HealthPeople Stories
Raluca Şoaita, arhitectul care a proiectat viitorul spital de oncologie pentru copii ce se construieşte la Marie Curie
Raluca Şoaita este arhitect şi fondator Tesseract Studio, primul studio de arhitectură medicală din România. Nu spune dacă are concurenţă, probabil nevoind să fie neloială, aşa că spune doar că în România acest domeniu nu este exploatat şi că nu prea avem specialişti.
Ramona Raduly
|Reading time: 7 mins
Raluca Şoaita este arhitect şi fondator Tesseract Studio, primul studio de arhitectură medicală din România. Nu spune dacă are concurenţă, probabil nevoind să fie neloială, aşa că spune doar că în România acest domeniu nu este exploatat şi că nu prea avem specialişti.
Ramona Raduly
|Reading time: 7 mins
Share this article

Raluca Şoaita este arhitect şi fondator Tesseract Studio, primul studio de arhitectură medicală din România. Nu spune dacă are concurenţă, probabil nevoind să fie neloială, aşa că spune doar că în România acest domeniu nu este exploatat şi că nu prea avem specialişti. Este şcolită la Paris, este arhitectă de vreo 12 ani, iar 80% dintre proiectele ei au fost în domeniul medical. Arhitectura medicală este un domeniu extrem de important pentru că, pe lângă utilitatea şi funcţionalitatea clădirii din punct de vedere medical, întreg proiectul trebuie să încânte toate simţurile şi să devieze atenţia de la suferinţă şi moarte.

Aşa că a pus umărul la probabil cel mai important proiect socio-uman de până acum, viitorul spital de oncologie pediatrică pe care Asociaţia Dăruieşte Viaţă îl va construi în curtea spitalului de copii Marie Curie.

Un interviu interesant despre pasiuni, arhitectură şi artă cu Raluca Şoaita.

Cum adică arhitectură medicală? Era loc pe piaţă (nu erau alţi arhitecţi specializati în acest domeniu sau a fost mai mult decât atât?)

Arhitectura medicală este o nişă a arhitecturii care nu este foarte bine reprezentată în România la nivel de specialişti. În afara graniţelor există birouri de arhitectură specializate care în palamaresul de lucrări deţin 80-90% proiecte pentru spaţii medicale. Proiectarea de spaţii medicale impune cunoştinţe specializate, bazate de cele mai multe ori pe o experienţă şi o practică intensă în domeniu. La noi, spitale s-au făcut puţine după ’89, iar înainte arhitecţii care proiectau astfel de spaţii foloseau normative şi standarde învechite. Este un program care în şcoala de arhitectură se abordează foarte rar şi nu în detaliu.

Sigur că domeniul privat a dat câteva proiecte de spitale şi clinici, realizate de arhitecţi care au îndrăznit să abordeze domeniul şi care de cele mai multe ori au învăţat pe parcurs. Aceştia sunt puţini, şi de cele mai multe ori birourile de arhitectură nu se pot rezuma doar la astfel de proiecte căci nu sunt suficiente cât să ocupe munca angajaţilor pe termen lung. Iar proiectarea s-a făcut de cele mai multe ori ţinând cont doar de normativele româneşti învechite, de bugetul redus al beneficiarului, şi foarte puţin de experienţa pacientului sau de confortul personalului medical. 

Ceea ce reuşim să facem la Tesseract Studio, este de a adăuga o a patra dimensiune proiectelor de arhitectură medicală. Însemnând că pe lângă specificaţiile tehnice impuse de astfel de programe, reuşim să creăm un spaţiu arhitectural care să participe la vindecarea pacientului. Pentru pacientul speriat de întâlnirea cu medicul, cu echipamentul medical, cu spitalul în general, a patra dimensiune înseamnă o lume în care grija şi durerea nu îşi au locul. Cum facem asta? Folosind şiretlicuri care încântă toate simţurile şi care deviază atenţia şi gândurile de la suferinţă şi moarte spre senzaţii şi emoţii plăcute. Folosim culoare, materiale, sunet de fundal, arome, care creează o atmosferă plăcută. 

Vă dau un exemplu: amintiţi-vă cât de traumatizantă este experienţa întâlnirii cu un echipamente de tip RMN, în care zgomotul asurzitor te proiectează de cele mai multe ori către un câmp de luptă. Această experienţă poate fi îndulcită folosind mici şiretlicuri, astfel încât pacientul să revină încrezător şi fără teamă la următorul examen RMN. În lume, există spitale şi clinici care pun accent pe acest aspect, înţelegând că factorul psihologic are un rol important în vindecarea pacientului. 

Nu ai avut şi alte proiecte de arhitectură? (o casă, o clădire de birouri)

Eu am început să lucrez ca arhitect încă din 2006, de pe băncile facultăţii. În aceşti 12 ani, am proiectat diverse programe de arhitectură, dar 80% din activitatea mea s-a desfăşurat în domeniul medical. Este un domeniu care mă pasionează şi în care am investit mult timp de cercetare. Am înfiinţat în 2015 Tesseract Studio în ideea unui birou de arhitectură specializat în doemniul medical, iar azi suntem cunoscuţi pentru mai multe proiecte medicale.  

Ce proiecte ai realizat până acum în domeniul arhitecturii medicale?

În 12 ani de proiectare de arhitectură medicală am trecut prin diverse proiecte de acest tip, de la clinici, lanţuri de clinici, centre de dializă, farmacii, clinici stomatologice, laboratoare de analize, centre de cercetare, fabrici şi depozite pentru produse medicale, până la spitale. Actualmente proiectăm câteva proiecte de spitale de la 50 – 200 paturi. Unul dintre ele, care este deja cunoscut şi mediatizat este cel de la Marie Curie, în care împreună cu Asociaţia Dăruieşte viaţă realizăm o extindere a spitalului existent cu o clădire nouă care va adăposti centru de oncologie. 

Cum te simţi că pui umărul alături de Carmen Uscatu şi Oana Gheorghiu la ceea ce pare cel mai important proiect socio-uman?

Aripa nouă de la Marie Curie este, într-adevăr un proiect extrem de important pentru noi dar mai ales pentru întreaga societate. Mai mult decât atât, s-a dovedit deja că este opera celui mai mare efort comun al societăţii româneşti. Pentru noi, arhitecţii, a fost o adevărată provocare pentru că vorbim despre pacienţi copii cu probleme grave de sănătate. Ne-am transpus în pielea lor şi a părinţilor şi am propus un design adaptat nevoilor acestora. Una din problemele mari în psihologia copilului bolnav de cancer este şederea lungă în spital şi lipsa de activitate. Conceptul arhitectural vine în ajutorul tratamentului şi al personalului medical prin realizarea unui spaţiu de poveste în care copilul să uite că este la spital, să se afunde într-o lume în care copacul vieţii este personajul principal.

La un moment dat, Carmen îmi spunea că a trebuit să aducă experţi din afară, astfel încât clădirea să fie gândită la centimetru, să nu se irosească nici un spaţiu şi totul să fie perfect functional. Cum a ieşit până la urmă?

Da, asa cum spuneam mai sus, în România există puţini specialişti în acest domeniu. În cadrul proiectului, am fost acompaniaţi de o echipă de specialişti francezi (a cărei membrii au participat la realizarea multor spitale cu această specializare) în formularea temei de proiectare, a nevoilor specifice pediatriei oncologice şi care au oferit consultanţă şi la nivel de scheme funcţionale. Eu însămi sunt şcolită la Paris, ceea ce nu înseamnă neapărat că am două mâini sau un creier în plus ci că aduc în proiect o expertiză din afara ţării, dintr-un sistem care funcţionează din punct de vedere al infrastructurii medicale. 

Arhitectura a fost o pasiune pentru tine? Ai ştiut dintotdeauna că vrei să te faci arhitectă?

Povestea începe la 3 ani când adoram să explorez cutia de „minuni” a tatălui meu care era pasionat de pictură şi desen şi avea o cutie cu creioane, acuarele, pensule, etc. Într-una din zile am luat creionul albastru din cutie şi am desenat pe peretele galben din holul apartamentului în care locuiam, la înălţimea de copil de 3 ani, o căsuţă albastră cu fum ieşind din horn. Căsuţa a stat mult timp acolo, cu noi în casă. Prima dată însă când am realizat că asta vreau să fac „când voi fi mare” a fost mai târziu, la 15 ani când am intrat prima dată în contact cu un viitor arhitect. Era când începusem liceul. Îmi aduc aminte şi acum ce impresionată am fost şi cum le-am spus de îndată părinţilor că vreau să devin arhitect. Ei m-au susţinut şi am început foarte repede pregătirea pentru admiterea la facultate. O altă pasiune a mea a fost Biologia, adoram această materie şi eram mereu curioasă de cum funcţionează mediul înconjurător, plantele, animalele, oamenii. Azi, pot spune că fac exact ce îmi doream, prin arhitectura medicală îmbin ambele pasiuni.

Înţeleg că ai şi o galerie de artă. Poţi să-mi povesteşti mai multe? De unde pasiunea pentru artă? Arhitectura este o artă?

Aşa este, în parteneriat cu Andrei Breahna, dezvolt activitatea unei galerii de artă contemporană în Bucureşti: EASTWARDS PROSPECTUS. Pasiunea pentru artă s-a născut în timpul facultăţii când am fost expusă prima dată la arta contemporană. În timpul călătoriilor în afara ţării, alocam mereu un timp muzeelor de artă. Participam şi la activităţile culturale din România cu foarte mult interes. Am devenit colecţionari când ne-am întors în România şi am realizat că avem acces la artă de calitate la preţuri abordabile. 

În trecut arhitecţii lucrau împreună cu artiştii. Biroul nostru este în acelaşi spatiu ca şi galeria şi contactul cu lumea artei contmeporane ne ajută enorm. Uneori ne găsim inspiraţia în lucrările de artă sau în conceptele acestora, iar galeria este un spaţiu de dezbatere în care statusul societăţii este subiectul principal. Prin proiectele noastre de arhitectură ne propunem să realizăm spaţii arhitecturale pentru societatea contemporană şi să privim spre viitor aşa cum şi arta contemporană o face.

Ce i-ai spune unui părinte al cărui copil va fi internat la spitalul de oncologie din curtea Marie Curie?

I-aş spune că atunci când am proiectat spitalul am ţinut cont de nevoile micilor pacienţi şi că spaţiul arhitectural vine pe deplin în sprijinul unui act medical eficient. Iar acest aspect completează profesionalismul echipei de medici şi reprezintă în tocmai conceptul întregului spital care îşi derulează toate activităţile având pacientul în centrul atenţiei.

HealthPeople Stories
Share this article