Povestea puștoaicei care a adunat mii de euro pentru copiii din Spitalul „Grigore Alexandrescu”. Ana Călina și curajul de a explica muzica prin matematică și visul de a ajunge la universități renumite din străinătate
Ana Călina are 17 ani, este elevă în clasa a XII-a în Marea Britanie, la King’s College, a terminat școala în izolare și a trecut examenele cu nota perfectă, 7.00, și cu cel mai bun punctaj din an.
Când a revenit în țară, în martie anul acesta, în vreme de COVID-19, Ana a realizat că sistemul sanitar are nevoie de sprijin, așa încât și-a pus la lucru toate informațiile, cunoștințele și prietenii pentru a crea un site și a lansa un apel la donații, în urma căruia a reușit să strângă suma de 5.000 de euro, cu care a cumpărat dezinfectant și echipamente de protecție pentru personalul medical al Spitalului de copii „Grigore Alexandrescu” din București.
În plus, în luna iulie, împreună cu colegi și prieteni din România, a reușit să creeze o școală de vară, în beneficiul Salvați Copiii alături de mentorul ei în zona de caritate, Amalia Năstase, prin care micuții integrați în programele asociației să poată recupera o parte din materia pe care au pierdu-o în cele trei luni de izolare din pricina COVID-19.
Ambițiile Anei însă nu se termină aici.
Pasionată de muzică, un DJ în devenire, pianistă de la 6 ani, dar în egală măsură stăpânită de o curiozitate de a înțelege lumea prin matematică, Ana a scris anul trecut un eseu de 4.000 de cuvinte în care a reușit să găsească și să aplice formula matematică ce explică legătura dintre muzică și știință.
Cu alte cuvinte, Ana a plecat de la întrebarea: de ce o notă se aude diferit de la un instrument la altul și dacă explicația poate fi redată matematic? Eseul și mai ales abilitatea ei de a folosi ecuații ce se studiază la facultate într-o demonstrație de nivelul III de liceu i-a impresionat pe profesorii ei britanici.
Așa că Ana a mers mai departe, iar în această toamnă participa la cea mai redutabilă competiție a minților strălucite din lume, Breakthrough Junion Challenge, prin care participanții, tineri de până în 18 ani, primesc provocarea de a explica, printr-un scurt video, un fenomen sau o idee extraordinară din fizică, matematică ori alte științe, pe înțelesul tuturor.
Astăzi încă mai poți să o votezi și tu pe Ana, aici, pe pagina de Facebook a competiției.
Descoperă povestea Anei Călina, copilul care a strâns mii de euro pentru Spitalul „Grigore Alexandrescu” din București:
Cât de complicat ți-a fost să aduni 5.000 de euro pentru copiii din Spitalul „Grigore Alexandrescu”?
Ana Călina: Aș spune că nu a fost foarte complicat pentru că am reușit să îi conving pe toți prietenii mei să doneze. Am postat pe pagina mea de Facebook, pe Instagram și toată lumea a vrut să ajute. Probabil că a fost mai greu să fac site-ul în sine. (râde)
De ce ai făcut-o?
Ana Călina: Am făcut-o fiindcă știu ce înseamnă. Cred că am avut și eu COVID-19, fiindcă m-am simțit foarte rău, foarte mulți dintre colegii mei au dezvoltat simptomele, unii chiar au fost testați pozitivi. Apoi m-am întors în București, unde mă simt acasă și am vrut să ajut și alți copii care trec prin această boală să aibă ce le trebuie pentru a fi în regulă, fiindcă știu cât m-am chinuit în acea săptămână cât am fost bolnavă.
Ana, explică-mi puțin cum a fost!
Ana Călina: A fost oribil fiindcă eram foarte obosită, aveam foarte multe proiecte de făcut pentru școală, iar boala mă obliga să pun stop la tot. Am avut o săptămână în care am stat numai în pat, nu am reușit să fac nimic și mă simțeam neputinciaosă să fac temele de la școală, iar ulterior a trebuit să recuperez tot ce pierdusem.
M-am chinuit destul de mult și nu am avut cele mai grave simptome. Îmi imaginez că ar fi fost de 1.000 de ori mai greu dacă aș fi avut o stare mai gravă.
Așadar, am vrut să strâng bani pentru a-i ajuta pe copiii care poate au trecut prin ce am trecut și eu ori poate și mai grav de atât.
Meda Călina, femeie de afaceri, mama Anei: Culmea e că Ana a realizat că este un copil favorizat abia când a ajuns la Londra. În școala asta te fac să fii conștient că e un favor să studiezi la o școală privată. E un favor datorat în principal părinților care au acceptat să facă acest sacrificiu și cred că Ana a simțit că tebuie să dea puțin înapoi și celor care nu au avut norocul ei.
A fost un pic șocant și pentru ea, și pentru noi la Londra la începutul pandemiei, când nimeni nu avea acces la doctori, nu existau teste și nimeni nu avea acces la testări. Mai mult decât atât, în zona în care locuiam, magazinele erau goale, deci ea a văzut și un alt aspect al vieții, pe care nu îl mai văzuse până atunci, iar noi îl știam din comunism.
Nu mai era Londra aceea cel mai minunat oraș, cu cel mai bun sistem de sănătate, fiindcă dintr-o dată toate ușile erau închise. Ceva foarte dificil de acceptat pentru cineva care nu este localnic.
Cum ați ajutat-o voi, fiindcă mă gândesc că era foarte simplu să puneți un pic umărul la asta?
Meda Călina, femeie de afaceri, mama Anei: Era foarte simplu de făcut asta. Dar Ana are mereu nevoie să-și demonstreze că poate și, deși mi-a fost foarte greu să mă abțin să o ajut, am lăsat-o să gestioneze singură lucrurile. Și a făcut o treabă excepțională și intenționează să continue.
La ce companii a apelat?
Meda Călina, femeie de afaceri, mama Anei: Știu că a scris celor de la Bulgari, care și-au resetat divizia de cosmetice pentru a produce doar gel dezinfectant pentru mâini. A mai scris unei companii din Elveția, care produce mâncare bio, iar ei au făcut o donație.
Cei de la Bulgari i-au trimis produsele, iar CEO-ul firmei chiar i-a trimis un răspuns foarte frumos legat de gestul ei.
Ana, cum arată colaborarea ta cu Salvați copiii?
Ana Călina: Am fost de Paște la casa Salvați copiii și le-am dus dulciuri micuților. Acum lucrez la un proiect de vară cu ei, care presupune să le predau matematică și limba engleză. În plus, am adus și alți prieteni care vor preda greografie, chimie și alte materii. Vom face o școală de vară de două săptămâni, prin care îi vom ajuta să recupereze măcar o parte din ce au pierdut în lunile în care au fost nevoiți să rămână acasă.
Ana Călina: Când eram la școala din România strângeam bani, făceam prăjituri și le vindeam la școală, am tot fost implicată în acest fel de activități pentru niște copii care aveau nevoie de ajutor.
Am strâns bani și pentru o familie cu HIV, de pildă, care avea nevoie de tratament.
Tu erai la o vârstă apropiată de cei pe care îi ajutai. Ce crezi că îi ajută mai mult: interacțiunea, timpul pe care li-l dăruiești citind, făcând matematică sau engleză cu ei sau niște bani pe care îi donezi? Ce anume produce mai multă schimbare?
Ana Călina: Mi se pare că ambele sunt foarte importante, dar depinde foarte mult de ce au nevoie și de câți bani strângi. (râde)
La Fundația Inocenți, pentru care am strâs bani, de asemenea, copiilor le trebuiau medicamente, jucării, fiindcă aveau o cameră de joacă, dar nicio jucărie în ea.
Stăteau câte 10 copii într-o cameră, fără părinți și fără nimeni care să le dea afecțiune, iar noi am fost acolo și am stat 2 ore de fiecare dată. Ne-am jucat cu ei, i-am făcut să râdă. Cred că și asta face diferența destul de mare, probabil mai mult decât banii pe care i-am strâns.
Am înțeles că deși au avut mai multe jucării după ce le-am dat acei bani, tot această afecțiune le lipsea cel mai mult.
Cum te-a schimbat pe tine această interacțiune?
Ana Călina: Experiența asta m-a făcut să reflectez asupra vieții mele, asupra condițiilor mele și m-a făcut să fiu foarte recunoscătoare că am părinți, că primesc această afecțiune de la ei și că am această posibilitate.
De când i-am văzut, am fost șocată că unii trăiesc în aceste condiții, însă totuși pot să fie fericiți și în aceste condiții, dar trebuie să îi ajutăm mai mult.
Când ai început să cânți?
Ana Călina: Am început să cânt la pian când aveam 6 ani. Am repetat în fiecare săptămână până la vârsta de 16 ani. Iar când m-am mutat la Londra m-am oprit, fiindcă m-am concentrat mai mult pe școală. Sigur, în continuare compun muzică, îmi place și să mixez.
De ce?
Ana Călina: Îmi place foarte mult muzica în genereal, mă face să mă simt bine, să mă simt fericită, oricând, în orice stare sunt. Fie că sunt foarte fericită, tristă sau energică există o piesă care se potrivește cu acea stare. Tot timpul ascult muzică indiferent de ce se întâmplă.
Ai înțeles ce anume o face pe ea, pe muzică, să ne ajute, influențeze atât de mult?
Ana Călina: Nu am căutat atât de mult despre psihologie, legătura între muzică și comportamentul nostru, eu am încercat, prin videoclipul meu, să explic prin matematică de ce sunetele sună diferit unul de celălalt.
Care este legătura dintre muzică și matematică ai reușit să înțelegi?
Ana Călina: Mi-am pus întrebarea de ce o notă la pian sună diferit față de aceeași notă la chitară, de exemplu.
Ce ai aflat tu este descoperirea ta sau s-a mai scris despre ea și înainte? Este validată și de profesorii cu care ai lucrat?
Ana Călina: Am studiat foarte mult subiectul și am găsit niște articole online care explică această relație dar nu atât de profund. Într-un fel am și făcut calculele mele, nu le-am luat din online. Am stat, am calculat, fiindcă nu este vorba doar despre serie armonică, mai e și ceva ce se numește Fourier anlysis, care, practic, te ajută să creezi un grafic, o funcție matematică care să facă demonstrația.
Aici mi-am făcut calculele mele, am luat sunetul meu de pe pian, l-am pus într-un program de muzică pe care lucrez eu și am folosit un sintetizator pentru a vedea exact graficul sunetului meu, apoi am schimbat timbrul acelui sunet prin a altera volumul fiecărui supraton.
Cu ce ne îmbunătățește nouă viața sau la ce ajută această descoperire a ta? Dincolo de faptul că este descoperirea ta?
Ana Călina: Descoperirea mea ne arată că matematica poate explica orice, chiar și în domeniile în care te aștepți cel mai puțin. Nu mă așteptam să existe o relație atât de complicată între matematică și muzică și sunt sigură că pot folosi matematica să explic arta, de exemplu, de ce o pictură arată mai bine ca alta, prin forme geometrice.
Cum ar explica, de pildă, matematica iubirea?
Ana Călina: Eu fac psihologie la școală, să știi. Ne-am uitat puțin la acest subiect, însă nu pot să spun că știu prea bine. Atunci când vezi pe cineva pe care îl iubești, creierul eliberează dopamină și cu matematica putem afla ce nivel de dopamină este atins atunci când vezi pe cineva pe care iubești.
Și nu se năruiește frumusețea sentimentului dacă te uiți la nivelurile de dopamină?
Ana Călina: După părerea mea e fascinant să explici în mod cantitativ ceva ce pare inexplicabil. (râde)
Ce te fascinează la matematică?
Ana Călina: Pe mine mă fascinează faptul că totul e logic. Mie nu-mi plac materiile unde există mai mult de un răspuns. Eu prefer să am un răspuns corect. Dacă există niște premise corecte vreau să știu că pot ajunge, prin logică, la un răspuns corect.
Tocmai la muzică, unde nuanțele sunt infinite, unde creativitatea și improvizația uneori merg mână în mână, tocmai acolo zici tu că există o ecuație matematică?
Ana Călina: Beethoven, la un moment dat, a surzit. Dar, pentru că era matematician și știa că pentru a face o melodie care sună bine îți trebuie un raport între anumite note, a reușit să compună muzica senzațională pe care o știm.
El știa că există o relație foarte bine definită între note și a folosit această relație pentru a putea compune muzică, exact ca și cum ar fi o formulă matematică. Nici nu trebuia să o audă, știa pur și simplu că există această relație între note.
Există o vorbă pe care am auzit-o foarte des când eram ca tine: „matematica, la fel ca și carnea de porc, cade greu la stomac!”. Cum ai reușit tu să te atașezi de matematică?
Ana Călina: Cu foarte multă practică. De când eram mică, în fiecare săptămână îmi dedic un anumit timp să fac matematică.
Acum fac vreo 8 ore pe săptămână, când eram mică lucram mai puțin, pe o platformă care se cheamă Khan Academy, care te motiva să lucrezi 30 de minute pe zi sau câteva ore pe săptămâmă. Am tot repetat până când am ajuns să mă simt stăpână pe ea și probabil că asta mă face să o iubesc.
Cât de avansată este matematica pe care o faci?
Ana Călina: Acum fac matematică de nivel avansat la școala mea, King’s College, de tip Bacalaureat Internațional, adică ceva horror, e destul de grea. (râde) Am făcut și matematică de nivel de facultate, mult din ce fac este probabil la acest nivel.
La ce-ți folosește?
Ana Călina: Mi se pare că mă face să gândesc mai logic în orice. Nu doar faptul că pot să folosesc matematica pentru a explica niște chestii, dar gândirea mea este mai logică.
Ce este această provocare internațională, Breakthrough Junior Challenge?
Ana Călina: Breakthrough Junior Challenge este creat de fondatorul Khan Academy și presupune că trebuie să explici un concept din științe sau din matematică, într-un videoclip de 3 minute, prin care oricine să poată înțelege acest subiect complex.
Meda Călina, femeie de afaceri, mama Anei: Era interesată de acest subiect cu mult înainte de competiție, practic a făcut la școală un eseu pentru care a fost foarte apreciată de profesorul de matematică.
Ea l-a făcut din pasiune. Fratele ei chiar îi spunea la un moment dat: „cum aplici tu Fourier în clasa XI-a, iar asta este ceva ce eu am învățat în anul II la facultate?”, dar pentru că era pasionată de asta a mers mult mai adânc în subiect.
Apoi ei i-a venit ideea: „știi, mama, ar fi foarte frumos dacă aș putea să ilustrez eseul pe care l-am făcut la matematică într-un film!”. Și mi-a arătat un link ce vorbea despre această competiție. Mi s-a părut foarte interesant. Doar că informația era așa de generală pe acel site, încât mie mi se părea ceva imposibil de făcut pentru un copil de 17 ani.
A început, s-a agitat, am ajutat-o să îi găsim pe cineva care să filmeze, a făcut scriptul, fiindcă era foarte greu ca dintr-un eseu de 4000 de cuvinte să reușești în 3 minute să explici totul pe înțelesul oricui nu știe matematică sau prea multe despre muzică.
Ea și-a făcut singură scriptul, l-a schimbat de vreo 10 ori că nu era suficient de bun, după care a lucrat cu cel care a filmat-o și cu altcineva specializat în animație. Ea a făcut, când era mică, film și a venit cu sugestii despre ce animație ar trebui adăugată acolo și a rezultat acel produs de 3 minute care mie mi se pare fascinant. Nu știu cum li e va părea celor din competiție.
Ce înseamnă această competiție, cine sunt copiii care se pot înscrie, care sunt etapele până a ajungi câștigător și care este miza?
Ana Călina: Se pot înscrie copii de la vârsta de 13 la 18 ani, de peste tot din lume, nu doar din Anglia, ci și din Asia, din America sau Australia și trebuie să scrii un eseu în care să explici de ce îți place matematica, de ce ți se pare folositoare, cine te-a inspirat să faci acest videoclip și tot așa.
Următoarea etapă este să te evalueze ceilalți din competiție, după 4 criterii, iar dacă primești evaluări bune intri într-o grupă de 75 de copii, evaluați de un juriu al competiției.
Dacă treci și de această etapă, organizatorii te publică pe pagina lor de Facebook, iar videoclipul care primește cele mai multe like-uri, devine cel mai popular, câștigi acest titlu, iar restul sunt din nou evaluați de juriul din competiție.
Dacă câștigi, te invită la o gală, difuzată de un canal național de televiziune, deci este un eveniment celebru în America, în sensul că anul trecut premiul cel mare a fost înmânat de actorul Benedict Cumberbatch.
În plus, câștigi o bursă de 250.000 de dolari, organizatorii donează școlii tale un laborator de 150.000 de dolari, iar profesorul care te-a inspirat câștigă 50.000 de dolari.
Pentru ce contează această competiție sau calificarea în finală?
Meda Călina, femeie de afaceri, mama Anei: Cred că este o recunoaștere a muncii ei. M-aș bucura să fie recunoscută. Dincolo de asta, la modul pragmatic, este o bună recomandare pentru oricare dintre facultățile de top din America, adică acolo unde vrea să aplice.
Ana, de ce te-ai mutat în Anglia?
Ana Călina: Am plecat de aici, de la Școala Americană, pentru că îmi doream un mediu mai competitiv. La King’s College, ca să intri, trebuie să dai un examen de admitere foarte greu și unde cântăresc foarte mult notele tale. Ei acceptă doar copii care muncesc foarte mult și care vor să ajungă la școli gen Harvard, Oxford, Cambridge, deci toți sunt extrem de competitivi, iar profesorii te împing spre asta, te sprijină.
Meda, cum a fost decizia de a vă muta din țară, împreună cu fiica voastră?
Meda Călina, femeie de afaceri, mama Anei: Pentru noi e temporară mutarea, pentru că ne-am mutat cu Ana pentru cei doi ani de liceu, însă noi eram oricum legați de Anglia, fiindcă și fiul nostru a studiat acolo. Și oricum făceam naveta între București și Londra, să sperăm că o vom putea face și de aici mai departe.
De ce ați făcut-o?
Meda Călina, femeie de afaceri, mama Anei: Ne-am dorit mai mult pentru ea, simțeam că nu mai era fericită unde era și nu mai simțea provocarea de care avea nevoie.
Nici nu aș fi trimis-o undeva la boarding school, fiindcă mi se pare că este un pic prea devreme și mai are un pic și zboară. Și merita susținută.
De ce zici că nu a fost ușor pentru ea?
Meda Călina, femeie de afaceri, mama Anei: Ea a trăit foarte mulți ani în România, este o persoană extrem de sociabilă și cu mulți prieteni aici și realmente s-a dus într-o școală în care ea a fost prima româncă acceptată. Nu cunoștea pe nimeni de acolo, unde 75 % din elevi sunt băieți, iar fetele veneau din alte școli din Anglia. Ana nu cunoștea pe nimeni.
Adaparea a fost foarte grea însă saltul academic de la școala ei anterioară a fost uriaș.
Cum ai văzut tu schimbarea de la Școala Americană la King’s Collgege?
Ana Călina: La început mi-a fost foarte greu, pentru că nu știam pe nimeni acolo. Din fericire, toată lumea este prietenoasă, mi-am făcut prieteni destul de ușor și a început să-mi placă foarte, foarte mult.
A fost o decizie foarte grea să mă mut acolo, dar mi se părea că la Școala americană nu mă mai motiva nimic. Eram singura cu note perfecte, iar ceilalți erau cu niște note departe de asta. Nu simțeam niciun fel de competiție, nu înțelegeam de ce trebuie să continuu să fac bine la școală.
Ce înseamnă note perfecte?
Ana Călina: Am avut 7.00 pe linie; la 8 materii am terminat cu 7.00. Iar următorul după mine a avut medie de 6.5, adică era o diferență foarte mare între ce voiam eu să fac și ce făcea restul.
Și aici cum e?
Ana Călina: Aici toată lumea are 7 pe linie. Sunt toți sunt la fel de determinați, la fel de motivați să facă foarte bine la școală, iar asta mă motivează și pe mine, că vreau să fiu și eu la fel de bună sau mai bună.
Eu am vrut să explorez mai mult pasiunea mea pentru matematică și muzică, asta a fost ce m-a determinat să fac parte din această competiție, doar că în afară de asta, am vrut să mă diferențiez puțin de alții și să fac ceva ce alții la mine la școală nu au făcut.
E deranjant în vreun fel acest surplus de muncă pe care-l depui pentru un examen?
Ana Călina: Mă stresează foarte tare. Am avut examen în primăvară și am dormit 3 ore pe noapte. La începutul anului am și leșinat, fiindcă nu mai puteam. E destul de stresant, doar că în același timp te face să te obișnuiești și cu munca ce-ți trebuie la facultate sau în general, în viață; te moblizează să muncești foarte mult.
Ce-mi place cel mai mult la această școală nouă este că ne ajută cât să facem toți bine, nu să facă doar câțiva. Și la fel sunt și profesorii: sprijină pe toată lumea, așa încât toți să fie bine, nu să fie doar cineva cu note bune.
Meda Călina, femeie de afaceri, mama Anei: Am lăsat-o pe ea să-și facă alegerile și am lăsat-o pe ea să facă performanță, acolo unde a crezut ea că poate face. Nu am aplicat niciun clișeu din cele care ni s-au aplicat nouă. Probabil că am devenit alergică la asta. Culmea e că eu am detestat matematica, probabil din acest motiv am și studiat Dreptul.
Un singur lucru am forțat la ea la un moment dat, când era copilă și când începuse să cânte la pian. Iar când a văzut că este de învățat, de practicat, de făcut ore bune de pian, a dat de greu și a zis că nu-i mai place. Iar eu i-am zis că întrerupem. Ceea ce am și făcut pentru un an de zile. Cred că a fost puțin surprinsă că am zis și eu stop!, iar spre sfârșitul anului mi-a spus ea: „știi, eu aș vrea totuși să o mai văd pe Brândușa. Aș vrea să mă întâlnesc cu ea. Îmi lipsește și nu știu de ce m-am oprit să fac pian!”. (râde)
Cred că dacă nu le impui cumva, fac singuri alegerile de care au nevoie. Nu eu am sunat profesoara de pian, ci Ana, ea și-a aranjat orele de studiu și sunt în armonie. Deci copiilor trebuie să le dai multe, multe opțiuni și cu siguranță își vor găsi, mai devreme sau mai târziu, drumul.
Ana, la ce visezi, ce îți dorești?
Ana Călina: Îmi doresc să intru la una dintre cele mai competitive facultăți. Știu că vreau să studiez economie și matematică, iar avantajul în America este că poți combina mai multe cursuri, deci aș vrea să studiez și muzică, poate și film, încă nu știu sigur.
Nu e prea mult?
Ana Călina: Mie nu mi se pare prea mult. Nu-mi place să mă concentrez doar pe un domeniu, îmi place să știu mai mult, din mai multe domenii.
Unde te vezi peste 10 ani?
Ana Călina: Mă văd la New York sau la Londra. Poate să am business-ul meu, să am o companie mare poate să compun sau să lucrez la o casă de discuri, poate chiar în Los Angeles, la Londra, unde sunt artiști cunoscuți, de care îmi place.
Meda Călina, femeie de afaceri, mama Anei: Eu nu o văd la New York, cum se vede ea, dar oriunde va ajunge îmi doresc doar să fie fericită.
Dacă te-aș întreba când te-a făcut mândră, ce mi-ai răspunde?
Meda Călina, femeie de afaceri, mama Anei: Cred că tot timpul. Nu a fost vreun moment în care să fi zis că nu am fost mândră de amândoi copiii mei.
Ana, te-ai îndrăgostit?
Ana Călina: De ce? De un băiat? Nu! De muzică daa.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
