Andreea Tănăsescu: „Consumatorul de astăzi nu știe, de multe ori, cum să interacționeze cu artizanii. Și aici e vorba de conceptul de slow living, de lucruri care se fac într-o tihnă, într-o pace pe care noi n-o mai avem. Noi îi cerem unui artizan să ne facă o haină în două zile. Nu se poate! Trebuie să ai răbdare”

Andreea Tănăsescu este fondatoarea La Blouse Roumaine, o comunitate online, ce a declanșat una dintre cele mai importante mișcări culturale din ultimii 25 de ani, dedicate iei și culturii identitare din România.

Ascultă discuția în podcastul LIFE.ro de pe Spotify:

Ce crezi tu că spune conceptul La Blouse Roumaine și ideea de modă sustenabilă unor tineri care își aleg hainele desenate la New York, produse în Bangladesh, vândute în Berceni?

Andreea Tănăsescu: Tinerii de astăzi nu mai verifică, cred eu, foarte atent care e circuitul de producție a unei haine, ci se opresc uneori la ceea ce comunică Instagram sau Tik-Tok, la emoție, pentru că moda este emoție. Și aici cred eu că este marea dilemă între sustenabilitate și creativitate. Uneori regulile care sunt impuse pentru ca un produs să devină sustenabil omoară creativitatea. Una dintre prietenele noastre de pe Instagram, care e designer la Londra, a câștigat un concurs important pentru o colecție sustenabilă și a încercat să introducă o tehnică românească, nu tradițională. E vorba de dantelă. A fost aproape imposibil din cauza sustenabilității. Pentru că au spus „Nu. Ar însemna să mergem cu avionul până în România, unde lucrează artizanii și consumăm combustibili”. Iar ea a spus „stați, că mă duc eu de Crăciun acolo și iau eu dantela respectivă în bagaj”. „Nu, nu, nu, că trebuie să fie sustenabilitate 100% și trebuie totul lucrat manual, local”. A fi creativ doar într-un mediu extrem de controlat e dificil acum. OK, vorbind de La blouse Romaine și sustenabilitate, imaginează-ți cum era sustenabilitatea acum o sută de ani, pentru că în mare parte materialele prime erau, existau acolo, în locul în care tu creai și realizai obiectele vestimentare. Dacă aveau, să spun, resurse materiale, că așa au fost comunitățile de-a lungul timpului, puteai să-ți achiziționezi materiale venite pe Drumul Mătăsii. Erau comercianți care veneau în sate și chiar în cercetările noastre am descoperit cum ei veneau și femeile nu le spuneau soților pe ce dădeau banii, ci făceau schimb, troc. Se duceau cu poala plină de ouă ori cu tot felul de lucruri în schimbul materialelor prețioase. Tinerii sunt atrași de mesajele extraordinar de bine realizate ale marilor branduri și nu numai. Mai nou, sunt și branduri aproape necunoscute care intră pe piață și au un succes fantastic pentru că vin cu oferte de nerefuzat.  

Pentru La Blouse Romaine, promisiunea noastră e alta. Noi nu promitem că realizăm haine sustenabile sută la sută, ci promitem că îi inspirăm pe tineri și-i învățăm cum să înțeleagă un proces creativ, sustenabil. Deci, cum să fie creativi. Pentru că dacă tu înveți să fii creativ și ceea ce tu realizezi, design-ul pe care îl obții inspiră, transmite mai departe o emoție, hainele pe care le le creezi transmit mai departe o energie, o conexiune umană.

Cum crezi că această idee de a-i scoate în față într-un mod profesionist va ajuta să se impună într-o industrie a modei foarte riguroasă și foarte comercial orientată?

Andreea Tănăsescu: Povestea artizanilor, și mai ales a artizanilor României, a fost, de-a lungul istoriei, introdusă și în modă. Au fost perioade istorice în care artizanii din România, și aici mă refer la femei, au lucrat în ateliere în care se realizau minunății care se vindeau în întreaga lume. Am descoperit, de exemplu, în cercetările noastre, o publicație din Marea Britanie de la 1905, în care se vorbea despre exportul de materiale românești în Anglia și despre două tipuri de design. Era un design victorian și o țărancă design. Nu era tradus. A existat o promovare a rezultatului, dar ne-am obișnuit de prea multă vreme să spunem creație anonimă, creația populară e creația anonimă. În epoca noastră nu mai există creație anonimă.

Andreea Tănăsescu (La Blouse Roumaine): „Cum altfel să-i inspirăm pe tineri, dacă noi nu le arătăm sau nu le dăm șansa să trăiască din această meserie?”

Poți să verifici întotdeauna, dacă ai răbdarea necesară, cine a creat, ce. Și atunci am zis hai să vedem, să-i cunoaștem pe acești oameni care sunt purtătorii unei moșteniri incredibile, care au supraviețuit tuturor crizelor, tuturor războaielor. La noi a supraviețuit ceva: această muncă minunată cu mâna. Pentru că mâna e legată și de inimă și de creier. Și am început demersul, gândindu-mă la un interviu pe care l-am realizat în 2019, la Casa Olarului, la Daniel Leș, în Maramureș. Aveam o mică rezidență creativă acolo și stăteam seara la povești.  Și le-am pus pe Facebook. Și a avut un milion de vizualizări într-un timp foarte scurt. Pentru că oamenii vor autentic, oamenii vor să-i cunoască pe acești moștenitori. Și am plecat la drum în acest demers, nu doar să spun așa, ca un expert în ale artizanilor, ci chiar ca și noi să înțelegem, de fapt, care este secretul, care este succesul în principal al artizanilor care reușesc să susțină o afacere. Cum altfel să-i inspirăm pe tineri, dacă noi nu le arătăm sau nu le dăm șansa să trăiască din această meserie? Ah, ca hobby o facem toți. Și atunci am plecat în căutarea poveștilor de succes ale artizanilor. Și a fost extraordinar.

Ce ai aflat?

Andreea Tănăsescu: Am aflat, în primul rând, dar absolut la toți, că a fi un artizan de succes ca și afacere înseamnă să ai o familie de succes. Adică toată familia să contribuie, să te sprijine. Uneori nu e așa simplu, pentru că sunt și familii în care nu există ambii soți sau, de exemplu, copiii sunt plecați și așa mai departe. Și e provocator. Dar, în principal, munca artizanilor este o afacere de familie în România la momentul actual, pentru că o altă susținere nu a existat pentru ei până acum. Poate în alte țări există diverse inițiative, mai ales pentru faptul că sunt și organizați mult mai bine. Însă artizanii noștri în România sunt organizați în familie. Și le mulțumesc tuturor familiilor care ne-au primit și am văzut ce înseamnă munca în familie. La Cristina Niculescu…ea este familia care a salvat tradiția borangicului.

Uite, e o familie care ar trebui decorată realmente de statul român. Acolo am văzut cum și nepoatele vin și ajută la fermă. Au ferma lor de viermi de mătase. Eu cred că acolo este singurul loc din România unde putem să declarăm că avem un produs sustenabil 100%, de la fir la produsul final. De ce? Pentru că materia primă se realizează tot acolo, în sat, deci ei nu transportă nimic nicăieri. E așa cum era acum o sută de ani. Da asta am înțeles că există o pasiune atât de mare încât reușesc să treacă peste momentele de criză. Deci ce-i ține și ține afacerea și drumul lor neștirbit, ce ține toată direcția asta este pasiunea. Au reușit să pună afaceri extraordinare pe picioare pentru că ele nu sunt doar afaceri ca multe altele, ci ele sunt și un izvor de cultură, un izvor de identitate, un izvor de vindecare. Pentru că mulți artizani mi-au povestit că în ultima vreme au multe cerințe pentru a organiza cursuri, pentru a organiza rezidențe cu oameni care nu mai fac față ritmului din orașe și au nevoie să se conecteze la esența lor. Și atunci artizanii nu doar realizează obiecte minunate, ci ne ajută pe noi, cei care navigăm în lumea urbană, să revenim cu picioarele pe pământ.

Cum voi integra eu acest comportament astfel încât să mă gândesc de două ori înainte să dau click pe o bluză ieftină și să prefer o bluză sustenabilă?

Andreea Tănăsescu: Cred că acest tip de comportament se va putea modifica serios. Pentru că, în timp, conștiința noastră se modifică înspre bine, sper. Trecem prin multe transformări și e vorba de energia pe care o simți, de ceea ce simți, de moda sănătoasă și deja comportamentul de a mânca sănătos a devenit un mainstream. Este peste tot. Există în marile supermarketuri acum zonă de mâncare bio. Sunt atât de multe oferte care acum 20 de ani nu existau. Vom trece și la hainele sănătoase, pentru că în momentul în care vom înțelege ceea ce se întâmplă, ceea ce rezultă din interacțiunea acestor haine și cu corpul nostru, ne vom speria foarte tare.

De ce n-am înțeles până acum?

Andreea Tănăsescu: Pentru că efectul este pe termen lung. Efectul nu este imediat. Testul la mâncare e rapid pentru că uneori ți se face rău a doua zi, dar la haine nu e așa. E un efect în timp. Și la noi în România chiar au fost făcute studii. De exemplu, la Facultatea de Arte știu că, la un moment dat, o absolventă a realizat un astfel de studiu legat de impactul hainelor din materiale artificiale vis-a-vis de piele. Și să știi că sunt cazuri de boli de piele, unele incurabile și multe altele. Bineînțeles că și tehnologia poate avansa și pot exista materiale extraordinar de prietenoase cu noi, dar până acum nu sunt. Deci cele care sunt cele mai prietenoase cu corpul uman sunt materialele naturale. Și cu cât vom înțelege că materialele naturale trebuie să provină dintr-o agricultură sănătoasă, la fel de eco și sustenabilă, noi ne vom simți altfel ca oameni, vom avea alte experiențe noi cu noi, pentru că în momentul în care porți, de exemplu, o bluză de cașmir, o bluză de in, o rochie care are un material natural, mătase, de exemplu și așa mai departe, te simți altfel, te simți tu, te porți altfel. E adevărat că o să treacă un timp. Nu o să realizezi, pentru că nu realizezi din prima. Evident, lucrurile care sunt frumoase și îți dau o stare de bine de moment este instant gratification. Vrem să arătăm bine, ne luăm haine pentru Instagram.

A doua zi le aruncăm la coș până când nu mai avem unde să le aruncăm. Năvălesc peste noi. Și ne mințim de la o zi la alta că lucrurile funcționează. Și nu e așa. Dar va mai dura, pentru că, repet, este vorba de un răspuns pe care noi, ca țară, ca și continent, îl dăm. Și aici mă refer la România punctual, în care industria noastră de confecții, industria modei e aproape inexistentă. Găsisem odată o statistică ce spunea că 90 și ceva la sută din hainele pe care noi le purtăm în România sunt din import. Avem nevoie de un soi de creativitate locală, de identitate locală. Mediul din România contează în industria modei. De ce contează? Știm bine că multe dintre brandurile internaționale produc în România. De curând, un brand care a avut o prezentare absolut superbă, a lansat o colecție în care câteva din piese păreau a fi inspirate din motivele tradiționale românești. Nu erau. Dar bineînțeles că am primit multe, multe întrebări. Ce-i cu asta? Și zic nu, nu e. Da gândiți-vă la altceva, că acest brand a produs hainele în România, a cumpărat o fabrică la Bacău și a produs hainele în România. E ceva. Este și acolo artă. Și acolo există artă. Manufactura de lux e aproape de ceea ce realizează artizanii. Și atunci avem acest avantaj competitiv. Avem oameni absolut extraordinari în această industrie și avem și o moștenire culturală. Ce facem cu ea? Și eu sper ca în viitor să existe, așa cum există designul nordic – și un design românesc și est-european, recognoscibil din punct de vedere al inspirației creative. Și cred că bucuria pe care ți-o dă acest proces, de la viziune, inspirație, ideație până la produsul final și clientul sau clienta fericită și îmbrăcată de tine.

Artizanii poartă haine sustenabile? 

Andreea Tănăsescu:  Da, artizanii se îmbracă cu haine sustenabile, dar au și haine care nu sunt sustenabile. Ca noi toți. Ar trebui să recunoaștem asta. Avem jumi-juma în garderoba noastră, nu? Plus că artizanii nu pot produce câtă cerere există. Deci este o cerere imensă pentru produsele create de artizani. Problema e alta: cine le lucrează? E problema de a transmite intergenerațional cunoașterea și toate aceste tehnici și de a plăti prețul corect. Aici este balansul. Cu cât poți să-ți permiți să cumperi un astfel de produs și cu cât plătești un om care lucrează pentru el? Și noi încercăm cu La Blouse Roumaine să găsim soluția de mijloc, soluția bună. Este fenomenal că oamenii au început să plătească sume mari pentru produse create în România, care sunt la un nivel artistic și de calitate extraordinar. Există cerere pentru țesături realizate în România. E fantastic. Știi ce era acum 15 ani? Era un loc gol și acum crește. Și nu vorbim doar de ie, vorbim de multe alte obiecte realizate din materiale sustenabile.

Povestește puțin despre inițiativa voastră de a face o hartă a meșteșugarilor….  

Andreea Tănăsescu:  Ideea artizanilor a plecat în 2021 de la un filmuleț din care mi-am dat seama că e nevoie, iar apoi la o problemă pe care am întâmpinat-o, o cerere. Întotdeauna proiectele pe care le-am creat răspund unei nevoi. Și nevoia a fost, după campania pe care noi am derulat-o în 2017 cu Give Credit. Atunci a venit o avalanșă în România de cereri internaționale de a cumpăra de la artizanii români produse. Și unde să-i găsești? Și am zis ok, hai să începem să cartografiem artizanii, dar să-i și protejăm, într-un fel, pentru că consumatorul de astăzi nu știe, de multe ori, cum să interacționeze cu ei. Și aici e vorba de conceptul de slow living, de lucruri care se fac într-o tihnă, într-o pace pe care noi n-o mai avem. Și atunci ne ducem la un artizan și spunem „Auzi, fă-mi și mie haina asta în două zile”. Nu se poate! Și atunci trebuie să ai răbdare. Trebuie să ai încredere că haina respectivă se va face chiar și în șase luni, dar se va face.

Andreea Tănăsescu (La Blouse Roumaine): „Pentru mine sustenabilitatea înseamnă armonie, echilibru, integrarea mea armonioasă în natură”

Care este povestea care te-a impresionat în această industrie?

Andreea Tănăsescu: Bluza pe care o port acum este produsul unor artizani din Serbia, vecinii noștri, cu care noi colaborăm și are o poveste foarte frumoasă. Pentru că cea care a fondat brandul, Mariana Andrici, a fost nevoită să-și schimbe brusc cariera. Și a mers la ea în satul de unde vine. Și și-a adus aminte, într-o discuție cu o prietenă, că pe piața internațională e nevoie de astfel de obiecte vestimentare și și-a mai adus aminte că în Serbia există o tradiție – cum e a noastră a creării iilor – a tricotajelor manuale. A mers, a ales materiale noi, de calitate, a venit cu o paletă de culori diferită și și-a strâns câteva femei alături. Și iată că, la fel, împreună cu soțul ei, e încă o afacere de familie – au deschis de curând un atelier și deja vând tricotaje în întreaga lume, dintr-o comunitate dintr-un sat din Serbia. Fantastic! Și asta arată încă o dată puterea comunității. Cu ajutorul familiilor de artizani, într-o eră în care tehnologia realizează totul foarte  repede, noi oamenii vom avea o identitate realizată cu mâinile noastre.

Ce înseamnă pentru tine sustenabilitatea?

Andreea Tănăsescu: Pentru mine sustenabilitatea înseamnă armonie, echilibru, integrarea mea armonioasă în natură, înseamnă resurse gestionate echilibrat, precum și un viitor în care pot să respir mai bine, un viitor în care pot să văd mai bine și un viitor în care, într-adevăr, funcția magică, apotropaică a hainelor tradiționale revine.

De ce spun mereu asta? Pe vremuri, femeile mergeau și spălau la râu hainele, țesăturile, le întindeau pe pământ. Aș vrea să mă gândesc că într-un viitor apropiat, noi vom avea aceste haine în care conexiunea lor cu natura pot să o simt pe propria mea piele, în care sunt spălate în râuri curate și care sunt întinse la soare în locuri unde atmosfera este prietenoasă cu noi din nou.

Urmărește discuția și în podcastul LIFE.ro de pe Youtube: