Vlad Cainamisir, student la Harvard: „Programele create de noi, în Liceul T. Vianu, au rulat 8 ore la bordul Stației Spațiale Internaționale. Sunt mândru” - LIFE.ro

Căutare

Share this article

Vlad Cainamisir are 18 ani și, când încă era elev în Liceul Tudor Vianu, a fost admis cu bursă completă la Harvard University, din SUA, unde se pregătește în programare și unde vrea să-și deschidă un start-up.

Primul job l-a avut în liceu, iar în ziua când a împlinit 18 ani a fost la un interviu de angajare de care a trecut fără nicio ezitare. În pandemie a creat o aplicație de tracking pentru cei testați pozitiv, pe care a donat-o Guvernului României.

Iată o poveste de succes spusă cu modestie la 18 ani, din una dintre cele mai prestigioase universități ale lumii.

Unde ești tu acum și ce faci?

Vlad Cainamisir: Sunt în Mower Hall, căminul în care locuiesc, în Harvard Yard. Este un cămin pentru studenții din primul an și sunt cu colegul meu de cameră care se pregătește să meargă la o competiție de debate. El este din UK.

După ce terminăm de vorbit, voi pleca și eu la singura oră pe care o am astăzi, de scris literar. Toți studenții de la Harvard, din primul an, sunt obligați să ia cursul ăsta, chiar dacă ei sunt interesați de Computer Science.

E un curs greu, dar mie îmi place pentru că am un subiect foarte interesant despre care trebuie să scriu: iadul. Studiem texte antice și încercăm să găsim o legătură cu lumea modernă, cum iadul a fost modelat de către schimbările din societate. Deci, e destul de greu pentru un student internațional să scrie un eseu de 5 pagini despre iad. (râde)

Care a fost prima curiozitate a ta când ai ajuns la Harvard?

Vlad Cainamisir: Am vrut să îmi cunosc noii colegi și să-mi fac mulți prieteni. Am fost plăcut surprins de cât de deschiși sunt oamenii aici, ce povești interesante de viață au. Eu, prima dată când am ajuns, am fost inclus într-un program dedicat studenților internaționali. Timp de o săptămână am fost împreună și mi-am făcut foarte mulți prieteni, din toate colțurile lumii. E extraordinar să vezi cât de diferiți suntem toți.

Programul era menit să ne acomodeze cu cultura din Statele Unite.

Este un șoc cultural foarte mare când ajungi aici din Europa, de pildă. Lumea e mult mai deschisă, comunică mult mai mult despre cum se simte, toți sunt foarte direcți, iar mâncarea e foarte diferită. Mâncarea nu are același gust cu ce știam eu, fructele și legumele nu au gust. Și totul e foarte dulce.

Ești în vreun club, Alpha, Tetha, cum vedem în filme? Ți se face un tur al locului la început?

Vlad Cainamisir: În primul an nu poți intra în cluburile despre care spui, dar mi s-a făcut un tur al clădirilor. Sunt foarte multe spații aici și nici nu am apucat să vizitez toate școlile. Nu am vizitat Government School, Law School. Sunt destul de departe. E un campus uriaș.

Din zona de Computer Science ce te interesează?

Vlad Cainamisir: Fac acum un curs avansat de programare de sisteme și este o zonă care mă provoacă intelectual față de alte cursuri pe care le-am mai încercat până acum pe programare: dezvoltare web sau…

Cum a decurs admiterea la Harvard, care înțeleg că a avut loc înainte ca tu să termini studiile în România?

Vlad Cainamisir: Eu am aplicat Early Action pentru că mi-am dorit foarte mult să studiez la Harvard, și puteam astfel aplica la o singură Universitate în Statele Unite.

Am intrat pe platforma pe care se aplică la Universitățile din Statele Unite  – Common App – unde trebuie să încarci un eseu. La Harvard este unul general, cu mai multe răspunsuri scurte.

Eu am decis să îmi spun povestea de viață, de când eram mic și mă jucam în curtea bunicii și până în liceu, cu ce activități făceam acolo; ce am învățat de la fiecare om cu care am intrat în contact, care a trecut prin viața mea.

Ce crezi că i-a convins să te admită?

Vlad Cainamisir: Sper că pasiunea mea pentru informatică. Am avut foarte multe proiecte legate de informatică. În plus, eu nici măcar nu prea știam că vreau să aplic în Statele Unite până în clasa a 12-a.

De ce nimic din Europa nu te-a convins? De ce a trebuit să treci oceanul?

Vlad Cainamisir: Am vrut foarte mult să studiez în UK, la Cambridge, dar de când cu Brexitul costurile au crescut foarte mult, iar familia mea nu și-ar fi permis niciodată. La Harvard este gratis. Cambridge-ul nu oferă Financial Aids pentru internaționali.

Și sacrificiul ce a însemnat?

Vlad Cainamisir: Sunt foarte departe de familie, vorbim greu la telefon pentru că trebuie să mă gândesc când pot să sun, nu pot să sun oricând. Asta e destul de greu.

Merită?

Vlad Cainamisir: Nu știu încă.

Revenim la admitere… De ce crezi că țin ei la aceste eseuri?

Vlad Cainamisir: Cred că vor să vadă mai degrabă ce fel de oameni admit, în funcție de personalitatea fiecăruia, pentru că ei vor să facă o comunitate cât mai diversă și complexă. Să nu fim toți la fel. Și aici toată lumea e diferită într-un mod bun.

Tu ai lucrat în liceu. De ce ai simțit să te angajezi?

Vlad Cainamisir: Am început să fac un proiect independent cu mai mulți prieteni, freelancing, mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu clienți și apoi, când am făcut 18 ani, chiar de ziua mea, am fost la interviu de angajare. M-au luat pe loc și am avut noroc de o comunitate foarte, foarte bună. Acolo am învățat lucruri practice, meserie, am învățat cum să conduc o echipă, cum să împart taskurile, cum să-mi împart timpul foarte bine – asta m-a ajutat enorm.

Banii au ajutat?

Vlad Cainamisir: Da, au ajutat mult. Am devenit independent.

De câțiva ani nu le-am mai cerut bani alor mei. Mă ajută și aici. Eu nu le cer bani. Îmi trimit ei, eu mă mai supăr.

În pachetul de ajutor financiar de la Harvard, eu o să cheltuiesc din banii mei cam 1.000 de dolari pe an pentru bilete de avion și altele. Ai mei ar trebui să nu contribuie cu nimic, teoretic. In pachetul de ajutor financiar scrie student contribution 1.000 dolari, iar în dreptul numelui părinților scrie ZERO.

De ce crezi că ți-au acordat bursă integrală?

Vlad Cainamisir: Este bazată pe nevoie. Harvard are un proces de admisie mid blind. Asta înseamnă că ei nu se uită pe declarațiile de avere ale familiei înainte să te admită. Când decid dacă admit sau nu pe cineva, nu au informațiile financiare. De-abia după aceea trece dosarul la departamentul de ajutor financiar. Și, în funcție de posibilitatea financiară a familiei, mi-au acordat integral și să plătesc eu 1000 pe biletele de avion.

Exista șansa să te respingă?

Vlad Cainamisir: Este o Universitate care are 3% rata de admisie, deci da. Și chiar mai mică pentru internaționali. Din punct de vedere financiar nu exista acest risc. Odată ce ai trecut de comisia de admitere, nu există riscul să fii respins pe considerente financiare.

Ce este Astro Pi Challenge?

Vlad Cainamisir: Este proiectul meu preferat din liceu; este derulat de Agenția Spațială Europeană și dă șansa elevilor de liceu și chiar de gimnaziu să ruleze un program la bordul stației spațiale internaționale.

Proiectul constă în mai multe faze: inițial propunem o idee. În anul în care am primit premiul de echipă, ideea a fost să creăm un sistem de inteligență artificială care să ghicească condițiile meteo de pe Pământ dintr-o poză din spațiu. Eu am fost programatorul și am făcut un model de inteligență artficială care prezicea cu precizie de cel puțin 70%.

El a rulat la bordul stației spațiale internaționale timp de trei ore. Așa a fost testat. Am fost foarte mândru.

Cred că, în total în liceu, programele mele au rulat 9 ore la bordul Stației Spațiale Internaționale. În anul în care am luat mențiune am făcut un program care făcea poze cu infraroșu de la bordul stației și ne-am propus să aflăm dacă poluarea afectează coloniile de alge.

În primul an, am încercat să stabilit rata de despădurire a zonelor peste care trecea stația internațională.

Care era miza acestui concurs? Pentru tine…

Vlad Cainamisir: Mereu voiam să vin cu o idee cât mai interesantă și cât mai greu de făcut și echipa mea să fie provocată cât mai mult, să lucreze cât mai mult și să inovăm. Să găsim soluții noi pentru problemele la care ne gândeam.

Ai oferit o aplicație Guvernului României? Despre ce este vorba?

Vlad Cainamisir: Eu am făcut o aplicație de Covid Track and Trace. Adică aplicația monitoriza toate contactele tale din timpul unei zile. Dacă stăteam 15 minute cu o persoană, ea intra în lista mea de contacte. Dacă persoana respectivă era diagnosticată cu Covid, toate persoanele din lista ei de contacte erau notificate să se testeze. După ce l-am oferit Guvernului, am fost invitat de către președintele Senatului să discutăm despre aplicație, alături de mai multe persoane importante. Eu am ales să donez aplicația. Nu a fost folosită și, cred că ținând cont de nivelul încrederii populației în Guvernul României, cred că a fost o decizie bună să nu fie folosită.

Cum te-a influențat pe tine pandemia și școala online?

Vlad Cainamisir: Eu m-am descurcat în pandemie. Am învățat singur cum să fac aplicații și site-uri. Am învățat singur de pe internet pentru că aveam foarte mult timp liber și mi-a plăcut să lucrez la asta.

Care ar fi secretul performanțelor tale?

Vlad Cainamisir: Multă muncă și pasiune. Dormeam cam 6 ore în timpul școlii. În restul timpului mergeam la școală 6-7 ore, apoi teme. Am terminat la Colegiul Tudor Vianu, unde trebuie să înveți foarte mult dacă vrei să ai 10. Iar eu voiam să am 10. Dar am terminat cu media 9,98. Matematica mi-a stricat media, am avut două note de 9.

Mereu am vrut să iau 10. Dacă pot să învăț, de ce să nu o fac.

Cum gestionezi tu nereușitele?

Vlad Cainamisir:  Încerc să analizez și să văd dacă pot să influențez deznodământul pe viitor. Adică dacă nu a fost un factor pe care să îl controlez, încerc să mă detașez de ele.

Cred că multe nereușite m-au ajutat să mă educ în felul ăsta. Una s-a întâmplat la Olimpiada de Informatică din clasa a opta. Am ratat podiumul de la o literă greșită într-o ecuație. Computerul care a făcut corectura nu a citit litera și am primit punctaj zero.

A fost vina mea și a fost foarte dureros pentru că mă pregătisem foarte mult.

Cum măsori sau cum vezi succesul?

Vlad Cainamisir: Nu prea mă gândesc la reușitele mele. Nu prea mă bucur de ele. În noaptea în care am aflat că am intrat la Harvard m-am bucurat 15 minute, apoi m-am culcat la loc pentru că aveam teză la matematică a doua zi.

Cum arată cursurile? Cum sunt profii de la Harvard?

Vlad Cainamisir:  Am profi super. Sunt oameni normali, care mie mi se par genii. Sunt glumeți, amuzanți, ne spun să le spunem pe numele mic. Sunt foarte apropiați de noi. Avem ce învăța de la ei. Iar eu mai ales de la profesorul de informatică. E un orator foarte bun și ne ține captată atenția timp de o oră și un sfert. Face un curs interactiv. La fel și profesorul de matematică. Facem un curs de Active Learning. Adică nu ne predă. Ne face să ne gândim cum am rezolva problema, apoi ne ghidează prin materie. Aici e foarte lent procesul de învățare și asta mă deranjează puțin. Dar până acum nu am ajuns acasă cu ceva neînțeles de la curs.

Ce visezi tu mai departe?

Vlad Cainamisir: E greu de spus. Vreau să-mi fac un start-up, ca orice student la Harvard.

read
next

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO