Alina și Cristian Paraschiv, cei doi părinți care au renunțat la carieră și viață liniștită atunci când au realizat că cei mici „nu mai știu să se joace”. Și povestea unui sacrificiu răsplătit cu bucuria și starea de bine a copiilor

Pe Alina Paraschiv, în urmă cu aproximativ zece ani, o găseai la un spațiu de joacă din Iași pe care-l manageria, iar Cristian, soțul său, lucra în domeniul construcțiilor până când acesta a convins-o pe partenera sa de viață să formeze o echipă nu doar acasă, ci și la serviciu. Ușor nu le-a fost să-și lase joburile stabile fiecare în parte de unde se întrețineau atât pe ei, cât și pe cei doi copii și să înființeze o asociație care promovează activitățile sportive. S-au avântat să colaboreze cu grădinițe și școli, să facă evenimente private, să organizeze tabere de copii, iar treaba le iese minunat. Și culmea, a trecut un deceniu de când au încheiat primul parteneriat și împreună cresc frumos și dăinuiesc.

• 

Alina și Cristian Paraschiv se înțeleg din priviri, fac alianță bună pe „teren”, pun în practică idei pe care le discută în orice oră din zi sau din noapte, ajung la un acord din vorbe puține. A fost dificil pentru ei să se arunce într-un domeniu unde nu aveau habar de prea multe și nu aveau nici la cine apela atunci când au simțit că, poate, au nevoie de ajutor. S-au consultat în colțul lor de casă și au dobândit, deși a durat ceva timp până să prindă încredere potențialii parteneri în ei. Nu s-au demoralizat nicicând, destul de des, Cristian era confundat în Iași cu un sportiv de performanță, iar când se dovedea că nu era acesta, nici nu mai era ascultat.

Am stat de vorbă cu Alina, partea feminină din această organizație, cea care scrie și implementează proiectele. S-a „dezbrăcat” de detalii și a vorbit pentru cititori cât de anevoioasă poate fi reorientarea profesională, dar nu imposibilă.

Spune-mi, Alina, despre Asociația AsNatura. Cum v-ați decis să începeți acest proiect?

Ideea de a crea această organizaţie s-a născut în preajma anului 2012, într-un parc de joacă, când s-a constatat că mulţi dintre copii nu mai ştiu să se joace şi îşi ocupă timpul cu diferite activităţi ,,toxice” pentru vârsta lor, ceea ce denotă faptul că părinţii sunt mult prea ocupaţi cu serviciul şi cu alte probleme sociale, fapt pentru care micuţii profită de libertatea oferită şi se integrează în diferite cercuri vicioase. Rezumând ideile emise, am identificat dificultăţile cu care se confruntă unii tineri dintre care amintim: lipsa de comunicare, consumul de droguri şi a băuturilor alcoolice şi absenţa apetitului pentru activităţile sportive, deci sedentarismul.

Ați început prin muncă voluntară. Cât timp ați mers așa, practicând activități sportive în regim de voluntariat?

Activitățile de voluntariat sunt și în prezent, deoarece am decis că trebuie să facem ceva pentru întreaga comunitate, că trebuie să-i ajutăm atât pe copii cât şi pe adulţi ,,să se joace”, joaca fiind primordială în educaţie. Am ales să promovăm valori culturale sportive în rândul tinerilor, dar şi la  nivelul întregii comunităţi locale, regionale, naţionale şi internaţionale. Susţinem dezvoltarea solidarităţii şi conştiinţei sociale a tinerilor din medii culturale diferite, ca urmare a promovării propriilor valori prin activităţi sportive.

Alina Paraschiv:„Faptul că am renunțat la joburile noastre a fost un nou început pentru noi.”

Aveați, totuși, alt job din care vă întrețineați? Nu cred că este ușor să faci investiții în echipamente și să și trăiești decent în același timp, să-ți întreții și familia și să oferi și educație copiilor.  

La început a fost greu să luăm o decizie în acest sens, eram la început de drum și cu multe întrebări despre cum ne vom descurca. Faptul că am renunțat la joburile noastre, se pare că a fost un nou început pentru noi. Eu eram manager la un spațiu de joacă și Cristian a avut nenumărate joburi, până când m-a convins să renunțăm. Așa că s-a dovedit că a fost singura soluție să putem reuși și ne-am putut ocupa în permanență de activități, am crescut numărul membrilor voluntari, apoi am început să organizăm diverse evenimente private și să încheiem parteneriate cu grădinițe/școli/before și afterschool-uri pentru autofinanțare.

• 

Care dintre voi a venit cu ideea de a vă transforma într-o asociație și să caștigați și bani din asta?

A fost dorința lui Cristian să atragem cât mai mulţi membri voluntari care să dezvolte ideea de a face sport în natură descoperind jocuri antrenante, distractive, care să alunge sedentarismul social concretizând scopul de întărire a relaţiilor interumane. Apoi, am realizat că suntem cam singurii care vor să amestece mai multe sporturi într-o singură asociație și am prins curaj. În fiecare an am demarat câte un proiect pilot în care am testat ce jocuri sunt mai interesante și care să prindă la public. Se pare că activitățile cu Speed Stacks (pahare sportive) sunt și acum pe primul loc, deși avem în dotare și jocuri rar întâlnite pe la noi. De asemenea și Slackline, banda de echilibru, uimește participanții și îi convinge să participe. Cele mai noi achiziții sunt karturile pentru copii, dar și cele pentru juniori și adulți, dar nu pot fi folosite în vreme nefavorabilă. În funcție de grup, noi ne adaptăm și alegem jocurile potrivite, indiferent de vârstă.

Alina Paraschiv:„Cel mai optimist a fost Cristian.”

Ați fost sceptici sau încrezători că va funcționa planul vostru?

De fiecare dată, în orice situație, cel mai optimist a fost Cristian. Eu întotdeauna mă mai gândeam un pic. Asta nu înseamnă că nu am mers înainte când am întâmpinat probleme, așa cum a fost apariția pandemiei. Am încercat să găsim soluții, am regândit planul activităților și am descoperit noi surse de autofinanțare. Cercetăm mereu linii noi de finanțare, depunem proiecte și așteptăm rezultate. Uneori reușim, alteori așteptăm.

Faptul că ați pornit de la zero a fost cea mai mare provocare a voastră?

Este dificil să înființezi o asociație cu un scop mare, dacă nu cunoști pe nimeni în domeniu. Am întâmpinat neplăceri diverse până când am primit acceptul și încrederea oamenilor. De pildă, Cristian a fost confundat deseori cu un sportiv de performanță din Iași la diverse întâlniri, și atunci când se dovedea a nu fi el, nici măcar nu mai era ascultat. Nu ne-am lăsat descurajați și mereu am luat-o de la capăt!

Citește și:https://life.ro/cum-au-supravietuit-ong-urile-care-nu-s-au-implicat-in-criza-covid-19/

Cărui prim colaborator al vostru i-ați făcut prezentarea proiectului? A fost îmbrățișat proiectul vostru de la început?

Primul parteneriat a fost încheiat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi pentru  Centrele de plasament din orașul Iași  din 2013 cu C.S.C Bucium, S.S.V Veniamin Costache și C.P. Ion Holban pentru desfășurarea proiectului ,,Program sportiv de weekend”, unde organizam săptămânal diverse jocuri de îndemânare, coordonare mână-ochi, socializare, viteză și memorie vizuală. Este primul proiect care ne-a apropiat de copii și de nevoile lor.

Cum a pornit colaborarea cu școlile din Iași?

Prin intermediul evenimentului de ,,Stack Up Day!”, ziua recordului mondial cu cei mai mulți participanți care au practicat în aceeași zi  activități de ,,speed stacks” (pahare sportive)  la UMF, apoi treptat, an de an, ne-am extins activitățile atât la școlile de stat cât și cele private, prin programul ,Școala Altfel” și nu numai.

Alina Paraschiv:„ Prima tabără organizată de noi a fost anul acesta.”

Când ați început să organizați și tabere de copii? Care sunt activitățile preferate de copii?

Mereu am fost invitați să participăm în taberele de copii de către partenerii noștri. Însă, prima tabără organizată de noi a fost anul acesta, cu multe provocări și restricții pandemice, pentru 50 de copii din Centrul de servicii sociale C. A. Rosetti Iași. Cu multe emoții și griji am reușit să ne ținem de cuvânt și să ne organizăm prima noastră tabără. De obicei, activitățile sunt organizate în funcție de nevoile grupului, astfel încât ne bazăm de fiecare dată pe jocurile noastre, dar și pe experiența acumulată în toți acești ani. Recunoaștem că această tabără ni s-a părut cea mai reușită și cea mai benefică pentru copii. Suntem convinși că vom mai repeta  această experiență.

• 

V-ați extins și în țară până acum? Sub ce formă?

Am fost surprinși atunci când am fost chemați să participăm atât la evenimente private organizate în țară, dar și peste hotare. De exemplu, am fost chemați la Chișinău să instruim câțiva tineri pentru activitățile de speed stacks, având în vedere că suntem unici distribuitori de pahare Speed Stacks din România și Republica Moldova. Am participat la zile de naștere în București, la activități nonformale la grădinițe și școli din țară, dar și workshopuri și întâlniri tematice, în ceea ce privește dezvoltarea activităților sportive. Ne bucurăm, de fiecare dată, când primim asemenea invitații și le onorăm cu prezența.

Alina Paraschiv:„ Suntem des întrebați cum de rezistăm atât de mult timp împreună.”

Cum este să fiți parteneri de viață și să formați și o echipă unită pe plan profesional?

Suntem des întrebați cum de rezistăm atât de mult timp împreună. Sinceră să fiu, cred că doar așa am putut să formăm aceste evenimente, prin comunicare și mult timp petrecut în familie. Ne înțelegem din priviri și ne cunoaștem fiecare gest și de multe ori ne citim gândurile. La fiecare nouă achiziție, primul test este în casă. Orice joc este încercat de noi, apoi de către copiii noștri și ulterior î-l propunem la activitățile noastre. Avantajul nostru este că la orice oră putem să discutăm orice idee, fără ca nimeni să fie deranjat. Este o experiență plăcută să poți lucra împreună cu soțul tău, să poți descoperi lucruri comune și să poți investi în timp de calitate în familie.

Cum reușiți să jonglați cu atribuțiile de părinți ale celor doi copii ai voștri și cu atribuțiile de „serviciu”?

Copiii noștri au fost mereu alături de noi. La orice activitate au fost luați și puși ,,la grămadă”. În orice deplasare i-am luat cu noi și am împușcat doi iepuri deodată. Așa au văzut și ei cum este să îți asumi o responsabilitate și ne-au înțeles de fiecare dată când trebuia să ne jucăm cu toți copiii și nu doar cu ei. Avem norocul să avem copii cuminți, respectoși și întelegători. Mă bucură enorm faptul că i-am avut mereu lângă mine, le-am simțit sentimentele și trăirile chiar și atunci  când lucram cu alți copii. Cu siguranță își vor aduce mereu aminte de întâmplările trăite alături de noi.

• 

Alina Paraschiv:„ Gândim împreună evenimentele și luăm decizii în unanimitate.”

Care dintre voi este „șeful? Cine face regulile?

Cristian este președintele asociației și reprezentantul legal cu drept de semnătură, iar eu sunt Directorul de Cercetare și dezvoltare cea care scrie proiectele și le implementează alături de toată echipa. De cele mai multe ori gândim împreună evenimentele și luăm decizii în unanimitate. Practic, ne completăm unul pe celelălat: unul scrie, celălalt este pe teren. De exemplu, am apreciat întotdeauna forța lui masculină de a cără cu ușurință toate echipamentele noastre, eu însă sunt depășită de situație când văd câte s-au adunat din munca noastră și, uneori, nu le mai găsim locul. Avem în dotare obiecte voluminoase și jocuri grele pe care nu le putem muta cu ușurință de colo-colo… eu nici atât!

Nu cred că „defilați” doar voi doi în echipă. Câți vă mai sunt sprijin în acest proiect?

Noi doi suntem primii care iau decizii, apoi ne mărim echipa în funcție de proiectele noastre. Ne căutăm mereu membri și voluntari potriviți care vor să se alăture cauzei noastre. Am avut deosebita plăcere să ne reîntâlnim primii voluntari și cu emoție am depănat amintiri frumoase. Este interesant  cum poți să cunoști oamenii la primele lor experiențe cu publicul și apoi să vezi evoluția acestora, după câțiva ani. Cred că asta este menirea noastră, să formăm tinerii, să se adapteze cu ușurință în societate și să își găsească un loc de muncă potrivit.

Ce vă place cel mai mult ce se întâmplă în interiorul asociației pe care ați înființat-o?

Experiența pe care am acumulat-o este cea mai importantă. De fiecare dată când cunoaștem un grup nou, avem provocarea de a le stârni curiozitatea și de a-i face să participe la activitățile noastre. Indiferent de vârstă, noi trebuie să ne jucăm, să ne petrecem timpul liber frumos. Uneori, mă întreb cu ce categorie de vârstă este mai greu să lucrezi: cu cei mici sau cu adulții? Deseori la organizarea teambuilding-urilor ni se întâmplă să vedem că oamenii sunt reticenți  să socializeze și nu îndrăznesc să se joace. De aceea, intervenim noi cu insistență, cu jocuri noi și cu provocări inedite astfel încât, să se poată desprinde de grijile lor și să încerce să se distreze.

Alina Paraschiv:„Cel mai mare obiectiv al nostru este strângerea de fonduri necesare pentru înființarea unui centru sportiv.”

Sunteți pe plus acum ca investiție? Care este suma pe care ați introdus-o în echipamente? Se merită la nivel motivațional, chiar și financiar?

Organizația noastră este nonprofit și nu rămânem pe plus. Bunurile materiale și financiare nu se împart niciodată între membri. Mereu achiziționăm echipamente noi și reinvestim în organizarea următoarelor evenimente, astfel încât să avem tot ceea ce este necesar. Cel mai mare obiectiv al nostru este strângerea de fonduri necesare pentru înființarea unui centru sportiv pentru facilitarea programelor și activităților noastre sportive pentru toate vârstele și evenimente de promovare a activităților sportive în aer liber pentru combaterea sedentarismului social.

• 

Cum este percepută activitatea voastră la nivel local?( școli, autorități locale)

Am fost surprinși de feedbackul pozitiv din partea tuturor. Suntem mândri de impactul activităților având în vedere numărul mare de participanți, dar și de reacția promptă a  directorilor, profesorilor, partenerilor, colaboratorilor și sponsorilor noștri. Începând din anul 2017 și până în prezent depunem proiecte pe legea 350/2005 la Primăria Municipiului Iași și reușim să primim finanțare, astfel încât să ne putem desfășura activitățile pe terenurile de sport ale unităților de învățământ din Municipiul Iași pentru întreaga comunitate. Acum ne extindem și în zonele rurale, cum ar fi în Comuna Movileni, unde am înființat un sediu secundar al asociației și organizăm diverse campanii umanitare, dar și alte evenimente pentru copiii de la sat, precum sporturi nautice și alte activități sportive. Colaborările și parteneriatele sunt parte importantă a susținerii de care asociația are mare și continuă nevoie.

Ce sfat ați avea pentru cei care vor să deschidă un ONG?

Să se înarmeze cu mult curaj și cu multă bunăvoință. Cred că ar trebui să se pregătească din timp pentru orice refuz și să nu uite că oricând vor putea să găsească în altă parte ceea ce căutau. Am un exemplu: noi ne așteptam la mai mulți voluntari din domeniul sportiv, dar am constatat că au venit mulți din domeniul educational; ceea ce ne-a surprins! Drept dovadă, se poate să descoperi lucruri noi, să cercetezi fără să te gândești la rezultate și să te bucuri de ceea ce realizezi!

Ce gând vă transmiteți vouă, ca atunci când reveniți peste câțiva ani și recitiți materialul, să țineți cont de el?

Ne transmitem un gând pozitiv care să ne încurajeze să surprindem  în continuare esența faptelor într-un mod activ, fără să ținem cont de vârstă! Merită efortul!