Andrei Leonte: ”De fiecare dată când mi-a bătut inima un picuț mai tare, mi-am pus bariere. Nu mi-am permis niciodată să mă bucur foarte tare. Nu mi-am dat niciodată frâu liber să cred în mine, să cred într-un moment”

Andrei Leonte este muzician, artist, copywriter, editor de imagine, producător… este licențiat în Comunicare și PR și are un master în Producția de Film la UNATC. Pentru a face față tuturor provocărilor, zilele lui ar trebui să aibă mai mult de 24 de ore. Tocmai de aceea trece printr-un burnout care a fost transpus cu succes într-o nouă piesă.

De ce ai simțit tu să scrii această piesă?

Andrei Leonte: Am simțit-o în toate balamalele corpului și cred că organismul mi-a cerut să scriu această piesă. Eu plec de la muzică. Acasă îmi fac o înlănțuire armonică și apoi scriu linia armonică, apoi îmi vine ideea de mesaj. Acum, de ceva vreme, sunt într-un soi de burnout. Iar trăirile expuse în piesă urlau în mine. Așa că piesa vine dintr-un burnout. Iar procesul de creație a fost unul foarte greoi. A durat aproape un an. Eu în continuare aș mai lucra la piesă, aș mai schimba lucruri la ea.

Cum arată burn out-ul artistului?

Andrei Leonte: Arată ca mine, acum. Îmi e greu să fiu concis, îmi e greu să fiu coerent.

Ce te duce acolo ? Frica sau munca ?

Andrei Leonte: Și frica și munca. Cele două se leagă : dacă muncesc atât de mult este probabil pentru că îmi e frică, probabil pentru că sunt nesigur. Mi-e frică de faptul că muncesc atât de mult… pentru sănătatea mea, pentru calitatea vieții. E un cerc vicios.

Ce te făcea să controlezi acest cerc așa încât să nu fie unul vicios, ci virtuos, până acum?

Andrei Leonte: M-am apucat și de producție video, iar ritmul este foarte alert, mai ales în publicitate, care este ”locul meu de joacă” preferat. Este un loc foarte haotic. Mi-am luat apoi, în 2018, și un job part-time de copy-writer la agenția cu care lucram pe producție… cam în același timp s-a intensificat și activitatea cu trupa de cover-uri. Nu mai fac parte din ea pentru că am început alt proiect și ar fi însemnat să lucrez 6 zile din 7 sau 7 din 7. Apoi, în toamna lui 2020, am început un master pe Producția de Film la UNATC… pe lângă toate astea încerc să fiu artist, să țin Social Media ca să fiu relevant acolo, să mai scriu…  e o combinație complicată : trebuie să-mi găsesc inspirația să mai scot piese, dar să și muncesc să fac bani pentru a băga în aceste piese, să le pot promova ca să le fac să ajungă la oameni. Ahhh, și mai trebuie să am și o relație, să trăiesc, să mă duc la terapie, să mă gândesc și la mine. Noroc că am lângă mine un om foarte răbdător.

Câte ore are ziua ta ?

Andrei Leonte: Habar nu am. Uneori mă întreb dacă nu cumva exagerez, mai ales că eu m-am băgat singur în asta. Când m-am cunoscut cu Laura, m-a întrebat de ce muncesc atât de mult. I-am spus că pentru că sunt singur, apoi m-am gândit că sunt singur probabil pentru că muncesc atât de mult. Acum sunt cu ea și muncesc la fel de mult pentru că sunt într-o horă din care nu mai pot să ies, dar încerc. Măcar am terminat masterul. Ziua mea se termină când nu mă mai țin balamalele. Sigur, îmi iau pauze de masă, mai stau de vorbă, mai răspund la un telefon, mă mai pierd în Social Media… Acum, eu și Laura pregătim un podcast.

Ce-ți aduc ție atâtea roluri, atâtea joburi atât de diferite ? De ce le faci ?

Andrei Leonte: Nu sunt atât de diverse. La mine s-au legat natural. Am zis să învăț să fac editare video. Editam eu ceea ce filmau alții. Apoi producția a apărut din nevoia de a face clipuri, pentru că nu mai erau fonduri pentru asta. A urmat momentul în care o foarte bună prietenă, Adela Dan, care este copywriter veteran în industrie a avut nevoie de lumini pentru o filmare. Am ajutat-o, mi-am dat seama că pot face asta, așa că am înființat apoi o casă de producție. Pentru că a văzut că sunt creativ, m-a trainuit și așa cei de la agenție mi-au oferit un job. Deci la mine s-au legat, poate și pentru că toate vin dintr-o zonă a creației. Și facturile, contractele și excell-urile din producție țin tot de creație. Eu am făcut jumătate de liceu de filologie, iar după ce i-am convins pe ai mei să merg la un talent show, în clasa a XI-a m-am mutat la Muzică. Habar nu aveam să citesc o notă de pe portativ. Eu voiam să fac muzică de mult, dar făceam parte dintr-o familie modestă din Vaslui. Resursele erau o problemă atât de mare, încât ei voiau să-mi asigure un traseu în care să nu mă lovesc de obstacole financiare, să-mi asigure strictul necesar măcar. Nu exista loc de visare. Am reușit în anul III de liceu să-i conving, m-am străduit enorm să nu rămân corigent sau repetent, am avut medii de șase, dar am reușit să termin. Apoi m-am dus la Comunicare și PR.

De ce nu te-ai dus la Conservator ?

Andrei Leonte: Pentru că am vrut să văd cum funcționează lucrurile în profunzimea lor. Voiam să știu cum funcțioenază tot mecanismul. M-am gândit că e posibil ca muzica mea să nu fie suficientă și am vrut să cunosc și mecanismul din spate. Din păcate, la vremea respectivă nu se preda PR de vedetă. Focusul era pe PR corporatist, foarte puțin pe PR politic, mai era pe Comunicare, Istoria Comunicării, Semiotică, și așa mai departe. Am încercat să mă duc la master la SNSPA și mi-am făcur eseul de intrare pe PR de vedetă. Intrasem deja la un talent show și cei de acolo îmi creaseră un profil. Ultimele două pagini erau despre asta. Și m-au întrebat profesorii de acolo cine sunt. Eu am zis că deocamdată nimeni, dar că mi s-a părut potrivit să folosesc acest studiu de caz. Mi-au spus că fac confuzie între specialistul de Relații Publice și angajator. Am intrat la taxă și nu m-am mai dus. Revenind… nu am vrut să le încerc pe toate, dar voiam să nu fiu total pe dinafară în momentul în care oamenii cu care lucram îmi vorbeau despre niște lucruri. Nu voiam să mă frustrez.

De ce te-ai dus la talent show-uri ?

Andrei Leonte: Primul la care am fost a fost Fresh Star. A fost pe Național Tv. Acela a fost fenomenul prin care i-am convins pe ai mei să mă lase să mă duc la muzică. Am ajuns până în finală și a fost o confirmare pentru ei că pot face ceva cu muzica. Apoi am fost la talent show-uri pentru că erau o rampă de lansare.

Atunci ai știut ce vrei să faci ?

Andrei Leonte: Nu. Dacă cineva mă întreba cine sunt și ce vreau să fac, aveam impresia că știu : eu sunt Mădălin – așa îmi spune familia, dar e un nume de care am vrut să scap toată viața. Nu am nimic cu numele în sine, dar mi se pare că mie nu mi se potrivește. Abia când am ajuns în București, unde nu știam pe nimeni în afară de Crina Mardare – pe care am cunoscut-o la Fresh Star și care mă știa de Andrei – am reușit să mă prezint ca Andrei Leonte și să scap de numele Mădălin. Revenind, nu știam mare lucru despre ce vreau să fac. Știam că vreau să fiu vedetă, pentru că aveam nevoie de validare.

Te-au schimbat aceste show-uri ?

Andrei Leonte: Aproape deloc. De fiecare dată când îmi bătea inima un picuț mai tare, mi-am pus bariere. Nu mi-am permis niciodată să mă bucur foarte tare. Nu mi-am dat niciodată frâu liber să cred în mine, să cred într-un moment. Nu credeam în mine. Iar la finalul show-ului pe care l-am câștigat, mi-am luat un apartament, o mașină, niște scule și am trăit. Dar nu știam cum se fac bani, așa că am rămas fără niciun leu. Nici acum nu prea știu.

Ai primit oferte în urma show-ului câștigat?

Andrei Leonte: Poate mai mult decât de obicei, dar eram în continuare un outsider. Nu cunoșteam pe nimeni în branșă. Nu înțelegeam procesul din spate. Am învățat despre toate aspectele dând cu capul. Dar mai am de învățat. Oricum, încă de la emisiuni îmi spuneau oamenii că ce e acolo e ușor. Greul urmează abia după. Nu i-am crezut, dar aveau dreptate.

Te-ai gândit vreodată să te lași ?

Andrei Leonte: Cam de fiecare dată când mă așez în fața pianului sau când încep să scriu versuri. Dar e imposibil. Nu pentru că ar fi foarte important ce am eu de spus pentru alți oameni, ci pentru că e important pentru mine. Am simțit că face parte din mine de la început. Dar atunci era o anexă, acum e încă un set de mâini. Iar ceea ce visez e parcă mai pragmatic. Dar e greu să fac switch-ul : sunt unul pe scenă când cânt piesele mele, altul la agenție, altul în studio, altul pe scenă la nunți, altul când sunt producător, altul când editez și tot așa. E solicitant. Și astea sunt și ele cauze al burnout-ului.

Deci… de ce ai scris piesa asta ?

Andrei Leonte: Când ai un diagnostic, știi mai bine cu ce te bați.Voiam să formulez eu pentru mine o frază care să aibă sens și pentru mine, care să descrie ceea ce trăiesc.