Tragica și sfâșietoarea poveste din spatele uneia dintre cele mai populare formații: Nirvana

Dacă anii ‘90 ar fi un film, coloana sonoră ar fi 100% Nirvana. Când Kurt Cobain, Krist Novoselic și Dave Grohl au intrat în scenă cu blugi rupți, sunet crud și voci țipătoare, revoluția lor grungy a schimbat complet fața culturii populare. Muzica pe care au popularizat-o, departe de a fi imnul apatiei cum este adesea caracterizată, a fost ca o lovitură violentă în fața lăcomiei corporative. Era nou. A fost nervos. Era înaintea timpului său. Chiar și acum, ani mai târziu, unde rockul alternativ umple undele radio și „Smells Like Teen Spirit” este cântat în mod deloc ironic la evenimente de miliarde de dolari, etosul punk al lui Nirvana continuă să câștige noi fani.

Cu toate acestea, în timp ce locul formației Nirvana în istorie este asigurat, luptele cu care s-au confruntat ca trupă sunt la fel de bine documentate. Între dependența de droguri, depresie, tensiune și îndoială de sine, lucrurile s-au încurcat adesea în culise, totul construindu-se în tragedia infamă care a pus capăt grupului.

Sărăcie, lipsa unui cămin și doi copii care au iubit muzica

Kurt Cobain și Krist Novoselic au devenit mai întâi vag conștienți unul de celălalt, fiind colegi proscriși, hărțuiți, la liceul din Aberdeen, Washington, potrivit „Nirvana: The Biography”, de Everett True. Novoselic, fiul refugiaților iugoslavi, obișnuia să saboteze inteligent adunările școlare. Cobain a părăsit casa mamei sale când avea doar 17 ani, a abandonat școala și în curând a rămas fără adăpost. Unele dintre locurile în care dormea noaptea includeau o cutie de carton, sala de așteptare a spitalului și sub un pod, potrivit Muzeului de Istorie Aberdeen, atunci când nu a fost arestat pentru că a desenat graffiti pe pereții alei. Într-o întorsătură trist de ironică, căutarea unui loc de muncă a adolescentului Cobain i-a adus o slujbă de îngrijitor la același liceu pe care îl abandonase.

Citește și: Viața lui Kurt Cobain, legenda grunge rock-ului: de la puștiul ce a renunțat la școală și a ajuns să doramă sub pod, la talentul incontestabil ucis de dependența de droguri

În această perioadă, Novoselic – care era încă elev –  a remarcat pentru prima dată modul în care Cobain se exprima întotdeauna artistic, chiar și atunci când era la serviciu. Cobain pregătise deja un album și i-a dat o copie lui Novoselic… care l-a ignorat luni de zile. Odată ce Novoselic a ascultat, totuși, și-a dat seama că tipul are talent serios și i-a acceptat oferta de a înființa o trupă. Cei doi copii au început să stea împreună la un salon de coafură condus de mătușa lui Novoselic, probabil că habar nu aveau că mentalitatea lor punk, sunetul unic și originile clasei muncitoare erau pe cale să schimbe muzica pentru totdeauna.

Nirvana, o formație cu multe nume și identități

Kurt Cobain și Krist Novoselic au avut nevoie de mult timp pentru a-și găsi nișa. La început, nimeni nu a fost prea încântat de muzica pe care o creau, Cobain descriindu-și primele concerte ca fiind pentru un public de „localnici care ne urau curajul și credeau că este o muzică groaznică”. Desigur, Nirvana care a ținut acele spectacole nu a fost Nirvana pe care o cunoști astăzi. Nu intraseră încă în ritmul lor și nicăieri acest lucru nu era mai evident decât în căutarea trupei pentru un nume propriu. „Fecal Matter” a fost un nume care i-a plăcut lui Cobain, potrivit Yahoo, care este cu siguranță greu de imaginat sunând bine pe MTV. Alte nume de trupă cu care a venit au inclus Smell Fish, Man Bug, Ted Ed Fred, Labido, Skid Row și Reaganites. În cele din urmă, Lounder scrie că Cobain a schimbat vitezele, și-a dat seama că își dorește un nume de trupă mai frumos și mai semnificativ în loc de unul grody și a optat pentru „Nirvana”, bazat pe conceptul budist de iluminare. Mult mai bine.

Emblema a apărut mult mai târziu, dar se crede că a fost pur și simplu o schiță pe care Cobain a desenat-o pe o fițuică în 1991.

Toboșarii veneau și plecau, adesea într-un mod haotic

Acum, dacă ești fan Nirvana, probabil ai observat absența unui nume cheie din formația trupei (altul decât Pat Smear, care s-a alăturat mult mai târziu), și acesta este Dave Grohl. Asta pentru că Nirvana a trecut printr-o mulțime de bateriști în drum spre cel câștigător, dintre care mulți au părăsit grupul din motive penale. Primul lor toboșar, Aaron Buckhard, a fost abandonat după ce s-a certat cu un ofițer de poliție și a reținut cumva mașina lui Kurt Cobain. Următorul toboșar, Dale Crover, a avut o scurtă perioadă înainte de a se muta la San Francisco. Înlocuitorul său, Dave Foster, l-a agresat pe fiul unui primar și a fost arestat. Au urmat alții, până când Cobain și Krist Novoselic l-au întâlnit în sfârșit pe Grohl. Grohl și Nirvana au fost, din fericire, o potrivire perfectă. După cum a spus Cobain mai târziu, „Trupa este în sfârșit completă, pentru că toți ceilalți bateriști pe care i-am avut s-au supărat”.

Nirvana a țintit locații mici din nord-vest, făcând furori. Unul dintre demo-urile Nirvana a căzut în poala unei case de discuri independente din Seattle, numită Sub Pop, care a semnat imediat cu trupa. Până în 1988, au avut primul lor single – un cover al cântecului Shocking Blue „Love Buzz” – și albumul lor de debut, „Bleach”, a ajuns pe rafturi anul următor.

Jason Everman a umflat factura …și apoi a fost concediat

Ai auzit vreodată de Jason Everman? Este un nume pe care ar trebui să-l cunoașteți, așa cum a explicat New York Times. Everman este tipul care a finanțat albumul de debut al Nirvana, „Bleach”, pentru un total mare de 606,17 dolari – care ar putea să nu sune prea mult, dar este o sumă mare pentru o echipă parvenită de adolescenți înrădăcinați precum erau membrii trupei Nirvana timpurie.

Everman a fost, de asemenea, al doilea chitarist al lui Nirvana pentru o bucată de timp… dar astăzi, el încearcă să evite să vorbească despre întregul proces. De ce? Pentru că nu a mers bine. În timp ce Nirvana era pe drum, vibrația lui Everman pur și simplu nu s-a îmbinat cu ceilalți tipi din gașcă. Era tăcut, introvertit și pare să fi încetat în mare parte să mai vorbească cu toți ceilalți din trupă, ceea ce a avut ca rezultat, în cele din urmă, faptul că Cobain l-a numit drept un „metal capricios”. Tensiunea a crescut, iar Nirvana – fiind o trupă de copii punk care încă nu învățase să se ocupe de disputele emoționale ciudate – și-a anulat turneul și băieții au condus 50 de ore înapoi acasă, într-o tăcere monumentală, doar pentru a-l scăpa de Everman.

Odată ce Nirvana a ajuns în topuri, Everman s-a alăturat Soundgarden. Apoi, Everman a făcut un viraj la stânga și s-a alăturat Forțelor Speciale ale Armatei Statelor Unite. Și mai surprinzător, Everman și-a urmat perioada militară obținând o diplomă de licență în filozofie de la Universitatea Columbia. O traiectorie de carieră unică, asta e sigur.

Nirvana ajunsă la faimă, succes și… îndoielile de sine

După cum subliniază Britannica, momentul în care Nirvana a trecut de la un hit underground la un fenomen mondial a fost, fără îndoială, lansarea în 1991 a primului lor album major, „Nevermind”. Aceasta a inclus hitul lor „Smells Like Teen Spirit”, care a rulat aproape 24/7 pe MTV, transformându-l rapid într-una dintre acele melodii pe care toată lumea le poate fredona, chiar dacă nu înțelege sarcasmul inteligent al versurilor.

Totuși, după fiorul inițial al succesului, Nirvana – și în special Kurt Cobain – s-au simțit rapid neliniștiți de toată atenția pe care o primesc. Noua reputație a lui Cobain ca purtător de cuvânt al generației sale nu a fost ceva pe care acesta a putut să-l îmbrățișeze: la un moment dat, el i-a spus categoric într-un interviu în revista Rolling Stone că „Sunt un purtător de cuvânt pentru mine”, argumentând că era la fel de confuz ca toți ceilalți de acolo și nu avea răspunsurile pe care oamenii le căutau. Indiferent de asta, Cobain a devenit rapid un erou de cult. Reputația lui murdară, supărată și cu picioarele pe pământ a fost sporită doar de antipatia lui față de divinitatea celebrităților, de refuzul său de a accepta oferte de plimbare cu limuzina și așa mai departe.

Pe măsură ce Nirvana a devenit simbol, au apărut zvonuri că Cobain ar putea consuma heroină. Pe atunci, el a respins aceste acuzații, dar timpul avea să le dovedească, din păcate, exacte.

Problemele de sănătate și abuzul de heroină

Într-un interviu de la Rolling Stone din 1992, Kurt Cobain a discutat public despre durerile de stomac misterioase, nediagnosticate, care l-au afectat o mare parte a vieții sale – și a negat acuzațiile de consum de heroină. A mers atât de departe încât a renunțat în totalitate la consumul de droguri, numind-o „pierdere de timp” și, de asemenea, a susținut că sănătatea lui precară a ajuns într-un punct în care nici măcar nu mai putea bea alcool, cu atât mai puțin să consume droguri grele.

Acest lucru nu era adevărat. În realitate, potrivit Newsweek, boala cronică de stomac a lui Cobain și consumul de heroină au fost profund legate: a început să folosească medicamentul intermitent la sfârșitul anilor ’80, în special ca o modalitate de a-și ușura simptomele gastrointestinale. Destul de ușor pentru a empatiza cu el, dar lupta de-a lungul vieții a lui Cobain cu depresia a creat o potrivire toxică cu abuzul de heroină și a devenit dependent. Deși observatorii ocazionali au speculat adesea că problemele cu drogurile, ale lui Cobain, ar fi putut fi cauzate fie de faima bruscă a Nirvanei, fie de relația sa turbulentă cu Courtney Love, faptele arată că luptele sale psihice au precedat ambele lucruri.

Nevermind

Nu există nicio îndoială că „Nevermind” a fost albumul care a făcut din Nirvana o forță culturală de luat în seamă, dar Cobain a ajuns să deteste sunetul lucios, de studio al discului. Într-unul dintre interviurile sale, în mod caracteristic, el a descris odată „Nevermind” ca fiind „bomboană”, spunând că, în retrospectivă, i-a fost rușine de asta. Această antipatie nu a avut nimic de-a face cu munca trupei în sine – de fapt, i-a plăcut versiunea originală, neîmbunătățită a albumului, care a fost reeditat de atunci – ci mai degrabă, a disprețuit modul în care inginerul de sunet al casei de discuri, Andy Wallace a tăiat zgomotul, a netezit defectele și a uniformizat totul într-un finisaj prietenos cu radioul. După cum a văzut Cobain, aceste modificări ar fi sunat mai profesional, dar au fost mult mai puțin grunge.

După aceasta, Nirvana l-a angajat pe Steve Albini pentru următorul lor album, „In Utero”. Această ultimă lansare, potrivit PSN Europe, a fost înregistrată și mixată în mai puțin de două săptămâni, făcând o potrivire mult mai naturală pentru stilul haotic, dezlipit al lui Nirvana.

O supradoză înainte ca Nirvana să intre în direct la Saturday Night Live

Până în 1992, nu se punea sub semnul întrebării faptul că Nirvana devenise cea mai mare trupă din lume și, în același an, au avuto apariție importantă la „Saturday Night Live”. După cum spune Dave Grohl, dimensiunea surprinzător de mică a studioului SNL a fost uimitoare, ca să nu mai vorbim despre energia maniacală sau despre faptul că au fost chemați imediat de Weird Al Yankovic, care a cerut permisiunea de a falsifica „Smells Like Teen Spirit”. Din păcate, apariția trupei în SNL a fost întunecată de groapa din ce în ce mai adâncă a abuzului de droguri în care Kurt Cobain se îndrepta. În timpul unei ședințe foto cu o zi înainte de debut, conform „Heavier Than Heaven”, de Charles R. Cross, Cobain a tot dat din cap. Luase o supradoză cu heroină și a fost reînviat doar printr-o doză ilegală de medicamente administrată de Courtney Love.

Cu toate acestea, Nirvana era pe deplin pregătită pentru SNL a doua zi. Trupa a distrus scena într-un spectacol frenetic atât cu „Smells Like Teen Spirit” cât și cu „Territorial Pissings”, spărgând echipamente peste tot. Din fericire pentru rețeaua de televiziune, oamenii se pregătiseră pentru asta înlocuind echipamentul de sunet obișnuit cu lucruri ieftine.

Conflictele Nirvana cu alte trupe

Membrii Nirvana nu puteau să-și țină gura. Când au avut o problemă cu alte trupe, au vorbit. De exemplu, într-un interviu cu Rolling Stone, Kurt Cobain l-a declarat pe Pearl Jam ca fiind corporativi care au sărit în vagonul grunge. Cea mai mare furie a lui Cobain a fost însă rezervată lui Axl Rose de la Guns ‘N Roses. Cobain a acuzat adesea muzica lui Rose de a fi un gunoi fără sens, potrivit Rolling Stone, ceea ce l-a determinat pe Rose să-l numească în cele din urmă pe Cobain drept „F-in’ junkie with a junkie wife”.

Cu toate acestea, motivul mai profund pentru care Cobain l-a urât atât de mult pe Rose a fost credința lui că Rose era un homofob rasist și sexist. Vedeți, deși oamenii pictează întotdeauna Nirvana ca pe un simbol al apatiei generației X, adevăratul Kurt Cobain a fost un susținător neobosit al drepturilor LGBTQ+, al drepturilor femeilor și multe altele, ideie susținute cu mult înaintea timpului său: el a vorbit frecvent împotriva homofobiei, le-a spus public bigoților să stea departe de spectacolele sale și a vorbit deschis despre modul în care femeile sunt oprimate de cultura populară. Uneori purta rochii pe scenă, potrivit BBC, ca un protest împotriva sexismului și a spus odată că, deși nu era gay, și-ar fi dorit să fie, pentru că ar face să enerveze oamenii homofobi.

Cu cât Nirvana devenea mai mare, cu atât Kurt Cobain se afunda mai tare

Până în 1994, Nirvana era mai mare ca niciodată. Cu toate acestea, în acest moment, nu se mai puteau ascunde problemele care au loc în culise. În martie, a apărut știrea că Kurt Cobain a fost internat la Roma după o scurtă comă, cauzată de o combinație teribilă de șampanie și tranchilizante pe bază de rețetă. Nici Cobain, nici Courtney Love nu au comentat această problemă, dar luna următoare, Los Angeles Times a raportat că Nirvana a fost forțată să abandoneze o apariție iminentă la faimosul festival de muzică Lollapalooza ’94 din Chicago, invocând problemele de sănătate ale lui Cobain. Au circulat zvonuri că cea mai mare trupă din lume era pe punctul de a se prăbuși. Surse apropiate trupei au spus că aceste teorii sunt nebunești, subliniind că Nirvana a fost adesea aproape de a se despărți, iar membrii întotdeauna au remediat lucrurile până la urmă.

Din păcate, după cum probabil știți astăzi, amenințarea percepută cu desființarea Nirvanei a fost minoră în comparație cu circumstanțele tragice care au apărut în curând.

Sinuciderea lui Kurt Cobain

Pe 8 aprilie 1994, cadavrul lui Kurt Cobain a fost găsit în sera de deasupra garajului său din Seattle, cu o pușcă aruncată pe piept. El a fost dispărut câteva zile, după o scurtă perioadă la dezintoxicare: cu o lună înainte, colegii, prietenii și soția lui au organizat o intervenție, rugându-l să facă tratament. A fost găsită o scrisoare de adio, iar autopsia a găsit urme atât de heroină, cât și de Valium în corpul său.

Cobain luptase împotriva depresiei toată viața. Se crede că s-a gândit la sinucidere când era adolescent, iar stresul vieții adulte, problemele sale de sănătate și dependența de heroină au cântărit foarte mult. Cu toate acestea, Newsweek subliniază că cu siguranță nu s-a sinucis din cauza succesului Nirvanei, așa cum se teoretizează atât de des, și, deși se confruntă adesea cu acuzații că nu-i pasă de fiica lui mică, este important să recunoaștem că nu numai că a încercat cu disperare să devină conștient, de dragul fiicei sale, dar propriul său bilet de sinucidere conținea afirmația greșită că ea ar fi mai fericită cu el mort. Practic, Cobain și-a petrecut o mare parte din viață luptându-se împotriva disprețuirii de sine, a instabilității financiare, a dependenței și a problemelor de sănătate nediagnosticate. Depresia lui era profundă și nu este corect să-l judecăm pentru asta.

Prăbușirea Nirvana

Nirvana s-a încheiat cu moartea lui Kurt Cobain. El a fost vocea grupului, inima și centrul mesajului lor. Cu toate acestea, pe măsură ce praful s-a așezat și anii au trecut, colegii săi de trupă s-au întors la muzică.

Dintre membrii Nirvana rămași, Krist Novoselic și-a păstrat cel mai de jos profil. El a cântat în mai multe trupe mici, potrivit Seattle Times, cea mai recentă afacere a sa fiind un grup local din Wahkiakum, numit Giants in the Trees. Cât despre Dave Grohl, ei bine, știi ce a făcut: a fondat Foo Fighters în 1995, o trupă care a produs hituri emblematice precum „Everlong”, câștigându-și propriul loc în istoria muzicii. Mai este și Pat Smear, ultimul chitarist al lui Nirvana, care s-a alăturat lui Grohl în Foo Fighters.

Grohl, Smear, Novoselic încă se mai reunesc ocazional pentru a cânta și înregistra muzică.

În cele din urmă, însă, este greu să nu te gândești la ce s-ar fi putut întâmpla dacă Cobain ar fi trăit. Nirvana ar mai fi prin preajmă astăzi? Se pare probabil că tendințele creative ale lui Cobain l-ar fi putut împinge în cele din urmă să se bată singur pentru a promova noi inovații și abordări. După cum subliniază BBC, în 1993 vorbea despre trecerea către instrumente acustice și se mișca mereu în direcții noi. Deci, orice s-ar fi întâmplat mai departe în cariera lui, cu siguranță ar fi fost fascinant… și, poate, la fel de important ca Nirvana în sine.

Foto: Deposiphotos.com, Pinterest.com