Viața unui artist mutat la sat, departe de zgomotul și mizeria Bucureștiului. Alexia Udriște: „E greu cu satul românesc și lucrurile se schimbă treptat, odată cu oamenii și valorile lor. Farmecul lui Las Fierbinți e mai trist în realitate”

Alexia Udriște despre viața la sat: „Înveți cum e cu soarele, cu roșia, cu câinii care scapă din curte – lucruri care îți condimentează fiecare zi, să fiu sinceră. Nu e niciodată plictisitor”

Alexia, cum arată viața voastră la sat, ați reușit să vă adaptați?

Noi trăim o viață hibrid aș zice. Eu muncesc la țară, pentru oraș. Cumpărăturile le facem în oraș. Activitățile se-ntâmplă tot acolo, fie că vorbim de grădinițe, înot sau muzee. Cât despre sat, aici trăim timpul liber și ne priește. Înveți cum e cu soarele, cu roșia, cu câinii care scapă din curte – lucruri care îți condimentează fiecare zi, să fiu sinceră. Nu e niciodată plictisitor.

Citește și: Povestea tânărului care s-a mutat la sat pentru că nu-și găsea locul în București. De ce își spune Marcel Limbășan Meșterul Cârpeală

Care este cel mai mare câștig pe care simți că l-ați obținut cu această schimbare de la oraș la sat?

Tihna. Am învățat să stăm pe canapea cu cafeaua în mână și să privim cum răsare soarele. Răspund la aceste întrebări iarna, e nițel de zăpadă în curte și deja îmi imaginez nămolul ce va să vie mâine. Nu-i ca în povești acum, să zic drept. Într-o lună însă va înflori ploaia de aur, ieri am văzut un stol de presuri galbene și-unul de cocoșari, așa că totul va începe să se schimbe de la o oră la alta. Vor „învia” muștele, lucru la care nu mă entuziasmez prea tare, însă voi avea destule ore-n zi să fac răsaduri pentru grădina de legume din anul acesta. Se simte entuziasmul din cum scriu? Sper, fiindcă e câștigul ca peste stresul zilei de muncă, e emailurilor, a clienților, a listelor de task-uri interminabile –  adaugi un soi de listă alternativă cu care îți ocupi mintea. Vezi timpul nu doar pe ceas, dar și în ce te înconjoară.

Care este sfatul pe care l-ați dat celor care se gândesc să facă acest pas?

Să se uite bine în interior. E o mișcare radicală care te testează profund din toate laturile. Noi am fugit de viața în complex rezidențial – care are avantajele ei – fiindcă am vrut o grădină mare și spațiu să mă uit în zare. Viața la casă este extrem de diferită de cea la bloc, la vecini, la ce simți tu și la cum ești de dispus să îmbrățișezi ce îți este pus pe tavă. Eu nu încurajez pe nimeni să se mute la țară, fiindcă este ceva extrem de personal și aud deseori de la cunoscuți că este „muncă multă”. Este, însă atunci când stai ore cu ochii în computer și cu mintea în campanii, muncești în grădină ca să te relaxezi. 

Alexia Udriște despre relația sa cu Cătălin: „În 2014 ne-am văzut la o cafea, în Craiova. Trebuia să plece spre București după-amiaza și n-a mai plecat. Cam așa, cum încep toate poveștile pentru care merită să muncești cu tine și cu celălalt”

Alexia Udriște, povestește-ne puțin despre voi. Cum l-ai cunoscut pe Cătălin?

În 2014 ne-am văzut la o cafea, în Craiova. Trebuia să plece spre București după-amiaza și n-a mai plecat. Cam așa, cum încep toate poveștile pentru care merită să muncești cu tine și cu celălalt.

Tu ești ilustratoare, Cătălin ce face?

Cătălin este fotograf. Lucrează în industrie de peste 15 ani și în prezent proiectele lui sunt în majoritate în sfera de advertising.

Cum arată viața a doi artiști? Cât de mult vi s-a schimbat cariera odată cu această mutare la sat?

Suntem ocupați mereu, ceea ce e bine. Mutarea la sat nu a avut niciun impact asupra a ceea ce facem. El își vede în continuare de proiecte, eu lucrez mai concentrat, aș zice. O schimbare mai degrabă de ordin personal este că nu mai muncim de dragul de a munci, oricând, oricât –  ceea ce e bine, cu toate că trăim în bula în care hustle culture e încă o referință și asta face foarte greu de navigat exersarea statului ca task în zi.

Cât de mult lucrezi? Este ușor să-ți găsești proiecte ca artist ilustrator în România?

Prea mult, însă din păcate munca mea nu implică doar acuarelele și masa de lucru. Implică mai mult admin decât mi-aș dori și foarte mult back&forth. Proiectele există, e o industrie care este din ce în ce mai prezentă de la an la an. Faptul că nu am fost niciodată în poziția în care să caut proiecte e un semnal că lucrurile merg spre bine. Avem oameni capabili în zona asta și agenții care, din fericire, au înțeles importanța lucrului cu artiști locali.

Cât de mult vi s-a schimbat viața odată cu apariția fetiței voastre?

Primul an, uitându-ne în spate, a fost cel mai ușor. Copilul îți deschide drumul către vindecare și nu se simte la fel de bine pe cât sună. Îți dai seama că trebuie să lucrezi la tine și începi să o faci, în timp ce crești un copil. E cea mai grea parte, fiindcă nu poți amâna nimic: nici cina, nici ora de terapie, nici planul de activități.