„Bine Boutique” este o întreprindere socială gestionată de Ana Derumeaux, care primește donații în haine de la bucureșteni și care a pus la punct un principiu sănătos de a genera venituri: 80% din donații ajung în zone sinistrate ori la persoane care au nevoie de haine. Restul donațiilor, haine ale unor brand-uri de lux, rochii de seară, pantofi cu toc, broderii prețioase, care nu ar fi de niciun folos într-o zonă distrusă de inundații, sunt vândute, iar banii astfel obținuți susțin o parte din cheltuielile logistice ale Crucii Roșii.
Am stat de vorbă cu Ana Derumeaux, antreprenor social, cu o carieră de asistent social, care a creat, pe lângă acest singur charity shop din România, serviciul de baby-sitting al Crucii roșii, Scufița roșie, serviciu prin care organizația pregătește bone profesioniste al căror sprijin se adresează ulterior oricui și-l dorește.
Ce înseamnă Bine boutique?
Ana Derumeaux: Bine Boutique este primul charity shop al Crucii Roșii în România, un magazin care schimbă puțin expresia „haina îl face pe om”. La noi, haina îl face pe om… mai responsabil față de semenii lui și față de mediu, fiindcă la noi hainele sunt reciclate și reutilizate de cei care înțeleg această misiune.
Hainele provin din donații, de la bucureșteni, nu sunt importate de la ONG-uri din străinătate. Ele sunt date de locuitorii Capitalei, care vin la noi din conștiință socială și, atunci când scot din dulapul personal un lucru, din diferite motive, nu înfundă ghena cu el, să ajungă împreună cu deșeurile menajere la groapa de gunoi, ci îl dau mai departe, la Crucea Roșie, unde voluntarii se ocupă de sortare și de igienizare (conform legii igienizăm hainele la spălătorii profesionale), apoi lucrurile ajung, în marea lor majoritate, tot ca donații la oameni care au nevoie de ele, cazuri sociale sau sinistrați.
Restul, cam 20 % din ele, adică acele lucruri care nu ar folosi oamenilor pe care i-am pomenit mai sus, o rochie de seară ori un costum de cocktail, un brand cunoscut, o broderie spectaculoasă, ajung la Bine Boutique, care le vinde. Iar banii astfel obținuți plătesc niște facturi ale Crucii Roșii: transport, igienizare, distribuția lucrurilor către aceste cazuri sociale, adică acea parte care costă: benzina, sacoșele în care sunt distribuite. Adică niște costuri de logistică ce se află în spatele fiecărui proiect umanitar.
Care este implicarea Crucii Roșii în acest proiect?
Ana Derumeaux: Crucea Roșie are, în toate țările civilizate, acest tip de magazin, charity shop, iar tot ce generează acest magazin ca venit este reinvestit 100% în proiecte sociale. Deci, generăm un venit care sprijină proiecte sociale. Și îți dau un exemplu: avem un grup de voluntari care merg în case de copii să petreacă timp de calitate cu ei. Proiectul are nevoie de carioci, hârtie, creioane și așa mai departe. Iar, oricât de mărunte ar părea aceste lucruri, ele necesită bani. Acești bani vin din astfel de venituri generate de charity shop-uri.
Cum merge magazinul până acum? 😊
Ana Derumeaux: Am decis, noi, board-ul, constituit din voluntarii Filialei Sector 6, în primă instanță să creăm un fond pentru situații de urgență, inițial la 10.000 de euro, necesar în caz de cutremur, inundații, incendii, adică aceste cazuri de dezastru.
Magazinul merge bine, și acest bine se concretizează în alimentarea acestui fond, iar pe viitor ne dorim să creștem acest fond.
De ce crezi tu că merge bine magazinul?
Ana Derumeaux: Începe să prindă ideea, între bucureștenii majoritari, nu doar într-o nișă preocupată, de conștiință socială și de mediu, că hainele și shopping-ul înseamnă o atitudine consumistă iresponsabilă. Cumpărăm cu brațul și nu ne gândim o clipă la ce resurse se folosesc pentru crearea ori distrugerea lor. Industria textilă este a doua cea mai poluantă în lume, după cea petrolieră.
De câte ori ne întrebăm ce se întâmplă cu ele ca deșeuri, bănuim oare că toți coloranții și înălbitorii din haine, spălate de ploaie la groapa de gunoi, nu ajung oare în pânza freatică și ne otrăvesc apa pe care o bem? Oamenii încep să înțeleagă aceste lucruri și să își asume faptul că hainele pot avea o durată de viață mai lungă, că pot să bucure și pe altcineva mai târziu.
Oamenii au început să înțeleagă concepte de economie circulară, de întrajutorare, lucruri care spun ceva.
Cum te-ai atașat tu de ideea asta și de acest tip de proiect?
Ana Derumeaux: Sunt antreprenor social, am fost mulți ani voluntar la Crucea Roșie, apoi am fost manager de proiect. Am propus mai multe proiecte, iar Bine Boutique nu este singurul pe care îl gestionez, ci mai am și serviciul de baby-sitting, Scufița Roșie, unde formăm bone calificate și oferim servicii.
Îmi place ce fac. Sunt pur și simplu pasionată de ideea de a crea un lucru sustenabil, care să aibă impact social pe termen lung.
Ca formare, sunt sociolog, m-am specializat în asistență socială. Este preistorie deja cum am ajuns la antreprenoriat social.
În 2010 lucram în sistemul UN și eram la Geneva.
Mi-am luat o săptămână de concediu să văd cum gestionează Crucea roșie de acolo cele două proiecte de economie socială pe care le aveau și care mergeau foarte bine. Și o săptămână le-am studiat: serviciul de baby-sitting, Chaperon rouge, ce a devenit la noi Scufița roșie, care presupune că noi formăm prin cursuri de calificare bone profesioniste, care să știe și puericultură, și nutriție, și să aibă noțiuni de prim-ajutor. Ele sunt angajate ale Crucii roșii, iar cine are nevoie pentru îngrijirea copilului apelează la organizație.
Este un serviciu foarte cerut, mai ales că părinții au încredere în ce primesc.
În plus, în Geneva Crucea roșie are trei charity shop-uri, pe care le-am văzut și gestionează un volum uriaș de donații, zeci de tone de haine, pe care le direcționează și către reciclare, și către reutilizare. În acest fel generează niște fonduri și niște resurse financiare pe care le vedem și noi când urmărim la știri cargo-urile cu ajutoare care ajung în zonele sinistrate.
Și mai au ceva ei: un restaurant unde se țin cursuri pentru imigranți, care primesc astfel o meserie și pot fi angajați.
După ce am văzut toate astea, eu m-am întors în țară și am profitat de faptul că în țară se deschideau niște linii de finanțare. Am câștigat un grant de 20.000 de euro, cu care am deschis prima structură de întreprindere socială, care a fost serviciul de baby-sitting.
Peste ani am câștigat un proiect multianual, fondul Ikea pe mediul urban, care, în al doilea an, a dezvoltat și componenta de sustenabilitate: Bine Boutique, prin fondurile pe care le generează, ajută ca proiectul de colectă de haine, care trebuie igienizate, stocate, să nu depindă doar de o finanțare punctuală, ci să aibă disponibile fonduri permanente.
Tot încerc să aflu ce te mână pe tine în luptă, ce te duce către voluntariat și către zonele defavorizate ale societății?
Ana Derumeaux: Mă duci în istorie, adică atunci când eram în liceu, iar eu am terminat liceul în 1994, iar atunci erau mari probleme sociale în București: copiii străzii și așa mai departe.
Locuiam în zona Gara de Nord atunci, eram elevă și am remarcat ce se întâmpla în zona mea. Și am devenit voluntară la o organizație, al cărei nume nu mi-l mai amintesc, în fine, fusese fondată de un preot din Austria, care deschisese un centru de zi pentru copiii străzii. Sigur, voluntariatul nu exista ca un concept românesc, dar existau multe organizații din străinătate care veneau cu fonduri și cu un know-how despre maniera de a crea un centru de sprijin, de pildă.
Iar eu, pur și simplu, am văzut copiii cum ieșeau din canale la Gara de Nord și am ajuns la acest centru de zi, care se afla undeva pe Buzești, să dau o mână de ajutor.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
