Câte zeci de mii de euro se cheltuie pe o pasiune? Liviu Romanescu, antreprenorul devenit crescător profesionist de porumbei de concurs

Liviu Romanescu vine din Câmpulung Muscel și toată copilăria și adolescența și-a dorit să devină pădurar. Crescut pe dealurile argeșene și având parte de o copilărie în mijlocul naturii, și-a dorit să păstreze cât mai mult sentimentul acesta de libertate, iar când a venit vremea să-și aleagă drumul în viață, a dat la Silvicultură. Din păcate nu a apucat să profeseze foarte mult pentru că viața l-a adus în București unde și-a făcut familie și și-a deschis afaceri. A intrat în domeniul publicității outdoor, și-a încercat norocul în construcții, însă nu a uitat niciodată de dragostea pentru natură.

Și încă ceva. Liviu Romanescu nu a uitat niciodată de pasiunea sa de mic copil, aceea pentru porumbei. Așa că atunci când a avut ocazia și a găsit locul potrivit, a început să crească porumbei, undeva la margine de București. În scurt timp, la îndemnul unui prieten, i-a trimis în competiții și azi e unul dintre columbofilii redutabili ai României.

Porumbeii lui Liviu Romanescu au cele mai bune condiții, trăiesc într-o curățenie exemplară, sunt hrăniți cu cea mai bună mâncare și sunt antrenați ca niște sportivi răsfățați pentru a avea cele mai bune rezultate în competiții. Și nu dezamăgesc.

Câți bani a dat Liviu Romanescu pe porumbei? Își va recupera vreodată investiția? Cum se măsoară succesul atunci când e așezat în balanță cu pasiunea?

Iată o poveste interesantă despre curajul de a încerca, despre plăcerea de a câștiga, dar mai ales despre dăruire și emoție în fața unor ființe necuvântătoare.

Câți ani aveți?

Am 53 de ani.

Vă considerați un om împlinit?

Da, mă consider un om împlinit din mai multe puncte de vedere. Dar nu pe toate planurile pentru că nu putem să fim peste tot împliniți.

Ce vă lipsește?

De lipsit nu-mi lipsește nimic. Singura chestie… problemele acestea de care ne lovim nu ne lasă în pace să facem ce vrem, cum vrem. De multe ori suntem încurcați.

Când erați mic ce vă doreați să vă faceți?

Când eram mic mi-am dorit să mă fac pădurar. Visul meu a fost să mă fac silvicultor, ceea ce am și realizat pentru că asta este meseria mea, cea de silvicultor.

Dar ce s-a întâmplat între timp?

Între timp, cum știe toată lumea, pădurile s-au retrocedat, s-au dat înapoi, s-au restructurat și totodată s-au restructurat posturile. Venind și revoluția și toate cele, mi s-au oferit alte oportunități. Spre exemplu de a face o afacere, de a face altceva.

Unde ați crescut?

M-am născut și am crescut la Câmpulung Muscel, după care am făcut liceul la Rucăr, de acolo am venit în București, am făcut facultatea aici, după care am rămas și mi-am continuat viața în București. Pentru că acolo lucrurile începuseră să ia altă întorsătură, au început să se închidă multe fabrici, uzine și toate cele.

Deci nu ați apucat să fiți pădurar…

Ba da, am fost. Stagiatura am făcut-o imediat după ce am terminat liceul, șapte luni, apoi am plecat în Armată, am prins Revoluția și lucrurile au început să ia altă întorsătură.

Dar ați apucat să fiți angajat al statului? Sau angajat undeva?

Da. După ce am terminat școala, am lucrat în uzina ARO doi ani de zile, apoi au început să scadă vânzările, lucrurile nu mai mergeau cum trebuie și m-am îndreptat către privat.

Prima firmă ați pornit-o la Câmpulung sau la București?

Nu, în București. Prima firmă am deschis-o în București, în 1998, o firmă de publicitate pe care o am și acum și cu ea am continuat mult timp.

Singur sau împreună cu cineva?

La început am fost singur, după care l-am luat ca asociat și pe fratele meu.

Și ce înseamnă această firmă de publicitate?

Această firmă înseamnă publicitate pe panouri stradale, publicitate outdoor. Panouri stradale pe care se pun diverse reclame ale diverșilor clienți.

V-ați îmbogățit atunci 😀