Viforel Dorobanțu, directorul care vrea să transforme o școală de la țară după modelul universităților americane, în care fiecare elev alege ce materie vrea să studieze: „În sistemul ăsta de învățământ, cred că niciun copil nu poate să învețe”

Și s-ar putea peste tot?

Exact! Acum să nu înțelegeți că am o relație tensionată cu primarul, Doamne ferește. Ne înțelegem foarte bine, nu avem nicio problemă, el cu primăria lui, eu cu școala mea…

Ce e cu programul acesta pilot în care ați înscris școala?

Cred că până la urmă aceasta e cea mai mare realizare pe care am avut-o până acum, din punct de vedere profesional.

Prin 2019 am organizat niște întâlniri la care l-am invitat și pe Marian Staș, cu care am o relație de prietenie de mai mulți ani, în care am tot discutat lucruri pe care ar fi trebuit să le aplicăm la clasă, față de modul în care copiii ăștia percep și înțeleg diferite discipline. La începutul discuției, ne gândiserăm să facem niște arii de învățare. De exemplu, să avem o oră de științe, la care să intre modularizat proful de chimie, proful de biologie, proful de fizică și geografie. A fost mai greu să asamblăm materiile în arii de învățare. Vreo doi ani de zile am tot pritocit chestiile astea, venind sâmbăta și duminica la școală, fără nicio adeverință de participare la vreun curs, cine voia venea benevol și când s-a activat acel articol din legea învățământului, de pe urma căruia s-au putut depune aplicații pentru școli pilot, am fost prima școală care a depus solicitare la minister și se pare că am avut noroc.

Citește și: Marian Staș, creierul școlilor pilot: „Școala pe care am făcut-o noi nu a fost proastă, ci una cu un cadru de valori definit pentru societatea în care am trăit”

Dar de ce? Elevii din Curcani nu pot învăța ca toți elevii din toată țara asta, pe aceeași programă, în același sistem?

Sincer vorbind – nu știu cât pot fi de deschis la discuție, dar o să fiu – în sistemul ăsta de învățământ, cred că niciun copil nu poate să învețe.

De ce?

Pentru că e prost croit, nu știu. După Revoluție s-a reformat, din punctul meu de vedere mai mult administrativ și școala a devenit a comunității (nu știu comunitatea cât e de conștientă că școala e a ei). Legat de programe și discipline, mișcările nu au fost extrem de radicale, ci au fost niște cosmetizări. Au mai apărut niște discipline opționale, dar nimic care să ne facă să conștientizăm că suntem în secolul XXI și copii ăștia trăiesc acum, nu în urmă cu 20 de ani.

Noi asta am făcut. Am început să le dăm niște chestionare și i-am întrebat ce materii cred ei că sunt mai greu de înțeles de către ei. Evident, fizica, chimia și biologia au fost pe primele locuri. Apoi i-am întrebat cum cred ei că ar trebui să ne desfășurăm ora: mai mult pe partea teoretică sau mai mult pe partea experimentală? În clasă sau în afara clasei? Folosind sau nu tehnologia?

După acele chestionare, împreună cu Răzvan Oroșanu, care are asociația Ține de noi, am reușit să organizăm niște întâlniri la Curcani – tot sâmbăta și duminica, tot fără adeverință, pentru că e foarte important de menționat lucrul acesta; în învățământ dacă dai o adeverință, vine toată lumea, dacă nu, nu vine nimeni – și am chemat atunci reprezentanți ai ISJ-ului, reprezentanți ai CCD-ului, reprezentanți ai părinților și reprezentanți ai copiilor. În prima jumătate a primei zile, le-am prezentat cam ce vrem să facem, în a doua jumătate a primei zile am început să lucrăm cu ei, arătându-le cum am vrea să predăm de aici înainte, iar a doua zi și-au spus și ei cuvântul, fiecare reprezentant. În urma acestei întâlniri ne-am calibrat mult mai bine ceea ce vrem să facem. Iar când am depus solicitarea de școală pilot, aveam în cap, în proporție de 60-70% cam ce vrem să facem.

Ce s-a schimbat la școala din Curcani în urma intrării ei în programul pilot. Să ne gândim la o oră clasică și să vedem ce e diferit la dumneavoastră?

În primul rând o să vă explic ce înseamnă pilotarea asta la nivelul câtorva discipline și apoi o să merg și înspre cum se desfășoară orele, că așa o să înțelegeți perfect.

La matematică, de la patru ore, câte se fac în învățământul clasic, noi am coborât la trei ore. Asta pentru că am zis că multă din materia prezentată în programa normală, oficială de matematică are conținuturi pe care elevii nu le mai folosesc, mai ales în evaluarea de clasa a VIII-a – acolo intrăm toți în același tipar, iar noi vom da evaluarea ca toți ceilalți. La matematică și la română, noi am renunțat la lucrările scrise încă de dinainte de a renunța și Ministerul, ceea ce mă face să spun cu mândrie că această practică a fost preluată din pilotarea noastră și a altor școli. Nu mai avem teză, nu mai avem ore de pregătire pentru teză și astfel a fost mult mai simplu pentru noi să ne axăm pe un conținut pe care copiii să-l și înțeleagă și să-l și folosească.