„Răspunsul universal al tatălui meu era: „N-am!”. Am descoperit bani schimbați în valută ascunși sub saltea, prezervative folosite în mașină”. Cum a trecut Eduard Andrei Vasile peste o copilărie marcată de durere și lacrimi pentru a ajunge astăzi profesor
Eduard Andrei Vasile: „Dacă totul este negru pe alb și cineva este victima unui abuz, firește, să plece. Reparăm cu greu sau chiar niciodată aceste răni.”
Cum ai reușit să treci peste această copilărie foarte încărcată. Ai făcut terapie?
Am făcut psihoterapie, am mers și la psihiatru, dar tot eu mi-am dat răspunsurile și lupta a fost dusă aproape integral de mine. Recunosc, am avut oamenii potriviți lângă mine și sunt cu adevărat privilegiat. Altfel, mai mult ca sigur aș fi fost mult mai afectat de cele trăite.
Eduard Andrei Vasile, ce le-ai spune oamenilor care trec printr-o relație abuzivă?
Dacă totul este negru pe alb și cineva este victima unui abuz, firește, să plece. Reparăm cu greu sau chiar niciodată aceste răni. Pentru ce?
Dar copiilor care sunt martori la o astfel de relație toxică și foarte periculoasă?
Copiii nu prea au ce să facă și nu știu dacă într-adevăr sună cineva la autorități, deși ar trebui s-o facă. Copiilor le sunt alături și îi sfătuiesc pe toți să stea de vorbă cu părinții despre ceea ce simt, chiar dacă nu sunt martorii unor astfel de scene.
Eduard, cum arată pentru tine o relație sănătoasă de cuplu?
Echilibru, lipsa orgoliului, empatie, reciprocitate, comunicare autentică, certuri inteligente. Asta pun și eu în practică și se pare că este rețeta succesului. Firește, a trebuit să trec prin câteva relații complet eșuate pentru a ajunge la aceste concluzii. A meritat? Cu siguranță!
Cum arată viața ta personală astăzi? Iubești?
Iubesc, sunt iubit, am prieteni minunați alături, mă bucur încă de dragostea bunicii mele. Mă simt norocos, pe scurt. Mă bucur că am ajuns la o înțelepciune deloc de neglijat la o vârstă la care, probabil, altele sunt prioritățile și preocupările. Vârsta este doar un număr și în cazul meu.
„Într-o zi în care îmi căutam un nou job, bunica a văzut o școală particulară din nordul Capitalei și mi-a spus că trimite ea un e-mail (avea 82 de ani). Câteva luni mai târziu, am fost sunat. A doua zi eram la catedră.”
Ce îți place să faci în timpul liber, ce pasiuni ai?
Cânt la pian, uneori pictez, urmez cu strictețe un plan de antrenament la sală, conduc foarte mult. Mai nou ascult muzică la pick-up și am deja o colecție impresionantă de discuri. Este ceea ce am nevoie dimineața la cafea. Dar cafeaua să fie la aparat cu capsulă.
Cum ai ajuns să lucrezi cu copii și să le predai limba engleză, folosind alias-ul Profukool pe Instagram?
Programul de licență în economie a fost în limba engleză, iar masteratul în limba franceză. Oricum, engleza era una dintre pasiunile mele. Într-o zi în care îmi căutam un nou job, bunica a văzut o școală particulară din nordul Capitalei și mi-a spus că trimite ea un e-mail (avea 82 de ani). Câteva luni mai târziu, am fost sunat. A doua zi eram la catedră. O elevă mi-a spus că sunt „cool”, „proful cool”. Mi-a plăcut cum sună, am zâmbit cu recunoștință și mi l-am însușit.
Folosești vreun program la limba engleză? Știu că ai un mod de predare intuitiv, folosind inclusiv piese de la ABBA, Boney M sau BZN. Și cum reacționează cursanții la aceste metode de predare – nu sunt doar copii, nu?
Programa pe care o urmez sunt manualele. Aleg manuale bune pentru elevi, manuale care duc spre un examen Cambridge. Când ne terminăm treaba, avem și activități diferite: piese de teatru pe care le scriu și ating subiecte sensibile (empatia, protejarea naturii, iertarea autentică), piese ale trupei ABBA (elevii devenind chiar fani ai lor), quiz-uri online. Fac cu ei și consiliere și învățăm să devenim tineri și adulți independenți, înțelepți și echilibrați.
Care sunt piesele tale preferate?
Repertoriul meu de piese preferate este foarte vast. Dacă te referi la muzica trupei ABBA, „Thank you for the music” este preferata mea, dar și „Don’t shut me down”, apărută anul trecut. Oricând se aud aceste piese, trebuie să se facă liniște deplină!
Și, ultima întrebare, Eduard Andrei Vasile, zi-mi cum și unde te vezi tu peste 5-10 ani?
Dragii moșului, nu știu unde voi fi peste cinci sau zece ani. Voi fi acolo unde e nevoie de mine. Vreau să îmi continui misiunea, indiferent de locul în care mă aflu.