Trăiesc într-un van și străbat țara cu AER să-și găsească un loc la sat. Raluca și Dorin (amplecat.van): „Nu căutăm să bifăm doar locuri, ci mai degrabă să simțim, să trăim simplu și frumos”

Cum arată viața a doi tineri care trăiesc într-un van? Pandemia de coronovirus a pus brusc lumea pe pauză. La ani distanță, s-a ameliorat grija față de sănătate, față de deplasări, chiar și economie. Dar vrem, nu vrem, recunoaștem că ne-a dictat ritmul vieții o bună bucată de timp. Pe unii, i-a mai domolit când a fost vorba de planuri. Pe alții, i-a stimulat să se reorienteze așa cum li s-a întâmplat Ralucăi și lui Dorin, un cuplu ce străbate cu un van țara.

Sunt de 7 ani împreună, dar parcă se cunosc de-o viață. În colțul lor de casă, ticluiesc idei și le materializează. Împărtășesc aceleași idealuri, iar valorile și iubirea fac front comun încă de la începuturile lor. Au lăsat ambii un serviciu stabil ca să-și concretizeze dorința de a se purta de mână mândri prin toată țara, să exploreze zone, să cunoască oameni, să facă schimb de idei. Din dorința de a se muta la țară, dar pentru că nu știau exact ce sat, din ce zonă să aleagă să-și continue firul vieții, s-au hotărât să plece într-un tur al României pentru a-l găsi și în același timp a încerca acest lifestyle de a trăi și călători într-o autorulotă. Așa că, anul acesta descoperă satele țării noastre cu AER. Asta după ce câteva luni bune alături de familie au lucrat la conversia campervanului. Să-i cunoaștem!

Raluca (tinerii care trăiesc într-un van): „Nu căutăm să bifăm doar locuri, ci mai de grabă, să simțim, să trăim simplu și frumos”

Raluca, care este planul pe care îl aveți în perioada următoare?

Pentru anul acesta ne-am propus să facem turul României cu camperul nostru, AER. Acesta a fost și planul inițial atunci când am cumpărat duba. Din dorința de a ne muta la țară, dar pentru că nu știam exact ce sat să alegem, ne-am hotărât să plecăm într-un tur al României pentru a-l găsi și în același timp a încerca acest lifestyle de a trăi și călători într-o autorulotă. Așa că, anul acesta cercetăm satele țării noastre, odată pentru a ne găsi locul, dar și pentru a găsi oameni cu povești frumoase, locații care promovează turismul responsabil, cazări, campiguri sustenabile, mâncare locală, toate în spiritul slow travel, fără a ne grăbi, în ritm cu natura și cu nevoile noastre. Nu căutăm să bifăm doar locuri, ci mai de grabă, să simțim, să trăim simplu și frumos.

În același timp, ne propunem să ne dezvoltăm tot mult în domeniul online; povestim despre aventurile cu AER și călătoria prin România pe contul nostru de Instagram @amplecat.van pe care l-am structurat în mai multe direcții: viața într-o autorulotă: organizare, provocări, lecții,  Povești din timpul conversiei, traiul în natură: gătit în aer liber, foraging, drumeții, cules plante, voluntariat la ferme organice, rețete din vechime, pregătite cu oamenii locului și tot ce mai apare pe drum.

Plănuim și un ghid despre conversia unui van – cum îți construiești unul de la zero. Și visăm să creăm experiențe pentru călători alternativi… dar despre asta, mai încolo 🙂

O întrebare pe care ați întâlnit-o des, dar cum arătă viața voastră într-o autorulotă?

Simțim că parcă dintotdeauna am locuit aici, ne este foarte natural și firesc acest lifestyle și îmbină perfect dorința noastră de mișcare cu confortul și stabilitatea unei case. Pe de-o parte, avem o rutină ca orice alt om, dar în același timp, ritmul este dinamic. Iubim că avem mereu casa după noi, am scăpat astfel de făcut și desfăcut bagaje (așa cum o făceam când plecam în vacanțe). Avem confortul casei noastre fiind oriunde ne dorim: la mare, în pădure, în oraș. Facem curat de 10 ori pe zi pentru că spațiul este mic și se face mizerie mult mai repede, dar în același timp nici nu durează prea mult fiind o căsuța mică.

Gătim foarte mult, de cel puțîn 2 ori pe zi, pentru că ne place dar și pentru că nu ne mai sunt accesibile restaurantele sau curierii. Stăm foarte mult afară, ne bucurăm de natură oriunde am fi, fie că deschidem ușile, fie că gătim afară sau facem o plimbare prin împrejurimi. Stăm de obicei cel puțin 2-3 zile într-un loc, dar cel mai mult preferăm să rămânem până ni se termină apa – adică între 5 și 7 zile.

Cumpărături facem mult mai rar- mâncarea și benzina sunt cele esențiale, în rest, nu prea mai avem loc de altceva – ceea ce este foarte bine, pentru că în acest mod cheltuielile noastre sunt minime și asta ne ajută să călătorim mai mult.

Dorin (tinerii care trăiesc într-un van): „Prima noapte în AER a fost cu peripeții”

Unde a fost prima călătorie și cât ați stat cel mai mult în casa cu patru roți?

Prima oară am plecat în Grecia, deși cum ziceam mai sus, noi aveam în plan să plecăm în turul României. S-au schimbat planurile pentru că am terminat conversia mai târziu decât ne plănuiserăm și s-a făcut frig în România. Cum noi visam să stăm la soare undeva, am ales Grecia pentru că acolo ne-am imaginat pentru prima oară o călătorie cu autorulota; timp de 3 ani am călătorit cu cortul pe mașină și ne-am îndrăgostit de marea cristalină și sentimentul de libertate pe care ni le oferă această țară.

Am stat 3 luni în Grecia, am vizitat Peloponezul, iar o lună jumătate am petrecut-o la o fermă organică de măslini. O experiență minunată, unde am învățat multe lucruri.

Citește și: „Monotonia nu își are locul nici în viață, nici în relația noastră”. Pin&Trip și povestea unui cuplu de digital nomazi care au „19 țări vizitate cu van-ul”

Ieșiți în fiecare weekend, presupun, dar care a fost călătoria cea mai lungă?

Raluca: Noi acum locuim în camper, deci AER ne este casă permanentă. Am începutul călătoria în noiembrie 2023, ne-am întors pentru scurt timp în România la începutul anului acesta și am plecat iar la drum, de data asta, în Turul României, la mijlocul lunii aprilie.

Cum a fost prima noaptea în van?

Dorin: Prima noapte în AER a fost cu peripeții. Era sâmbătă 3 august 2024, zi în care ne propuseserăm să plecăm de acasă în prima noastră tură așa că a fost o mobilizare de forțe în care toată familia s-a implicat. Eu cu tata rezolvam ultimele lucruri tehnice, Ralu, mama și sora mea se ocupau de tot ce însemna aprovizionare cu veselă, conserve, pus lenjerie pe pat, călcat perdele, curățenie generală în van și așa mai departe. După o zi foarte încărcată am reușit să plecăm de la Jijila pe la ora 19:00 către Constanța unde eram așteptați la ziua de naștere a unei prietene. Nu ne-am gândit prea mult unde vom dormi deoarece am crezut că vom putea campa în  parcarea locației unde se ține petrecerea, doar că nu a fost așa. Am aflat destul de târziu că nu putem rămâne acolo așa că am mers spre o plajă din Constanța unde eu văzusem cu ceva timp în urmă câteva rulote și autorulote parcate.  Când am ajuns în locul știut de mine am fost întâmpinați de un echipaj de poliție care ne-a cerut documentele mașinii și ne-au întrebat ce transportăm. Menționez aici, că încă nu ajunseserăm cu mașina la RAR pentru a o omologa așa că mașina în documente era autoutilitară dar în realitate era campervan, și instant s-au activat în noi cele mai mari emoții 🙂

Le-am răspuns polițiștilor că transportăm mobilă și m-au rugat să le arăt. Când am deschis ușile mașinii unii din ei au zâmbit, iar ceilalți parcă au rămas fără cuvinte pentru câteva secunde, semn că le-a plăcut ce au văzut. Ne-au explicat faptul că nu suntem în siguranță să înnoptăm în locul respectiv și ne-au îndrumat să mergem într-o parcare publică.

Pentru că era târziu, iar noi eram destul de obosiți am ales să mergem în parcarea blocului unde locuiește mama Ralucăi. Pentru noi acum este o amintire pe care o povestim cu zâmbetul pe buze, deoarece ne imaginam că prima noapte va fi undeva pe plajă, cu un mic foc și poate un pahar cu vin, așa cum vedem pe Instagram, însă a fost total opus 😂

Raluca (tinerii care trăiesc într-un van): „După nunta noastră am început să lucrăm la conversia lui AER”

Cum de ați avut această idee a construirii unui van?

Raluca: Prima idee a prins contur în timpul pandemiei, în august 2020. Urma să plecăm în concediu, să închiriem un camper și să facem turul Transilvaniei. Cu o zi înainte de plecare, mie (Raluca) mi s-a făcut rău, am făcut testul de COVID… și a ieșit pozitiv. Concediul s-a transformat într-o carantină de două săptămâni, timp în care, de plictiseală, aproape că ne venea să zugrăvim apartamentul în care locuiam cu chirie. Nu aveam simptome, așa că mă simțeam foarte bine fizic, dar psihic voiam doar aer curat și liniște. Imediat după carantină, ne-am pus cortul în mașină și am zis că, dacă testul e negativ, plecăm unde ne duce drumul.

Am ajuns în zona Brașovului, la Fundata – pentru prima dată. Locul ne-a inspirat profund și am simțit că acolo e „acasă”. Am visat timp de doi ani că ne vom muta acolo. Între timp, ne-am dat seama că nu era locul ideal pentru o stabilire pe termen lung. Așa că, după nunta noastră din 2023, am zis: „Cum ar fi să călătorim o perioadă cu un campervan și să ne găsim satul?”

Ni s-a părut un plan perfect, așa că nu am mai stat pe gânduri. Am căutat o dubă și, după ce am găsit-o, ne-am mutat la părinții lui Dorin, în satul Jijila, județul Tulcea, unde am început să lucrăm la conversia lui AER.

Presupun că sunteți ambii iubitori de natură, dar cine a venit primul cu ideea? Care dintre voi l-a tras pe celălalt spre visul său?

Raluca: Noi ne-am cunoscut pe munte, în Munții Ciucaș mai exact, așa că natura ne-a legat încă de la început. Însă, atât eu cât și Dorin eram des în natură și înainte să ne cunoaștem – eu eram pasionată de drumeții, iar Dorin de MTB. Din primele interacțiuni ne-am dat seama că avem în comun natura, așa că ideea putem spune că a fost de la amândoi. S-a așezat natural, fără vreun efort de convingere.

Voi v-ați ocupat de întreaga conversie a mașinii?

Dorin: Conversia a fost făcută integral de noi, dar cu mult ajutor primit din partea comunității din Jijila. De multe ori am avut nevoie de tot felul de scule pe care nu le aveam, dar le-am primit împrumut de la vecini, rude, prieteni. Când ne blocam și nu reușeam să înaintăm cu proiectul, găseam întodeauna un meșter care să ne dea un sfat, o părere sau chiar să ne ajute cu diferite lucruri.

Un exemplu ar fi atunci când am mers la un tâmplar (var de-al mamei mele) să îl rugăm să ne taie placajul de plop la un circular profesional pe diferite dimensiuni urmând ca noi mai departe să facem corpurile de mobilier. El a observat că avem mari emoții în ceea ce privește mobila din van așa că s-a oferit să o facă, ceea e a fost minunat pentru că acum mobila noastră din van arată ca una luată din magazin 🙂

Dorin (tinerii care trăiesc într-un van): „Imediat după ce am cumpărat mașina ne-am anunțat toți cunoscuții că urmează să ne construim un campervan”

Cât a durat procesul?

Dorin: Noi am început procesul de conversie la mijlocul lunii ianuarie 2024, iar la începutul lunii august am plecat în prima noastră călătorie. Practic am lucrat timp de 7 luni, dar într-un ritm nu foarte alert.

Sunt curioasă ce a zis familia, apropiații, de stilul de viață pe care ați dorit să-l adoptați?

Dorin: Foarte multe întrebări nu am primit din partea familiei. Inițial i-am sunat pe părinții mei (Dorin) să îi întrebăm dacă vor să ne găzduiască pentru câteva luni pentru a putea lucra la conversie. Ne-au spus din prima că ne așteaptă cu brațele deschise fără să pună alte întrebări. Când am ajuns acasă le-am povestit ce urmează să facem, iar ei ne-au spus că ne vor ajuta așa cum vor putea ei. În tot timpul conversiei ne-au ajutat necondiționat, tatăl meu a pus oarecum muncă la conversie pe primul plan, aproape zilnic era lângă noi și ne ajuta, iar mama era cea care ne aștepta la prânz și la cină cu cea mai bună mâncare.

Nu a fost clar pentru toată lumea ce urma noi să facem, au mai fost și oameni apropiați care nu au înțeles de la început ce urmează să facem noi, dar zicem noi că e normal să se întâmple așa 🙂 Am primit multe gânduri bune de la toată comunitatea, cărora le suntem foarte recunoscători și fără de care nu am fi dus la bun sfârșit acest proiect. Cum e vorba aceea: e nevoie de un sat pentru a crește un copil – se aplică 100% și la noi, dar pentru a-l „crește” pe AER.

Apropo de asta, cât ați stat să negociați voi între voi legat de decizie, până să o transmiteți și celor din exterior?

Nu putem spune că a fost vorba de negociere, imediat după ce am cumpărat mașina ne-am anunțat toți cunoscuții că urmează să ne construim un campervan.

Am întrebat asta, căci mă gândesc că v-ați făcut niște calcule financiare înainte.

Înainte să cumpărăm duba ne stabiliserăm un buget de achiziție al mașinii pe care l-am depășit. După ce am luat mășina ne-am stabilit un buget și pentru conversie, pe care l-am depășit bineînțeles 🙂. Am avut niște economii care ne-au ajutat să nu ne stresăm din acest punct de vedere.

Ce lucra fiecare?

Raluca: Eu am activat în sectorul ONG, ca facilitatoare și coordonatoare de activități și proiecte de educație nonformală, am lucrat cu copii și tineri de când eram în școala generală, de la 14 ani.

Dorin: Eu am fost corporatist, mai exact în ultimii 7 ani m-am ocupat de vânzarea serviciilor medicale private. Am promovat prevenția în rândul angajaților din România.

Raluca și Dorin, tinerii care trăiesc într-un van: „În acest moment nu suntem angajați”

Dar acum, cu ce vă ocupați? Aveți joburi remote?

În acest moment nu suntem angajați, suntem liberi cum s-ar zice 😂, ne susținem călătoriile din economii dar avem mai multe planuri în direcția asta și abia așteptăm să le facem publice.

Sunt curioasă de povestea voastră de dragoste. Cum v-ați cunoscut?

Raluca: Ne-am cunoscut la un ultra-maraton – Ciucaș x3, în Munții Ciucaș. Eram amândoi voluntari. Iar la 10.00 noaptea, Mihaela, una dintre organizatoare, căuta voluntari care să vină pe tură de noapte, pentru a aștepta ultramaratoniștii la linia de finish. Eu cu Dorin nu ne cunoscuserăm încă. Dintre toți voluntarii pe care îi întrebase Miha, doar eu și Dorin acceptaserăm (fără să știm unul de altul). Eu ar fi trebuit să întru în tură la 2.00 dimineața să îl înlocuiesc pe Dorin. Când am ajuns, el a decis să rămână cu mine până dimineață, iar mie mi-a inspirat încă de atunci că este un om bun. Am făcut schimb de facebook, ne-am mai văzut de câteva ori și am știut cumva că el este „alesul”. Ne-am mutat împreună după 6 luni și ne-am logodit la un an distanță. Eu avem 22 de ani, iar el 27 când ne-am cunoscut și pot spune că am crescut foarte mult împreună și am pus bazele unei relații echilibrate, am învățat să ne susținem și să ne fim aproape în orice situație.

Citește și: Overlanders, o viață de familie nomadă: cum trăiești într-o mașină de armată cu un copil și doi câini

De cât timp sunteți împreună și pe ce valori v-ați dezvoltat relația?

Raluca: Anul acesta împlinim 7 ani împreună, 5 ca logodnici și 2 ani de când suntem căsătoriți. Cum ziceam mai sus, ne-am cunoscut de când eram încă în formare, ceea ce ne-a ajutat să creștem împreună. Am învățat să ne respectăm spațiul personal, să ne oferim timp unul altui, să ne susținem reciproc pasiunile, dorințele, visurile.

Am învățat să fim atenți atunci când ne exprimăm nevoile, pe cât posibil fără a aduce critici; ne verbalizăm des sentimentele, comunicăm deschis și nu lăsăm niciun conflict nediscutat. Suntem în permanență deschiși să ne dezvoltăm, să creștem și devenim o versiune tot mai echilibrată atât separat, cât și împreună.

Care ar fi sfatul vostru pentru alte cupluri? Ce credeți că ar trebui să primeze în interiorul unei relații?

Comunicarea credem că este cea mai importantă. Să existe spațiu pentru a discuta deschis, cât mai empatic și cu cât mai puține critici. Să nu uităm că suntem ființe individuale, cu nevoi separate și că nu trebuie să fim la fel sau să ne placă aceleași lucuri. Putem fi diferiți în timp ce suntem împreună. Exprimarea sentimentelor, a iubirii, a momentelor în care ne simțim vulnerabili, triști, etc. Și să credem unul în celălalt – susținere și încredere reciprocă.

Raluca (tinerii care trăiesc într-un van): „Cu Dorin la drum, știu că totul va fi bine”

Raluca, ce apreciezi la iubitul tău? Dar, invers, ce crezi că apreciază el la tine?

Apreciez foarte, foarte multe lucruri la Dorin. Este un om deosebit de empatic, generos, bun, săritor și atent la nevoile celorlalți. Este o persoană echilibrată emoțional, care mediază foarte bine conflictele, este vesel, mereu cu o glumă sau vorba bună la el – spiritul petrecerilor aș zice. Este un foarte bun comunicator, știe să povestească cu mult farmec, dar și să asculte și să fie prezent. Este stâlpul meu de siguranță, omul pe care știu că mă pot baza în orice, dar orice situație. Cu el la drum, știu că totul va fi bine și că o vom scoate la capăt în orice situație. 

Dorin: Apreciez foarte multe la Raluca, însă apreciez foarte mult perseverența cu care face lucrurile. Chiar dacă poate sună clișeic, împreună cu ea am realizat că totul este posibil dacă îți dorești și îți propui cu adevărat. Apreciez foarte mult că mă susține și mă împinge de la spate atunci când îmi propun să fac ceva nou. Este atentă la detalii, reușește să mă surprindă de foarte multe ori cu lucruri mărunte dar cu o însemnătate foarte mare.

Care este mesajul vostru pentru cei care se gândesc să facă pasul și să se mute sau să călătorească pe patru roți?

Să-și urmeze instinctul și să facă exact așa cum simt. Să asculte mai mult vocea din interior și mai puțin pe a celor din jur. Fiecare dintre noi știe cel mai bine pentru sine și chiar dacă poate pare departe acel gând, dacă simți că este pentru tine, se va îndeplini.

De ce are nevoie un om că să facă ce faceți voi? De curaj, de zvâc?

Mulți ne-au transmis faptul că am avut curaj să facem pasul acesta, să renunțăm la locurile de muncă pe care le aveam, să plecăm dintr-un oraș care aproape că ne adoptase însă noi nu am simțit asta. Noi credem că nu este vorba de curaj neapărat, cel puțin noi nu am simțit asta. Credem că important este să îți dorești, să vrei cu adevărat, să simți dorința aia în tot corpul. Atunci vei găsi soluții, resurse, idei, oameni care îți vor fi alături. Și poate cel mai important, să crezi în tine, să crezi că poți. Și să nu renunți, nu este mereu ușor, gândurile nu le lași acasă, așa că nu idealizați acest stil de viață. Nu este pentru toată lumea, dar dacă iubești natura, nu vei simți că faci vreun compromis. Fă ce simți și fă-o cu toată inima!