Povestea jucăriilor pe care le cumpărăm de la chioșcurile de ziare: cum a ajuns Narcisa Niculescu să dezvolte o afacere de succes în plină pandemie - LIFE.ro
Prima pagină » Povestea jucăriilor pe care le cumpărăm de la chioșcurile de ziare: cum a ajuns Narcisa Niculescu să dezvolte o afacere de succes în plină pandemie
Povestea jucăriilor pe care le cumpărăm de la chioșcurile de ziare: cum a ajuns Narcisa Niculescu să dezvolte o afacere de succes în plină pandemie
Dacă îți spun că am stat de vorbă cu Narcisa Niculescu, probabil nu o să știi despre ce vorbesc. Dar dacă încep să-ți povestesc de colecțiile de dinozauri și alte jucării ce se vând la chioșcurile de ziare, o să ți se pară cunoscut.
Ei bine, Narcisa Niculescu este cea care a dat viață acestui concept de colecție insert în ziare și reviste. A început să lucreze într-o fabrică de CD-uri și DVD-uri ce scotea pe piață astfel de produse cu licență din alte țări, iar la un moment dat a realizat că e momentul să pornească pe cont propriu. A început să fie prezentă pe la toate târgurile de profil și într-o bună zi a propus unui mare ziar românesc să iasă la tarabă însoțit de un dinozaur de jucărie, primul dintr-o mare colecție. Imediat s-au epuizat toate tirajele. Au urmat multe alte colecții, jucării care se vând și azi. Ca un pont: cea mai cerută este azi colecția de rochițe pentru păpuși Barbie.
Între timp Narcisa Niculescu a devenit mămica a două fete și, ca orice părinte, avea nevoie să cumpere jucării. Piața de jucării nu i se părea foarte satisfăcătoare așa că i-a încolțit în minte ideea de a crea ea un magazin, după sufletul ei. Au mai trecut anii și abia la începutul anului trecut, cu câteva zile înainte de instalarea pandemiei de COVID-19, a lansat De-a Joaca, un magazin online de jucării, alese cu grijă, după ce au fost testate de fetițele Narcisei.
Fără foarte multă experiență în acest domeniu, dar cu multă dăruire și pasiune din partea celor patru mămici care administrează acest magazin online, De-a Joaca a crescut în an de pandemie cât alții în zece și promite să dezvăluie o mulțime de surprize.
Azi am povestit cu Narcisa Niculescudespre colecțiile de dinozauri, despre jucării și despre foarte multe alegeri pe care trebuie să le faci la un moment dat în viață.
Narcisa Niculescu, cum începe povestea ta cu inserturile în ziare?
Acum foarte mulți ani lucram la ODS, o fabrică de CD-uri ce lucra cu tot felul de licențe din străinătate. Cât am fost acolo m-am ocupat de nișa aceasta de CD-uri și DVD-uri atașate la diverse produse, precum ziare și reviste, dar și exclusiv dedicate marilor producători. De exemplu făceam CD-uri cu Zarea, Raffaello sau diverse alte branduri care aleseseră să adauge un mic cadou pentru a crește valoarea produsului.
La un moment dat am decis să pornesc pe cont propriu. Am creat o firmă care făcea aproape același lucru: vinde CD-uri și DVD-uri, al căror conținut era licențiat în afară. Apoi, mergând la diverse târguri am găsit niște colecții foarte faine de jucării.
În 2011 am adus prima colecție de dinozauri pe care am vândut-o cu un ziar. A fost un succes imens: am vândut 450 de mii de bucăți, am avut sold-out la primele numere, a fost o nebunie. Așa că am ajuns să aduc o grămadă de colecții de genul acesta, le-am adaptat pentru piața românească și le-am lăsat cu diverse ziare. Acesta a fost business-ul meu de bază mulți ani și încă mai fac asta, doar că în tiraje mult mai mici pentru că presa distribuită la chioșcuri a scăzut foarte mult.
Narcisa Niculescu și viziunea ce avea să schimbe vânzarea de ziare la chioșcuri
Ziarele au murit, CD-urile au murit…
Bine, CD-uri nu am făcut, chiar dacă de la ideea asta am pornit. Am început să cresc cu jucăriile și am ajuns singurul furnizor pentru ziarele românești care făceau inserturi.
Plimbându-mă pe la târgurile de jucării din lume, pe la târgurile de carte și de tot felul de licențe, am început să-mi dau seama că piața de jucării e enormă. S-a suprapus cumva și cu faptul că am avut copii și mi-am dat seama că piața românească e plină de tot felul de jucării împinse în față de diverse campanii sufocante de marketing. Ajunsesem să cumpăr tot felul de păpuși care plângeau sau cărora li se rupea capul, jucării ce apăreau toată ziua la televizor.
Atunci mi s-a aprins un beculeț: „trebuie să mai fie și altfel de jucării, nu doar cele pe care le vedem în reclamă. Hai să încerc să fac o selecție de jucării, pe baza experienței proprii, dar și din prisma celorlalte mămici pe care le am pe lângă mine.
Când se întâmpla asta?
Acum vreo 3 ani.
Când oarecum piața de inserturi se ducea în jos?
Da și se duce în continuare. Atunci am spus că trebuie să mă orientez și spre altceva, iar chestia asta cu jucăriile îmi era foarte familiară. După ce fusesem la toate târgurile știam cine sunt importatorii, începusem să înțeleg care sunt condițiile de transport și aveam și frustrarea aceasta că nu reușeam să găsesc ce-mi doream pentru copiii mei.
Dar pentru ce voiai să faci tu această selecție de jucării? Visai să-ți deschizi un site, un magazin fizic?
Visam să fac un magazin online. Am vrut să fac asta acum vreo 5-6 ani împreună cu o prietenă bună de-ale mele, numai că nu s-au liniat stelele. Probabil eram prea aglomerată cu inserturile la momentul respectiv și nu a ieșit.
La un moment dat a venit în echipă o fostă colegă de la ODS și ei i-am spus că am această idee în cap, care nu-mi dă pace și aș vrea să încerc să facem asta. E adevărat că sunt o mulțime de mari retaileri, de site-uri uriașe care comercializează jucării, însă sunt sigură că sunt și oameni care vor să cumpere fiindcă le transmiți un mesaj, sau pentru că simt că se aseamănă cu tine. În capul meu, magazinul meu mi-aș dori să ajungă precum Cărtureștiul, unde e o anumită clientelă și unde nu prețul contează, ci asocierea cu brandul respectiv. Asta mi-aș dori să creez și eu: un brand la care oamenii să apeleze cu încredere și în care să se regăsească. Când am încercat să fac profilul cumpărătorului mi-am dat seama că de fapt mă descriam pe mine. Mi-aș dori ca cei care cumpără de la noi să fie oameni care nu caută cele mai bune oferte și cele mai atrăgătoare produse, ci jucării pe care ei le iau, se așază cu ele lângă copii și se joacă cu plăcere. Aș vrea ca părintele în momentul în care descoperă brandul, să regăsească bucuria jocului. Cred că de aici a venit și numele „De-a Joaca”.
Oficial am început să fac reclamă anul trecut în februarie, cu puțin înainte de pandemie. Abia atunci am fost gata deoarece colega de care îți povesteam a vrut să se ocupe singură de tot ce a însemnat site-ul, lucru care i-a mâncat foarte mult timp, neavând experiență. Însă fiind un produs de suflet, i-am acordat tot timpul necesar.
Și ați făcut stocuri de jucării?
Avem și stocuri de jucării. În toate plimbările mele m-am concentrat pe niște branduri care să corespundă cerințelor noastre legate de calitate și conținut educațional. Astfel am găsit brandul Ludattica, un brand italienesc ce face parte din grupul Lisciani Giochi și am fost surprinsă că au acceptat să lucreze cu mine, în detrimentul altor două firme mari care voiau să-l aducă în România. Suntem importatori exclusivi ai acestui brand și facem stocuri în depozit.
Din ce înțeleg eu, magazinul era un second business pentru tine când a venit pandemia, nu?
Da. A început ca un second business. S-a născut puțin înainte de pandemie și apoi am început să-l creștem ca pe un copil.
Cum a reușit Narcisa Niculescu să crească un business în plină pandemie?
Ce s-a întâmplat când a venit pandemia?
A fost foarte interesant pentru că pe partea de presă totul s-a blocat și a rămas doar site-ul. Noi cumva aveam totul setat, începusem campaniile de promovare, dar se mișcau foarte greu lucrurile. În momentul în care s-a intrat în lockdown, au început să curgă comenzile. Anul trecut de Paște făceam colete peste colete pentru că au explodat vânzările. Bine, la momentul acela ni se părea că sunt foarte multe comenzi, undeva la 20 pe zi, însă, până în decembrie am ajuns la peste 100 și a trebuit să mai angajăm un om.
Păi și după anul trecut magazinul a devenit cumva the first business?
Nu cred că s-a întâmplat asta încă, însă ce știu e că ne consumă foarte mult timp și foarte multe alte resurse. Pentru business-ul cu inserturile aveam nevoie de doi oameni: eu pe partea de vânzări și sora mea pe partea operațională. Pentru a susține site-ul, avem nevoie de o armată de oameni și nu suntem nici pe aproape de cifra de afaceri a celuilalt business. Însă e ceva foarte interesant, din care simt că am foarte multe lucruri de învățat.
Inserturi în ziare mai faci?
Da, dar nu se numesc chiar așa. Practic acum ziarele lansează colecții, dar nu le mai vând împreună cu ziarul, doar se folosesc de numele ziarului.
De exemplu, acum avem pe piață o colecție de mașinuțe Ferrari, lansată cu gazeta Sporturilor. Sau mai e o colecție de rochițe Barbie. Prima dată când am văzut colecția asta m-am gândit că nimeni nu va cumpăra 20 de rochițe Barbie, însă se pare că sunt puține.
Cumva facturile tot din asta ți le plătești?
Cam da. Am încercat să fac o situație a anului trecut, însă e destul de greu pentru că pe site-ul nostru punem și aceste colecții pe care le-am lansat cu ziarele.
Păi și se vând jucăriile tale sau colecțiile mai mult?
Anul trecut jumătate din facturi pe site au fost pentru colecția cu elicopterul care se construiește. Dar anul acesta se termină elicopterul și se vor schimba lucrurile.
De unde ești tu Narcisa?
Din Bicaz, Neamț.
Și cum ai ajuns în București?
La facultate.
Adică ce voiai să te faci?
Nu aveam nici cea mai mică idee și cred că așa am ajuns aici 😀. În liceu îmi plăcea foarte mult matematica și economia și vorbind cu sora mea mai mare, care era deja studentă la București, ea mi-a spus că eu trebuie să fac cibernetică. Nu deschisesem un calculator în viața mea. Provin dintr-o familie foarte modestă. Am dat la cibernetică, am intrat pentru că învățasem ca nebuna fără să știu pentru ce și apoi m-am dat cu capul de sus. Când i-am văzut pe ceilalți la ce nivel erau, câtă informatică știau, m-am simțit singură printre străini. A fost un chin pentru mine, abia am terminat facultatea. M-a ajutat faptul că din anul III puteam să optez pentru informatică, cibernetică sau matematică economică. A treia era pentru mine, dar făceam o grămadă de matematică. Însă mi-a plăcut. Abia de atunci a devenit interesant. Dacă ar fi trebuit să termin informatica, probabil că nu aș fi reușit.
Și după ce ai terminat facultatea ce voiai să lucrezi?
Aaa…nu știu.
Secretară?
Chiar m-am angajat ca secretară 😀. La început am fost secretara șefului de la ODS și apoi am început să fac vânzări, fără să vreau neapărat. Mi se părea groaznic pentru că eram foarte timidă, însă încet, încet m-am obișnuit și mi-am dat seama că-mi place.
Ce au spus părinții tăi când ai plecat pe cont propriu?
Da. Soțul meu e un om foarte stabil, din toate punctele de vedere, mai ales emoțional. Eu sunt cea care fluctuează 😀
El cu ce se ocupă?
Ne-am cunoscut în facultate și el era cel care știa informatică și care dăduse pe bune la facultate, adică știa la ce se bagă. Așa că și azi lucrează în IT.
Prin urmare are un job stabil, cu un venit ok și m-a încurajat să risc și să merg pe cont propriu. M-a susținut și moral și financiar pentru că un an de zile nu am câștigat nici un ban, dar aveam două angajate 😀.
Apoi ai început să aduci bani cu sacul, după ce ai scos colecțiile cu dinozaurii?
E, nici chiar așa, dar după ce am pornit pe partea cu jucăriile, lucrurile au mers foarte bine.
Când alegi jucăriile, le testezi înainte cu fetele tale?
Nu toate pentru că avem 7000 de produse pe site. Însă produsele alese de la Ludatica au fost mai întâi testate de noi, ne-am jucat cu ele în familie. Suntem mici testeri iscusiți 😀.
Dacă luăm jucării de la tine, scăpăm de tabletele și consolele ce-i obsedează pe copii?
Nu, normal că nu 😀. Dar sunt foarte multe jucării pe site și foarte multe idei de petrecut timpul împreună cu copilul. Încercăm să fim o inspirație pentru părinți și să oferim tot felul de alternative de joacă. De curând am avut un invitat pe social media, un educator verde, de la Cluj, care are tot felul de idei de petrecut timpul în aer liber cu copiii. Și astfel de surse de inspirație ne dorim să aducem tot mai des pentru părinți, iar dacă reușim să-i ținem pe cei mici departe de tablete și console un timp, o să fim foarte fericiți.