim ca doi oameni mari. Și nu exagerez cu nimic.

Am stat pe o treaptă de beton, în fața căsuței lui de pe o uliță din Bărboși. Mirosea a cârciumărese și a gunoi de grajd, dar și a verde crud de la via din spatele casei. Mama și tatăl lui Cristian își vedeau de treburi, iar băiatul povestea și răspundea la întrebări cu o siguranță de sine cum rar întâlnești și la adulți.

Din vorbă în vorbă am aflat că mamei sale i s-a recomandat să nu mai aibă copii din cauză că suferă de epilepsie, însă, când a rămas însărcinată cu Cristian și-a asumat acest dar de la Dumnezeu. Tatăl lui nu are un serviciu stabil, muncește cu ziua pe unde găsește, dar nu reușește să agonisească mai nimic.

În aceste condiții grele, Cristian este premiant, iar cea mai mare dorință a lui este să devină pescar pentru că iubește liniștea, apa și peștii.

Și pentru că mintea sa este ca un burete, Cristian este unul dintre copiii pentru care Narada a creat platforma Naradix. El însă nu are nevoie de lecții remediale, ci vrea să cunoască cât mai multe lucruri, informații care nu se predau la clasa a II-a, ci mai târziu. Pentru că setea de cunoaștere a lui Cristian nu are limite.

---

Cristi a trecut în clasa a III-a și este unul dintre cei mai buni elevi din școală

Cristian, cum ai terminat tu clasa a II-a? Ce rezultate ai avut?

Am luat un premiu pentru că am terminat bine. Am luat premiul II.

Dar ție îți place să înveți?

Da, îmi place să învăț.

Mama lui Cristi intervine în discuție și ne spune: Scrie cu stânga și mai mănâncă din litere la română….

Cristian, ce materie îți place cel mai mult la școală?

Matematica.

Dar engleza îți place?

Da sau „Yes!”. 😀

Vrei să vorbim în engleză? What is your name?

My name is Cristi.

How old are you?

I am 8 years old.

What do you like to do every day?

Drawing, playing, a lot of things.

Din nou, mama lui Cristi intervine și ne spune că engleza se învață din clasa a IV-a.

Citește și: Robert, copilul care a învățat să scrie și să citească abia în clasa a III-a, datorită tehnologiei: „Dacă înveți, poți să ajungi cineva. Dacă te joci pe afară, nu prea ajungi nimic”

Hai să încercăm acum și în română. Ce faci tu într-o zi obișnuită, de când te trezești, până seara la culcare?

Când mă trezesc, primul lucru mă duc să verific dacă mama e acasă, pentru că uneori pleacă câteva zile.

Mama: Mă mai duc la treabă și îi spun de seara: „Vezi că sunt plecată.” Și dacă întârzii o oră, două, îi las mâncare, îi las tot și el stă cuminte, stă pe telefon, nu iese din ogradă. Mă mai duc și eu pe ici, pe colea la treabă, la oameni, ca să mai câștig și eu un ban.

Cristian: După asta îmi beau ciocolata caldă, mănânc puțin, mă joc pe telefon, mă joc pe afară, mănânc, colorez puțin, mă mai joc pe telefon, mă spăl că mă murdăresc și apoi mănânc. Ai înțeles? Și apoi, evident, dorm.

Cristian, cum ai învățat tu anul trecut? Înțeleg că a fost un an cam greu….

Prima dată învățam normal, apoi online, apoi iar normal și apoi iar online.

Tu intrai la cursurile online?

Da. Prima dată cu telefonul fratelui meu și a doua oară aveam telefonul meu și îl foloseam pe acela.

Cum e mai ușor? La școală sau să înveți online?

Acasă e mai ușor, doar că e mult sunet care mă deranjează. La școală trebuie să merg mult pe jos, dar acolo nu trebuie să opresc gălăgia.

Deci gălăgia te deranjează pe tine. Și cât mergi până la școală?

Mai întâi mă duc la vale, apoi mă duc așa și așa și gata. Merg într-un fel de L. Sunt mulți pași, doar că eu mai fug și sar, așa că nu durează prea mult. Când trebuie să fug mai repede, mai sar din când în când.

Ce vrei tu să te faci când o să fii mare?

Acum vreau să fiu pescar că-mi plac apa și peștii.

Și pentru asta trebuie să înveți?

Da, mult.

Eu zic că nu trebuie să înveți așa de mult. În schimb tu înveți foarte bine, ceea ce înseamnă că poți să devii și președinte.

(Râde!)

De ce crezi tu că e important să înveți? Cu ce te ajută pe tine învățătura?

Știu că în viitor trebuie să știu să citesc, știu că trebuie să știu cum să calculez….

Dacă n-ai fi pescar, ce crezi că ți-ar mai plăcea?

Îmi place să repar lucruri din când în când și al doilea lucru care aș vrea să fiu ar fi mecanic.

Dar tu ai văzut vreun pescar? Cum te-ai gândit tu să fii pescar? Îți place să mănânci pește?

Nu-mi place de mâncat, dar știu că nu trebuie să mănânci peștii ca să fii pescar. Trebuie să-i vinzi.

Ție îți trebuie bani?

Nu acum, dar știu că în viitor trebuie bani.

Dacă tu ai închide ochii acum și ți-ai imagina cea mai arzătoare dorință care ar putea să ți se îndeplinească mâine, care ar fi aceea?

Păi…nu știu. Sper că o să am o zi bună. Ai înțeles?

Ce înseamnă la tine o zi bună?

O zi în care nimeni nu se ceartă și nu cad și mă rănesc.

---

Bulgărescu Angelica, mama lui Cristian

Câți copii aveți?

Am doi copii. Unul a făcut 18 ani în martie și Cristian a făcut acum 9 ani.

Învață bine copiii?

Sunt mulțumită de dânșii cum învață.

Povestiți-mi de Cristi!

Cristian învață bine, mă ascultă, este cuminte. El s-a născut cu niște probleme de mic. S-a născut cu probleme la intestinul gros și la vârsta de 4 luni a trebuit să-l opereze la Iași. La 10 luni s-au înnodat intestinele într-însul, atunci a fost ceva mai grav, dar cu ajutorul Domnului am ieșit la capăt. De atunci nu am mai avut probleme cu dânsul.

Dar el are o tulburare de vorbire?

Tulburare… Nu. Așa cu noi vorbește. Nu prea îi place lui zgomotul, gălăgia puternică. Nici la școală nu prea îi place, preferă mai degrabă să stea mai retras. Nu știu de ce e el mai….

Îl vedeți prin casă că învață?

Da. Îmi mai duce caietul să-l văd… Învață bine. De la grădiniță a fost ascultător, s-a implicat… Mai mănâncă din litere, dar în rest, la matematică nu am treabă cu dânsul.

Dumneavoastră câte clase aveți?

8 clase.

Și credeți că e important ca el să învețe mai mult.

Desigur! Și eu aș fi vrut mai mult, dar de unde? Am crescut într-un sat fără lumină, părinții nu au avut posibilitatea să mă dea mai departe pentru că am fost șase frați. Chiar aș fi vrut și eu să termin măcar o profesională. De asta am spus că așa cum oi putea, cum nu, să-i țin să învețe la școală, să se ducă mai departe. Măcar să aibă și ei o meserie.

Vi l-ați dorit mult pe Cristian?

Da. E diferență de nouă ani între dânșii și chiar l-am vrut. Mi-a spus doctorul că pentru că sunt bolnavă de epilepsie, nu mai am voie să mai fac un copil. Am rămas însărcinată, aveam vreo trei luni și m-am dus la doctor. El mi-a spus să fac avort, să-l dau afară că altfel o să iasă bolnav, cu probleme, handicapat. Eu am zis că așa cum o fi, eu îl cresc că e al meu.

El zice că vrea să se facă pescar. Dumneavoastră ce vreți să se facă?

Zice că e mic și nu-și dă seama. Până atunci, până în clasa a opta își mai schimbă și el mentalitatea. Să vedem. Dacă învață bine o să-l dau tot la un liceu ca pe acesta mare.

Citește și: Gabriel, băiețelul de etnie romă al cărui mare vis a fost să primească o culegere de matematică și o căruță de lemne. Cum ajunge un copil cu opt frați și un singur părinte, fără nici un venit, as la matematică?

Cum v-ați descurcat anul acesta cu învățământul online? Ați avut tot ce vă trebuia?

A luat băiatul cel mare bursa. El avea telefon și nu își scosese bursa de vreo trei luni și într-o vineri când era mai ieftin, înainte de Crăciun, s-a dus și i-a luat telefon ca să poată să intre și el la ore. Doar o săptămână nu a intrat că nu a avut cu ce.

Are grijă de el băiatul cel mare?

Da, are grijă. Îi poartă de grijă. Se joacă cu dânsul, îl mai învață, îi place că învață și că e ascultător.

Munciți undeva, dumneavoastră sau soțul dumneavoastră?

Nu, eu nu muncesc nicăieri că sunt bolnavă de epilepsie. De mică, din clasa a V-a sunt bolnavă. Atunci am căzut prima dată și de atunci nu am mai căzut până ce am fost însărcinată cu băiatul cel mare. După aceea au început crizele, am fost pe la Iași pe la spital, la tratament și am avut dreptul să mă pensionez pe caz de boală, am fost încadrată în grupa de handicap accentuat și mi-au făcut pensia pentru toată viața. Din anul 2000 iau 370 de lei pe lună. Soțul nu muncește nicăieri. Mai merge pe aici, pe colo, cu ziua. Mă mai duc și eu cu ziua că nu ne descurcăm cu 400 de lei alocația lor și cu 370 de lei pensia mea.

Soțul a fost plecat acum câteva luni în Austria la hrean, a mai venit cu vreo doi bănișori și am zis ca măcar în toamnă să se mai ducă ca să facem și noi un bănișor, măcar de sărbători.

Vă întreb și pe dumneavoastră cum l-am întrebat pe Cristi, ce dorință arzătoare pentru ziua de mâine ați avea?

Să fie ei sănătoși și eu să-i cresc. Să ajungă și Cristi măcar la 18 ani cum a ajuns și celălalt.

Dar tatăl lui Cristi cum se poartă cu el? Au o relație bună sau îl mai ceartă?

Să știți că nu e ceartă, nu l-a bătut pe niciunul, dar mai avem noi probleme, ne mai certăm. Ne mai certăm noi doi. Și asta îl deranjează pe Cristi.

---

Marina Miloșovici, învățătoarea lui Cristian

De când sunteți învățătoare?

Sunt aici de 17 ani, în această școală. Sunt de aici din sat.

Cum e Cristian?

Cristi e un copil special pe care l-am luat din clasa pregătitoare. A avut norocul să fiu învățătoarea lui tot timpul pentru că sunt copii care au în fiecare an câte o învățătoare. Îl știam de la grădiniță, din poveștile doamnei educatoare și m-am gândit că nu mă voi descurca prea bine cu el. Nici prin cap nu mi-a trecut că o să fim cei mai buni prieteni și că o să ne spunem totul verde în față, fără ocolișuri, mai ales el. Întotdeauna spune exact ce dorește, ce crede că este corect.

Cum învață?

Este un copil foarte bun. Este cel mai bun la matematică. Are rezolvări ale unor probleme la care nici eu nu mă aștept și trebuie să-l întreb de multe ori cum a făcut rost de rezolvarea aceea care este corectă. Are o gândire deosebită față de ceilalți copii. Este foarte rapid și deși pare că nu ascultă, el știe tot, răspunde la orice întrebare și de fiecare dată este franc. Răspunsul lui este întotdeauna concis și fără nici o rezervă.

Știți situația familială a lui Cristian? Cum e familia lui?

Cristi face parte dintr-o familie normală, modestă, locuiește împreună cu mama și cu tatăl său. Are un frate mai mare, care a terminat liceul. Mama întotdeauna se ocupă de copil, sunt niște persoane cu bun simț, respectuoase, de fiecare dată participă la ședințele cu părinții, întotdeauna iau legătura cu mine atunci când este o problemă sau se întâmplă ceva, niciodată nu am întâmpinat reticențe din partea lor.

Cvitește și: Leonard, băiatul care a sfidat moartea și a ajuns unul dintre cei mai buni elevi din Barboși, învățând singur de pe patul de spital

Cum a fost anul acesta de pandemie, învățământul online, atât pentru Cristian, cât și pentru colegii lui?

A fost un an greu. Am început față în față, apoi am revenit la orele online, unii au avut tablete, alții nu au avut, în cele din urmă ne-am descurcat așa cum am putut. Fiecare părinte și mai ales părinții lui Cristi și-au dat silința să poată să achiziționeze un telefon pentru că aveau un calculator foarte vechi care se stricase chiar atunci când am început orele online.

Cristi, de fiecare dată, la toate orele a fost activ.

Considerați că există pierderi ale materiei pentru ei? Copiii au mai rămas în urmă la anumite lecții?

Este adevărat că nu s-a putut face ora așa cum ar fi trebuit, unele detalii nu au putut fi puse la punct, iar când ne-am întors față în față nu am putut să recuperăm tot – mai ales că avem clase simultane. Cât de cât suntem ok, însă nu ar strica ceva în plus, ceva care să pună la punct niște aspecte pierdute.

În contextul acesta vi se pare util pentru copii programul Naradix, dezvoltat de Narada?

Cred că este util, mai ales pentru cei care își doresc să facă asta.