Andreea Marin: „Sunt dispusă să dăruiesc enorm şi până la capăt, din punctul meu de vedere. Dar capătul e acolo unde nu mai simt reciprocitatea”

Andreea Marin are o poveste de viaţă plină. Foarte plină. Nu de puţine ori m-am întrebat de a ales ca numele fundaţiei pe care o conduce de atâţia ani să fie „Preţuieşte viaţa”. A cui viaţă? Ca să o preţuieşti pe a altora, musai trebuie să începi cu a ta, cred eu. Şi Andreea a învăţat asta în timp… A risipit multă emoţie în această viaţă, am văzut-o dăruind, am văzut-o fericită, dar am văzut-o şi trădată, minţită, furioasă. Am văzut-o aplaudată, invidiată. Şi le amestec pe toate, pentru că, până la un anumit moment, nu mai ştiam care e viaţa ei privată, care cea profesională, care cea intimă, care cea publică…

I-am păşit pragul într-o seară. La poartă am recunoscut-o pe Violeta care se juca cu prietenii ei şi am remarcat frumuseţea acestei fetiţe căreia îmi venea să-i spun, „ştii, când ai tăi te duceau spre petrecerea de botez săreau paparazzi în faţa maşinii ca să-ţi fure măcar o poză…” Dar, ce folos să o fi făcut? Copilăria nu trebuie maculată cu astfel de amintiri. Are timp să le afle… Am intrat în casă, apoi în grădina unde m-a primit Andreea cu care am stat la un ceai. Şi cu care am deschis câteva subiecte…

Arăţi minunat, cred că ţi se spune mereu. Anunţai la un moment dat un proiect nou legat de frumuseţe…

Andreea Marin: Am început, da, un proiect nou dedicat frumuseţii, sunt în colaborare cu mai mulţi parteneri împreună cu care vreau să fac viaţa mai frumoasă tuturor femeilor care mă urmăresc, deşi nici bărbaţii nu sunt excluşi. Sunt întrebată în ultima vreme, obsesiv chiar, cum e posibil să întinereşti de la o anumită vârstă.

Operaţii?

Nu, tocmai asta este ceea ce caut eu: să întineresc fără a apela la „soluţii” invazive, ci la reglarea echilibrului interior, fiindcă asta pare a fi o problemă astăzi pentru multă lume: dezechilibrul din noi. Şi asta înseamnă să preţuieşti viaţa: să înaintezi cu demnitate şi graţie odată cu vârsta. Şi, dacă bunica mea a putut, dacă mama mea a putut, de ce nu aş putea şi eu? Şi de ce nu aş învăţa-o şi pe fiica mea la fel?

Mai ales că tu trăieşti datorită imaginii tale…

Andreea Marin: Nu, nu neapărat datorită imaginii, ci din ceea ce reuşeşte mintea mea să creeze şi să plăsmuiască. Televiziunea nu-mi mai aduce bani cu adevărat, toată susţinerea mea vine din proiecte care nu sunt pe ecranul televizorului şi pe care le-am creat cu forţa imaginaţiei.

De ce ai acceptat să te duci într-o emisiune care o avea pe platou pe Mihaela Rădulescu, ştiind că pe asta se mizează în captarea audienţei şi ştiind că istoria voastră media nu este una liniştită?

Refuz să vorbesc despre acest subiect, pe care eu nu îl văd chiar aşa. Eu sunt un om căruia îi place eleganţa, care are maturitate şi verticalitate, care vrea să-şi vadă de drum fără să fie nevoit să deranjeze în stânga şi-n dreapta. Ceea ce am şi făcut şi, precum aţi văzut, a ieşit. Cât despre miză, ei bine, eu nu am mizat pe asta şi de altfel nu am nicio garanţie că cineva a mizat pe asta. Cu siguranţă că există o parte de public care ar putea fi tentat de acest subiect, dar eu am demonstrat de 25 de ani încoace că nu mizez pe astfel de artificii, sau pe bârfă, sau pe controversă pentru a crea ceva durabil.

Ai un plan de business al vieţii tale, este clar, nu laşi niciodată lucrurile la întâmplare.

Andreea Marin: Sunt un om organizat, da, dar a spune că am un plan de business al vieţii mele, este prea mult. Îmi place şi spontaneitatea, a jucat de altfel un rol important în viaţa mea care probabil ar fi avut o altă turnură dacă aş fi fost, aşa cum spui tu, un om aşa de calculat. Poate mai bună, poate mai rea, cine ştie? Sunt şi plusuri, sunt şi minusuri când nu eşti un om calculat până la sânge şi când laşi şi un pic de romantism să-ţi croiască destinul, când laşi hazardul să intre în viaţa ta. Mie îmi place treaba asta. Sunt şi experienţe pe care trebuie să le trăim fiindcă avem de învăţat din ele. Şi mi le-am trăit şi eu pe ale mele, aşa cum face fiecare cu ale lui şi mă înscriu în linia femeilor care trec prin tot felul de experienţe, unele mai bune, altele mai puţin plăcute din care am avut de învăţat.

Este incredibil cum o femeie ca tine poate să fi trecut prin căsnicii, alături de bărbaţi care nu au ştiut sau nu au putut să te conţină.

Să ştii că sunt o femeie puternică şi spun asta pentru că în ziua de astăzi femeile acceptă compromisuri de neacceptat uneori. Dar eu nu sunt dispusă să fac asta. Sunt dispusă să trăiesc frumos şi demn atât cât se poate, dacă nu se poate pentru toată viaţa. Sunt dispusă să dăruiesc enorm şi până la capăt, din punctul meu de vedere. Dar capătul e acolo unde nu mai simt reciprocitatea. Şi dacă văd că lucrurile sunt aşa, mi se pare firesc ca fiecare să-şi vadă de drumul său alături, poate, de o altă persoană care să îi ofere ceea ce-şi doreşte.

Ai înţeles cum sunt bărbaţii?

Andreea Marin: Eu nu văd o regulă generală în acest sens. Sunt optimistă, ştiind că sunt Oameni şi… oameni pe pământul acesta. Şi femeile, şi bărbaţii fac uneori lucruri regretabile. Există şi bărbaţi buni, dar şi femei care nu-şi văd de treaba lor, la fel cum există şi situaţia inversă. Aşadar eu nu aş trage concluzii generale în această privinţă, ci le-aş nuanţa de la caz la caz.

Ce ai pierdut şi ce ai câştigat concret din relaţiile tale?

Ceea ce câştigă sau pierde fiecare om. Lecţii de viaţă – le pierzi, le câştigi, depinde cum vezi lucrurile la un moment dat al vieţii, pentru că, uite, mi s-a întâmplat ca un lucru văzut negativ cândva, să fie cu adevărat pozitiv pe termen lung. Ori până la urmă, aşa e viaţa. Avem urcuşuri, avem coborâşuri, decepţii sau împliniri… Nici nu-mi închipui o viaţă fără toate astea la un loc. Nici nu ştiu cum ar fi ea, dacă ar fi lineară. Cred că nici nu am aprecia fericirea atunci când am trăi-o, dacă am trăi numai fericirea. Şi cred că nu am pricepe nimic de la viaţă dacă nu am avea şi lecţii de învăţat.

Violeta ce spune?

Andreea Marin: Violeta e un copil minunat! Matur, spre uimirea mea, pentru că nu are încă o vârstă la care să o poţi considera matură. Pe de altă parte, m-a sprijinit total şi mi-a dovedit că înţelege totul fără a fi spus în cuvinte. Copiii generaţiei sale sunt foarte subtili şi ne simt până în măduva oaselor pe noi, mamele, cel puţin.

M-a uimit faptul că ai apelat pentru apariţiile tale tv la Cristina Săvulescu, un designer dintr-o altă generaţie decât tine, de fapt, dintr-o altă lume, mai cool, mai îndrăzneaţă…

Eu sunt un om mai conservator de felul meu. Nu aş putea să-ţi spun că asta am făcut, că am urmărit un creator ieşit din tipare, neapărat. Nici nu o cunoşteam. Am cunoscut-o fix când am început să lucrăm împreună, în schimb am văzut-o pe ea cum se îmbracă, i-am simţit educaţia, i-am simţit talentul şi am sunat-o. Am vrut ceva nou pentru mine. Am sunat-o, deci, nu ne cunoşteam, şi i-am spus: aceasta e provocarea, lucrăm împreună? Şi aşa s-a întâmplat.

Şi ce feedback ai avut?

Andreea Marin: Imediat! Un feedback spectaculos!

Şi ea face parte din altă generaţie. Observ o mare diferenţă între generaţii. De pildă tinerii nu se uită la televizor!

Aşa cum arată televiziunea astăzi, îi înţeleg! Eu însămi, omul pasionat de televiziune, care eram pur şi simplu înnebunită după munca mea, nu mă uit la televizor! Nu mă uit, îţi vine să crezi? Nu mai am timp nici măcar să văd un film. Televiziunea cu scandalurile, cu violenţa ei, cu faptul că se mizează foarte mult pe lucrurile negative, scoate din noi uneori ce e mai rău. Şi eu mi-am spus într-o zi: PUNCT! Alegerile mele în viaţă fac din mine ceea ce sunt! Şi alegerea mea este să mă uit atent la ce aleg să citesc, să mă uit atent la ce văd pe ecran, să mă uit atent la ce oameni îmi intră în casă. Să mă uit atent la prietenii care par doar a fi prieteni şi nu sunt şi… am făcut o alegere riguroasă.

Asta face parte din procesul de frumuseţe despre care vorbeam la început?

Andreea Marin: Da, dar nu despre frumuseţea aceea estetică. De fapt, când vorbim despre frumuseţe, vorbim acum despre sănătate! Trăim într-un stres care ne omoară, pur şi simplu, iar eu nu vreau să mor de asta. Voi muri, e cert (râde) dar vreau să mor cu eleganţă. Însă până atunci vreau să trăiesc altfel, şi caut soluţii pentru asta.

Tu ai curaj?

Eu cred că am dovedit că da…

Ai făcut multe schimbări în viaţă…

Andreea Marin: Nenumărate aş spune, şi în viaţa personală şi în carieră… Sunt curajoasă din punctul acesta de vedere, dar nu sunt un om care face schimbări de dragul schimbărilor. Le gândesc mult înainte de a le face. Mă chinuie procesul acela în care trebuie să decid dacă fac sau nu schimbarea. Mă gândesc mult la toate detaliile, mă gândesc la cei din jurul meu, la modul în care le voi influenţa viaţa… Şi fac schimbări doar atunci când cred că am ajuns la un capăt de drum… Şi când înţeleg profund asta…

Publicul căruia i te adresezi îmbătrâneşte…

De data aceasta se pare că a întinerit, fiindcă am atras mult public tânăr. Comunicarea mea din online, de la televiziune, arată că am atras un val de oameni tineri şi educaţi, ceea ce mă bucură.

Tu ai mizat mereu pe un soi de eleganţă..

Andreea Marin: Mai degrabă pe ceea ce s-a dovedit a fi valoros, aşa ca vinul bun. Eu spun mereu ce cred, nu-mi schimb peste noapte părerile. Ok, sunt lucruri care se schimbă, pentru că evoluezi, dar principiile solide de viaţă n-ar trebui să se schimbe aşa de uşor… cel puţin eu nu o fac!

Există o vorbă care spune „ce dai aia primeşti”…

Nu e chiar aşa… Am dat mult bine oamenilor care s-au întors cu lipsă de recunoştinţă către mine, uneori rănind gratuit, mi-e greu să înţeleg de ce… Dar eu cred că şi omul bun are de învăţat din aceste lecţii şi anume că nici generozitatea asta nu trebuie risipită chiar aşa, fără limită. De curând m-am spovedit şi m-am împărtăşit, aşa ca tot omul, şi preotul la care am fost mi-a spus, printre altele, că nu ar trebui să confund generozitatea cu prostia. Trebuie să existe moderaţie, echilibru în toate, inclusiv în ce dai!

E cineva acum în viaţa ta?

Andreea Marin: Care este următoarea întrebare? (râde). Nu voi mai vorbi cu aceeaşi sinceritate ca până acum despre viaţa mea personală şi nu pentru că nu mai sunt un om sincer, ci pentru că m-am convins că discreţia în viaţa personală e mai degraba binevenită decat transparenţa. Am împărtăşit de atâtea ori fericirea mea, am mărturisit-o cu deschidere, dar nu toţi oamenii văd asta cu ochi buni şi nu oricine întoarce energie pozitivă către tine. Pe de alta parte, nu intotdeauna când oferi dragoste, o şi primesti la fel. De aceea, am hotărât să ţin doar pentru mine ce voi trăi de acum înainte în plan personal. Nu am de gând să neg când e vorba de ceva evident, dar nici nu voi intra in detalii. E alegerea mea în acest moment, asumată cu maturitate în urma unor lecţii de viaţă trăite care îmi spun că e mai bine aşa.

O vedetă dacă nu vrea să fie în atenţia presei, dacă nu vrea să mărturisească ceva din viaţa ei, nu o face! Am văzut de-a lungul vieţii vedete care aveau secrete mari care nu au apărut în presă cu anii!

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul meu. Sunt multe detalii pe care nu simt nevoia să le împărtăşesc, pentru ca ţin prea intim de mine şi este firesc să nu fiu ca o carte deschisa, să păstrez ceva şi doar pentru sufletul meu… Pe de altă parte, eu sunt un alt fel de om. Eu am considerat că există lucruri fireşti, normale, emoţii frumoase ce merită a fi împărtăşite, ce-i pot inspira si pe altii, nu vedeam de ce să-mi pun bariere în a le împărtăşi. Însă moderaţia e ceea ce eu trebuia să învăţ. Chiar şi atunci când cu sinceritate îmi mărturiseam fericirea. Ar fi trebuit, poate, să o ţin mai mult pentru mine. Asta e lecţia mea!

Ai o prietenă „cea mai bună prietenă a ta”?

Andreea Marin: Da, e fiica mea. Şi alţi câţiva prieteni cu care sunt binecuvântată şi care orice au ştiut despre mine şi povestea mea de viaţă, a rămas la ei.

Păstrezi legătura cu Ştefan?

Da, este necesar, este tatăl copilului meu…