Petruț Rizea, „Domnul Trandafir” al zilelor noastre: „Când am intrat prima dată în cancelarie, am fost poftit să bat la ușă”. Povestea unui învățător în vârstă de 21 de ani, care vrea să schimbe din temelii preconcepțiile legate de această meserie

Câți colegi aveai în clasă? Nu colege.

Mai aveam doi colegi, eram trei băieți într-o clasă de fete 😀

Cum a fost la prima întâlnirea cu părinții pentru Petruț Rizea

Și băiatul acela unde a ajuns învățător?

Nu cred că a ajuns învățător. Era un băiat foarte inteligent, însă era mai nonconformist și nu-i plăcea să se supună tiparelor.

Ți-a fost greu să-ți găsești job?

Și aici e o poveste lungă pentru că imediat ce am terminat liceul a fost perioada aceea cu îmbolnăvirile de COVID, familia mea s-a îmbolnăvit, mama a fost internată în spital și am ratat examenul de titularizare. Așa am ajuns la privat în primul an, pentru că nu am avut examenul dat. Dar de găsit job nu e chiar atât de greu pentru că și dacă, să zicem, nu găsești post de titular, poți să găsești un post de suplinitor și în timpul în care profesezi în școala respectivă, poți să-ți dai definitivatul și titularizarea. Dacă ai puțină determinare și dacă te pregătești suficient, eu nu cred că e atât de greu. Într-adevăr sunt puține posturi în învățământ, dar nici oameni dornici să practice această meserie.

De ce? E salariul mic?

Foarte mic.

Înseamnă că avea dreptate tatăl tău…

Da, e foarte mic salariul.

Adică mai bine te făceai inginer…

Din punct de vedere financiar ar fi fost mai bine, dar nu știu dacă aș fi avut aceleași satisfacții personale.

Povestește-mi cum a fost în prima zi când ai intrat în cancelarie. Erau multe doamne?

Când am intrat prima dată în cancelarie, era tot în perioada COVID și era greu să recunoști fețele pentru că toți purtam mască. Însă am văzut foarte multe doamne de vârsta mamei mele, poate și mai înaintate în vârstă, dar și domni sobri, serioși. Știu că mi-a zis cineva: „Să știi aici dacă vrei să întrebi ceva, trebuie să bați la ușă. Nu intri așa în cancelarie, elevii nu au voie în cancelarie”.

„Stați puțin că nu sunt elev”. „Păi ce faci aici?”. „Sunt învățător la clasa pregătitoare”. Și-au cerut scuze pentru că mi s-a întâmplat de câteva ori în cursul acestui an. Au fost și situații de genul în care mi s-au adresat: „Puștiu’ ce cauți aici? Nu se intră prin față!” 😀.

Unele m-au deranjat puțin, însă mi-am dat seama că par destul de tânăr și chiar dacă am 21 de ani, nu-i arăt.

Nu pari, ești foarte tânăr 😀. Când ți-au cunoscut clasa și te-au întâlnit părinții cum a fost?

Am avut o relație foarte bună cu ei, nu am avut probleme și ne-am înțeles foarte bine. Nu au pus argumentul vârstei pe un palier negativ și toți mi-au spus că elevii se bucură că mă au învățător, că sunt tânăr, sunt cu viziune, lucru care duce la plăcerea copiilor de a veni la școală. M-a bucurat foarte mult faptul că elevii nu vin cu teamă, ci cu plăcere la școală.

Dar cadouri ți-au făcut?

Da. Am primit o carte care mi-a plăcut foarte mult, despre frații VanGogh, dar și o cană, tot cu VanGogh. Văzuseră părinții pe Facebook că-mi place mie acest pictor.

Am mai primit o brățară ceas, care costa foarte mult și am refuzat-o. Le-am spus că eu vin la școală cu drag, asta e meseria mea și nu trebuie să fiu plătit, să fiu mituit pentru a-mi face treaba.

Dar ce fac părinții de 1 și 8 martie? Că nu-și mai pot satisface plăcerea de a oferi mărțișoare… 😀

De 1 și 8 martie să știi că un singur copil mi-a adus o floare într-un ghiveci. Chiar m-am bucurat și am primit-o cu zâmbetul pe buze. Ceilalți copii nu au adus și am observat o oarecare reticență a lor, a părinților când își aduceau copiii la școală. De obicei îi așteptăm pe copii la poartă și de 1 martie eram alături de celelalte trei colege ale mele și vedeam cum veneau toți copiii cu buchete imense de flori. Eu eram cu mâinile împreunate, nu mă simțeam prost, dimpotrivă, mă bucuram pentru colegele mele și înțelegeam situația, că doar nu veneau la mine cu buchete de flori. I-am văzut pe părinți că se simțeau oarecum jenați față de mine.

A fost o situație destul de ciudată până să ne obișnuim cu toții că până la urmă sunt bărbat și lucrez în învățământ 😀