„Vă doresc un an 2021 previzibil”: cum o să arate anul 2021, previziuni de la trend spotterul Marian Salzman

La ce ne putem aștepta în 2021? În cele 11 previziuni pentru anul viitor, Marian Salzman, Senior Vice President of Global Communications Philip Morris International (PMI), ne vorbește despre cele mai importante tendințe care vor marca următoarele 12 luni sau chiar mai mult.

Marian Salzman este considerată una dintre cele mai importante voci în stabilirea trendurilor globale și se numără printre cei mai premiați directori de relații publice din lume. De-a lungul carierei sale, a fost martora revoluției tehnologiei și a schimbărilor sociale. În urmă cu aproape trei decenii, a cofondat prima companie online de cercetare a pieței. Iar în 2019 a identificat haosul ca fiind noul normal.

Așa că nu ne rămâne decât să o urmărim pe Marian Salzman și să aflăm care vor fi tendințele care vor contribui la conturarea următoarei „normalități” care se va instala pe măsură ce înaintăm spre viitorul nostru post-pandemie:

1. Focalizați (și distanțați)

Pandemia de coronavirus ne-a oferit ocazia de a încetini, de a reflecta, de a evalua cât de mulțumiți suntem de prezent și de a regândi posibilitățile viitoare, determinându-ne să ne uităm mai îndeaproape la aspectele esențiale ale vieților noastre și să ne îndepărtăm în același timp pentru a capta o imagine de ansamblu. Câți dintre noi pot afirma că au fost cu adevărat mulțumiți de modul în care au trăit în 2019?

Ce urmează: tendința localismului a susținut dintotdeauna afacerile independente și la nivelul comunității. Acest lucru va continua, dar ne putem aștepta la mai multe demersuri comunitare pe măsură ce oamenii și companiile își adună forțele pentru a se ajuta reciproc în această criză financiară.  De asemenea, vom vedea mulți oameni care fac echipă împreună pentru a îndeplini necesitățile esențiale.

Previziuni pentru viitor: în 2020, părinții inventivi (și cu resurse) din SUA creează capsulele de învățare, prin care angajează un cadru didactic care să predea unui grup mic de copii ca alternativă la școala la distanță. Cred că acesta este doar începutul unei noi abordări a educației în care părinții care au mijloacele în acest sens vor respinge educația tradițională în favoarea unor strategii mai personalizate.

Marian Salzman: Vom vedea mai multe companii care oferă pachete modulare, oferind experiențe de învățare atât virtuale cât și pentru acasă.

2. Distorsionarea timpului și a spațiului

Ne place să ne imaginăm că există o ordine când vine vorba de timp, care este la fel de precisă precum ticăitul unui ceas, în care o secundă curge în următorul minut, următoarea oră, următoarea zi/săptămână/lună/an/eră. Cu toate acestea, nu există două percepții la fel ale oamenilor despre timp. Einstein numea distincția dintre trecut, prezent și viitor o „iluzie care se încăpățânează să fie persistentă”. Unul dintre impacturile previzionate ale erei COVID-19 și ale repornirii pe care aceasta a declanșat-o este o regândire a timpului și linearității.

De ce ne agățăm cu dinții de astfel de parametri rigizi într-un moment în care agilitatea pare să fie un atu esențial? Pe măsură ce munca și viața converg și mai mult pentru cei care lucrează de acasă, de ce aderăm la segmentări ale timpului care prioritizează nevoile clienților și ale angajatorilor deasupra oricărui alt aspect? De ce atât de multe sisteme educaționale continuă să aibă vacanțe de vară extinse când știm că acestea creează un dezavantaj și mai mare pentru anumiți elevi? Și dacă tot vorbim despre asta, de ce liceele încep mai devreme dimineața decât ora pe care anumiți experți o consideră optimă pentru sănătatea și dezvoltarea unui adolescent? Și de ce se așteaptă ca elevii să avanseze în același ritm în ceea ce privește lecțiile, materiile și clasele, când dovezile vin în sprijinul unei abordări individualizate a învățării? De ce colectăm timpul nostru liber în ultimii ani de viață în loc să beneficiem de pauze extinse cât timp suntem în floarea vârstei?

Ce urmează: deși atracția inerției este puternică, din ce în ce mai mulți oameni și companii se gândesc serios să riposteze împotriva mandatelor învechite despre timp și loc. Deja observăm că din ce în ce mai multe companii trec la munca de la distanță parțial sau complet. Companii precum Basecamp, GitLab și LivePerson sunt „complet distribuite” ceea ce înseamnă că nu mențin un spațiu de birou fizic.

Marian Salzman: Oare a venit momentul să eliminăm orarul agricol și să ne gândim la o săptămână de lucru 24/7 în care fiecare persoană să își poată organiza propriul program?

Previziuni pentru viitor: am putea fi pe punctul stabilirii unui program de lucru săptămânal de patru zile drept standard? Observăm deja discuții din ce în ce mai serioase despre o astfel de abordare, inclusiv despre beneficiile sale pentru oameni și planetă.

Marian Salzman: Ce revoluție ar fi dacă cea mai nouă invenție a productivității s-ar dovedi a fi munca în mai puține ore, dar mai inteligent.

3. O revenire la „noi”

Noțiunea reconfortantă „împreună separați” a luat amploare în timpul carantinei COVID-19, însă cât de mulți oameni nu se aflau fizic în același loc, dar electronic segregați în propriile lumi digitale personalizate? Am fost cu toții martori la ieșiri în familie în care fiecare membru este lipit de propriul ecran. Această deconectare tehnologică este doar un aspect al acestei probleme. Centrarea pe sine a devenit perspectiva noastră asupra lumii, în care copiii sunt încurajați să-și construiască „propriul brand”.

Ce urmează: este oare prea târziu să ne schimbăm lumea eu-eu-eu într-una ceva mai puțin obsedată de propria persoană? Poate că nu. Pe măsură ce restricțiile de distanțare continuă (fie auto-impuse, fie de alt tip), suntem brusc disperați să fim împreună, chiar dacă ne adaptăm rapid la viața la distanță. Una dintre întrebările majore este în ce măsură dorința de comunitate va aduce oamenii laolaltă pentru a colabora dincolo de granițele tradiționale sau îi va diviza în triburi ostile unul cu celălalt. Ne putem aștepta la ambele scenarii, dar cu toții avem puterea de a înclina rezultatul în direcția aleasă.

Previziuni pentru viitor: fără îndoială, cea mai solidă formă a „noastră” pe care umanitatea a trăit-o a fost nașterea și dezvoltarea democrației, noțiunea că „noi, oamenii” ne putem guverna singuri. În 2020, instituțiile fundamentale care susțin și stabilizează democrația, anume presa liberă, dreptul de a vota liber și încrederea în procesul electoral, sunt sub asediu pe măsură ce tendințe autoritare încep să se remarce.

Marian Salzman: Este democrația condamnată? În momente de optimism aș spune că nu, în mare parte datorită acțiunilor în ceea ce privește auto-emanciparea femeilor și ascensiunea femeilor lider.

4. Realul devine ireal și viceversa

De ceva vreme, identificăm o noțiune în schimbarea „proprietății imobiliare”. Am văzut în timpul crizei împrumuturilor cu ipotecă din 2008 cât de repede se poate prăbuși o casă din cărți virtuală. Și chiar dacă noi continuăm să împingem granițele tuturor lucrurilor digitale, vom încerca să ne murdărim din nou mâinile cu pământul autentic, efectiv prin îngrijirea grădinii de legume din spate și la figurat prin aprecierea acelor lucruri pe care le putem atinge: mobilă lucrată manual, haine create manual, mese preparate simplu, de preferat din ingrediente proaspete și neprocesate. Fără spumă. Fără gastronomie moleculară. Simpla preparare a ce am scos din pământ sau apă.

Ce urmează: real sau virtual? Va exista o îmbinare inteligentă între cele două lumi pe măsură ce vom realiza cât de mult vom pierde prin renunțarea la proprietatea noastră fizică, prin adoptarea virtualului în totalitate. Mulți angajați știu acum din experiență că, în pofida numeroaselor sale beneficii, munca la distanță vine cu anumite costuri. Ei știu că programul de lucru tinde să se mărească pe măsură ce granița dintre locul de muncă și acasă dispare.

Previziuni pentru viitor: se vorbește de mult timp despre o pauză de la internet în general și de la rețelele de socializare în particular. Am văzut chiar promovarea unor pachete de vacanță în familie pentru „detoxifiere digitală”. Distanțarea socială cerută de această pandemie va împinge nevoia de a deveni analogi până la epuizare. Ne așteptăm ca mult mai multe persoane să se gândească serios la o pauză de la mediile de socializare și chiar la o dezintoxicare, lăsând platformele de socializare în urmă.

5. E momentul dronelor (și al druizilor)

A mai fost până acum un alt moment mai bun pentru ca druizii să preia controlul? Cine nu și-ar fi dorit ca în momentul de vârf al carantinei să-și poată trimite robotul R2-D2 personal la magazinul local să ia proviziile pentru săptămâna respectivă? Sau ca o dronă să livreze bunuri esențiale fără contact uman? În întreaga lume, se întrevede o tragedie pe măsură ce angajații magazinelor și alți angajați esențiali cedează în fața virusului, fiind incapabili să se protejeze de transmiterea pe calea aerului a virusului provenit de la clienți și colegi.

Ce urmează: de ceva vreme, ne apropiem ușor spre automatizarea muncii, însă această pandemie s-ar putea dovedi a fi un element de neoprit care să accelereze acest proces.

Previziuni pentru viitor: Este cert că automatizarea va evolua pe sărite și cu întreruperi înăuntrul caselor noastre. Avem deja în vizorul nostru: un asistent de bucătar robot, o toaletă inteligentă care detectează boli și o bonă AI.

Marian Salzman: Tehnologia care în 2019 era „interesant de avut” va fi considerată esențială în epoca lucrului de acasă.

6. Pregătiți de luptă în continuare

În raportul meu privind tendințele anului 2020, am discutat despre mentalitatea de buncăr pe care o afișau mulți spre finalul anului 2019, care era într-un fel o reacție la noul normal. La extremele acestei tendințe se află cei care se pregătesc pentru apocalipsă și care majoritatea și-au făcut stocuri de alimente (în SUA și de arme) care să dureze ani de zile. Probabil au fost câțiva oameni invidioși pe depozitele ascunse de hârtie igienică și conserve astă-primăvară. COVID-19 promite să înmulțească numărul acestor persoane.

Ce urmează: Nu vom intra cu toții în modulul de pregătire în caz de apocalipsă, însă ne putem aștepta ca familiile să abordeze mai serios problema aprovizionării și ca afacerile să intervină pentru a îndeplini noile exigențe (alimentând aceste temeri în același timp).

Previziuni pentru viitor: să nu fiți surprinși dacă complexele de apartamente și dezvoltările imobiliare încep să concureze în oferte de depozite / pregătire în caz de urgență și mai puțin în săli de sport elegante și cluburi. De asemenea, vom vedea și o extensie a tendinței spre autonomie. Mulți oameni sunt deja interesați să-și crească propriile legume, găini sau alte animale și să facă săpun, lumânări și iaurt. Este o tendință macro care atinge toate tipurile de straturi de nemulțumire cu viața modernă.

Marian Salzman: Oamenii își doresc să se simtă mai conectați cu natura și cu pământul.

7. Redefinirea la ceea ce este esențial

Cu câteva decenii în urmă până la criza financiară din 2008, pretutindeni guverna abundența. Părea că aveam suficient. Întrebarea este: de ce este nevoie pentru a deveni unul dintre cei care au în 2021 și în viitor? Cu această pandemie, noțiunile de supraviețuire și prosperitate capătă o rezonanță suplimentară. Într-un moment în care locurile de muncă și educația se mută online, conexiunea la internet universală, precum și dispozitivele necesare pentru a o accesa, reprezintă un lux sau o necesitate? Într-un moment în care pandemiile se răspândesc rapid și letal în rândul comunităților, care este așteptarea de bază în materie de igienă și îngrijire medicală? Dar pentru comunicarea tradusă în fiecare limbă utilizată la nivel local? În mod tragic, deși recunoaștem existența inegalităților și dorim să le reducem, știm că acestea se vor agrava pe măsură ce efectele pandemiei măresc rata șomajului, așa cum știm că schimbările climatice vor afecta disproporționat pe cei săraci.

Ce urmează: Amenințarea existențială a pandemiei și timpul de nefuncționare forțat pe care mulți dintre noi le-am trăit au stârnit un apetit pentru schimbare și o dorință crescândă a oamenilor de provocare a status quo-ului. În cazul unora, acest lucru a însemnat o mai mică toleranță pentru inegalitățile sociale, exprimată printr-un impuls puternic de a vota pentru schimbarea liderilor, de a face presiuni pentru practici mai echitabile la locul de muncă și de a redirecționa cheltuielile pentru a susține afacerile mai mici și cauzele progresiste.

Previziuni pentru viitor: pentru că pandemia ne-a determinat să fim mai conștienți de cei care sunt prost plătiți, de lucrătorii cu un status scăzut care au menținut funcționarea societății, precum și de fragilitatea siguranței locului de muncă, mai mulți oameni vor considera că noțiunea de venit de bază universal (VBU) nu este atât de radicală.

8. Salvați de Internet – și calculul costurilor obiceiurilor noastre online

Pandemia COVID-19 nu a fost simplă pentru nimeni, însă imaginați-vă cât de dificilă ar fi fost în urmă cu 20 sau 40 de ani, nemaivorbind în zilele negre ale pandemiei de gripă din 1918. Fără internetul de mare viteză și de mare capacitate, cu cât mai mulți oameni ar fi fost incapabili să-și câștige traiul de acasă? Câți oameni ar mai fi fost separați de familie și prieteni? Câți oameni în plus nu ar fi putut să-și procure bunurile de bază sau să-și gestioneze fondurile? Câți alți elevi nu ar fi putut să acceseze resursele de învățare sau să meargă în clasa următoare?

Previziuni din viitor: există o oportunitate ca un brand în care există încredere să creeze un portal către profesioniști certificați din toate industriile, medicală, financiară, juridică și multe altele. Și, desigur că există și reversul medaliei: chiar dacă acceptăm din ce în ce mai mult intruziunea ecranelor și serviciilor online în lumea noastră, așa cum am acceptat confortul oferit de mașini, zbor, ATM-uri, mese gata preparate și cuptoarele cu microunde, observăm și o preocupare intensificată privind posibilele costuri.

9. Corporațiile ca agenți ai schimbării

Pentru anumiți observatori, COVID-19 a evidențiat în mod desăvârșit diferențele în ceea ce privește capabilitatea sectoarelor publice și private.

Ce urmează: corporațiile se conturează a fi cea mai bună speranță a noastră de a concepe soluții pentru probleme pe viață și pe moarte precum schimbările climatice, pandemii și crize globale de sănătate. Dintre instituțiile majore care pot duce la îndeplinire lucrurile, companiile au cea mai mare libertate de a iniția demersuri și nu trebuie să mulțumească toanele ciclurilor electorale. Ele au o arie de aplicabilitate mai amplă pentru a demara proiecte la scară largă care să fie în beneficiul propriu și al societății.

Previziuni de viitor: colaborările dezvoltate în era pandemiei, precum cursa pentru dezvoltarea unui vaccin sunt un semn al unei noi epoci de parteneriat public-privat așa cum nu am mai văzut de când GE și-a unit forțele cu NASA în misiunea Apollo 11?

10. Regândirea locului

Pentru prima dată de mult timp, anul 2020 a pus sub semnul întrebării urbanizarea și migrarea constantă a oamenilor spre locații mai populate. În prezent, aproape 56 de procente din populația lumii locuiește la oraș și, pentru țările cu un ritm de dezvoltare rapid din Africa, Asia și America Latină, atracția orașelor este irezistibilă. Însă printre rezidenții unora dintre cele mai mari orașe din majoritatea țărilor dezvoltate, pandemia a declanșat o reevaluare a meritelor relative ale orașului față de locurile mai puțin populate.

În câteva săptămâni, avantajele orașelor au devenit dezavantaje după ce locuitorii au fost izolați la domiciliu cu acces limitat sau deloc la spații verzi sau aer curat.

Ce urmează: mutarea locuinței pentru o viață mai bună este mai simplu de visat decât de realizat, în special pentru cei care nu se pot baza pe munca la distanță pe termen lung. Însă cu cât restricțiile pandemiei continuă, cu atât mai mult timp și mai multe motive vor avea rezidenții urbani pentru a visa. Ne așteptăm ca orașele mici și agenții lor imobiliari și de PR să-și intensifice eforturile pentru a le îndeplini visele și a atrage locuitorii de la orașe mai mobili.

Pe termen lung, nu este niciodată inteligent să pariez împotriva orașelor. Majoritatea au supraviețuit unor crize mai grave decât COVID-19 (ciuma, febra tifoidă, holera, război, gripa din 1918, faliment) și și-au revenit. Ele vor crea noi metode pentru a atrage rezidenți, inclusiv prin mai multe spații verzi, locuințe mai convenabile și infrastructuri mai inteligente. Imaginați-vă mai multe centre pentru companii, creativitate și artă.

Previziuni pentru viitor: așteptați-vă la o schimbare a scării valorice a oamenilor în ceea ce privește a doua locuință și cea de vacanță, poate chiar și pentru prima locuință, pe măsură ce plasează o valoare mai mică pe status și mai mare pe separarea fizică.

Marian Salzman: vom vedea o creștere a vânzărilor de case mici, inclusiv mobile, în locații îndepărtate pentru a fi utilizate în caz de crize viitoare. Și să nu fiți surprinși dacă oameni cu aceeași mentalitate creează colonii de case mici cu beneficii comune precum internet de mare viteză, capsule școlare și facilități recreaționale. Imaginați-vă avanposturi albastre în statele roșii din SUA cu costuri mai mici și expatriați din climele mai reci care se mobilizează în oazele însorite.

11. A venit timpul să ne împăcăm cu incertitudinea

Poate că viața de acum nu este cu mult mai incertă decât era. Probabil că ceea ce este diferit astăzi este faptul că trebuie să facem față pericolelor potențiale ca persoane și familii și nu comunități.

Ce urmează: majoritatea problemelor care generează incertitudinea din prezent nu vor dispărea. Poate COVID-19 va fi ținut sub control, dar ce se întâmplă cu a doua problemă, următoarea pandemie? Probabil mulți oameni vor încerca să se imunizeze mai mult împotriva riscului. Vor căuta vehicule de investiții mai sigure, își vor securiza casele cu camere, soluții de rezervă pentru electricitate și sisteme de alarmă, își vor simplifica stilul de viață și se vor gândi mai serios la economisire.

Previziuni pentru viitor: ca societate, suntem buni în a trata problemele imediate – punem la loc picioare rupte, aruncăm cu substanțe ignifuge din elicoptere pentru a stinge incendii forestiere, dar suntem mai puțini buni la a ne obliga să facem față variabilității neanticipate a vieții. Pe măsură ce efectele stresului perpetuu devin mai vizibile, căutăm investiții mai mari, din partea persoanelor, companiilor și guvernelor în sănătatea mintală și emoțională. Înainte de pandemie, OMS estima că costul global asupra economiei al productivității pierdute din cauza depresiei și anxietății se ridică la 1 trilion de dolari anual. De asemenea, ne putem aștepta și la o atenție mai mare pe învățarea rezilienței.

Marian Salzman: Vom vedea acest aspect la nivel organizațional, angajatorii încercând să recalifice lucrătorii pentru a se adapta unui viitor cu mai multe posibilități, dar și la nivel personal, în contextul în care școlile și familiile fac o prioritate din tenacitate și tăria de caracter alături de creativitate și gândirea critică.

Vă invităm să descărcați raportul anual despre trendurile din 2021, semnat de Marian Salzman.