Cu vocea sa computerizată și cu mintea sa genială captivă într-un trup neputincios, Stephen Hawking a reușit să trăiască o viață plină de realizări, atât pe plan profesional, cât și personal. În ciuda diagnosticului de scleroză laterală amiotrofică, Hawking a revoluționat lumea științifică cu teoriile sale. Fizician, teoretician al originii universului și unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, Hawking a fost considerat un adevărat geniu. Viața lui Stephen Hawking a fost o combinație de agonie și extraz, cu multe reușite profesionale, dar și personale, dar și cu suferință și dezamăgiri. Hawking și-a petrecut mai mult de jumătate din viață într-un scaun cu rotile și vorbind cu ajutorul unui computer. Deși nu i s-au dat mai mult de doi-trei ani de viață după ce a primit cumplitul diagnostic, la vârsta de 21 de ani, Hawking a trăit până la 76 de ani.
Unul dintre cei mai cunoscuți oameni de știință ai ultimului secol, Hawking a devenit celebru în 1988, după ce a publicat celebra sa carte A Brief History of Time, care s-a vândut în peste 10 milioane de exemplare.
Viața lui Stephen Hawking: născut într-o familie de intelectuali
Născut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe 8 ianuarie 1942, la Oxford, Anglia, Stephen Hawking a venit pe lume – coincidență sau nu – în ziua în care se împlineau 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei. Născut într-o familie de intelectuali, Hawking este cel mai mare dintre cei patru copii ai familiei. Părinții săi au ales ca loc de naștere Oxford pentru că acolo erau mai puține șanse să fie bombardați de naziști.
Deși s-a născut în vremuri grele, instabile din punct de vedere politic, Hawking a primit o educație aleasă. Nici nu se putea altfel: mama sa, Isobel, a studiat la Universitatea Oxford, în anii ’30 – un lucru neobișnuit, excepțional, pentru femeile din acele vremuri. Tatăl său, tot absolvent de Oxford, era un cercetător medical în domeniul bolilor tropicale.
Deși era un copil inteligent, în primii săi ani de școală nu s-a remarcat în mod deosebit cu rezultatele sale la învățătură, fiind doar un pic peste media clasei. Treptat însă, profesorii și părinții și-au dat seama că aveau de-a face cu un elev cu totul excepțional. La numai 17 ani, Hawking a intrat la Universitatea Oxford. Nu era chiar cel mai eminent student, spunând, la un moment dat, că dedica o singură oră pe zi studiului. Fiind unul dintre cei mai tineri studenti din grupă, era adesea singur, fără prieteni. Acesta a obținut o diplomă în cosmologie.
Viața lui Stephen Hawking: “Înainte să fiu diagnosticat cu această boală, eram plictisit de viața mea”
În 1962, la numai 20 de ani, obține titlul de Doctor în Fizică la Trinity Hall din Cambridge, unde își începe activitatea didactică și științifică. Un an mai târziu însă primește diagnosticul care i-a schimbat viața: scleroză laterală amiotrofică (SLA), cunoscută și ca boala lui Lou Gehrig sau boala lui Charcot. SLA este o boală ce implică moartea neuronilor, caracterizată prin rigiditate musculară, spasme musculare și agravarea treptată a slăbiciunii cauzată de pierdere musculară. Astfel, se poate ajunge la dificultate de vorbire, înghițire și chiar și respirație.
La scurt timp de la diagnostic, Hawking a început să observe câteva probleme legate de vorbire, dar și de mișcările trupului. În ciuda bolii care încet, dar sigur, îi distrugea corpul, Hawking a continuat cercetările sale și și-a urmat pasiunea. Deja la sfârșitul anilor ’60 starea sa se agravase considerabil: nu mai putea folosi cârjele, fiind nevoit să se deplaseze cu un scaun cu rotile. Captivă într-un trup bolnav, mintea sa era însă mai activă ca niciodată. “Înainte să fiu diagnosticat cu această boală, eram plictisit de viața mea. Mi se părea că nimic nu merită efortul”, a mărturisit omul de știință.
Viața lui Stephen Hawking: a depășit toate predicțiile medicilor
Meritele au început să îi fie recunoscute. În 1974, Hawking a devenit, la numai 32 de ani, cel mai tânăr membru al Royal Society – cea mai mai prestigioasă asociaţie ştiinţifică din Marea Britanie. În 1979, fizicianul a fost numit şef al catedrei de matematică de la Cambridge. Acesta s-a mutat de la Oxford pentru a studia astronomia şi cosmologia teoretică.
Viața lui Stephen Hawking: geniul care vorbea cu ajutorul computerului
Trecut de 30 de ani, Hawking deja depășise predicțiile medicilor. Era în faza în care cauta o modalitate de a putea să se exprime, în condițiile în care își pierduse mare parte din capacitatea de a vorbi. Într-un final, Hawking a descoperit un program numit “Equalizer”, care îi permitea, prin apăsarea unui buton, să aleagă fraze sau cuvinte pe care dorea să le folosească. Ulterior, nu a mai putut face nici acest lucru, astfel încât a apelat la o tehnologie mai avansată. În ultimii ani din viață, Hawking își putea alege cuvintele folosind mișcări ale capului, obrazului său ochilor.
Și scaunul în care stătea Hawking era super tehnologizat, fiind făcut special pentru a corespunde nevoilor fizicianului.
Imobilizat în acest scaun și cu gândurile transmise de un program de pe calculator, Stephen Hawking continuă să predea la Universitate. Faptul că nu mai putea vorbi nu l-a impedicat să țină discursuri elocvente în față a sute de persoane.
Viața lui Stephen Hawking: două căsnicii, două divorțuri și trei copii
Deși a fost imobilizat mare parte din viața sa în scaun cu rotile, asta nu l-a impedicat să iubească și să fie iubit. Hawking a fost căsătorit de două ori și a avut trei copii, din prima căsnicie.
Pe prima sa soție, Jane Wilde, a cunoscut-o la puțin timp după ce a primit diagnostitul SLA. S-au logodit în 1964, iar un an mai târziu s-au căsătorit. Hawking a spus că această căsătorie i-a dat un “motiv să trăiască”. Evita să vorbească despre boala sa cu Jane și cu membrii familiei, în general. Cu starea sa într-o continuă degradare, toate greutățile familiei cu trei copii picau pe umerii soției. În condițiile în care Hawking dedica din ce în ce mai mult timp studiului și era adesea plecat la conferințe și întâlniri științifice, soția sa s-a apropiat de un alt bărbat, membru în corul bisericii. Relația lor a fost mai mulți ani platonică. Jane se simțea copleșită de situație, de celebritatea sotului ei, de asistentele medicale care se tot perindau prin casă. După o traheotomie suferită în 1985, Hawking avea nevoie de îngrijire permanentă, așa că aveau în casă asistente care lucrau în schimburi. La finalul anilor ’80, Hawking a început să aibă o relație cu una dintre aceste asistente – Elaine Mason. Fizicianul și-a anunțat soția că o părăsește pentru Elaine, cu care s-a căsătorit în 1995, stârnind nemulțumire printre membrii familie sale. 11 ani mai târziu, Hawking a divorțat și de cea de-a doua soție.
Stephen Hawaking a murit pe 14 martie 2018, la reședința sa.
