Cine a fost Ebrahim Raisi, fostul președinte al Iranului, supranumit Măcelarul din Tehrān

Ebrahim Raisi a fost președinte al Iranului (2021-24) înainte de moartea sa subită într-un accident de elicopter. Procurorul nepopular – numit „Măcelarul din Tehrān” pentru rolul său în execuția a mii de prizonieri politici în 1988 – a fost împins la putere de către establishmentul clerical ca potențial succesor al lui Ali Khamenei, liderul îmbătrânit al Iranului. El a fost una dintre puținele figuri în care au avut încredere adepții liniei dure, atât din cadrul clerului, cât și din cadrul instituțiilor de securitate, însă cariera sa s-a dovedit a fi emblematică pentru corupția Republicii Islamice și pentru suferința poporului iranian. În timpul scurtei sale președinții, deconectarea dintre regim și popor a izbucnit în urma morții Jinei Mahsa Amini în 2022, cu protestele de amploare „Femeie, viață, libertate”, care au fost la limita revoluției.

Viața timpurie și educația lui Ebrahim Raisi

Raisi a crescut în orașul Mashhad, un centru religios important pentru Twelver Shiʿah, ca loc de înmormântare a celui de-al optulea imam ʿAlī al-Riḍā. Raisi s-a născut la apariția reformei agrare (1960-63) și a programului de dezvoltare a Revoluției albe (1963-79), când Iranul a suferit schimbări profunde în distribuția puterii și a bogăției. Deși țara a cunoscut o modernizare și o urbanizare rapidă, establishmentul clerical s-a numărat printre cei mai vizibil lipsiți de drepturi în urma reformelor șahului. Acest lucru a fost valabil mai ales în Mashhad, unde establishmentul clerical deținea proprietăți imobiliare extinse și avea o influență enormă asupra economiei locale.

Crescut într-o familie de clerici, Raisi a primit o educație religioasă. În 1975, a urmat seminarul din Qom, cel mai important centru intelectual al islamului Shiʿi, și a studiat cu unii dintre cei mai proeminenți clerici iranieni. Într-o perioadă în care iranienii erau în general nemulțumiți de regimul lui Mohammad Reza Șah Pahlavi, mulți dintre seminariștii de la Qom erau angajați în idealurile revoluționare ale lui Ruhollah Khomeini, a cărui interpretare a velāyat-e faqīh (tutela juristului) urmărea să asigure supravegherea clericală a politicii și administrației guvernului. Raisi ar fi fost un participant activ la evenimentele din 1978-79 care l-au împins pe șah în exil și au stabilit un sistem de guvernare bazat pe viziunea lui Khomeini.

Procuror pentru Republica Islamică

După Revoluția iraniană, proaspăta republică islamică s-a confruntat cu o serie de provocări imediate, de la loialiștii șahului, educați în Occident, la disidenții de stânga secularizați și până la războiul total cu Irakul vecin. Raisi și-a dedicat cariera încă de la început pentru a susține regimul nou-născut împotriva opoziției interne. A urmat cursuri de formare în administrație și în curând s-a alăturat biroului procurorului din Masjed Soleymān, în sud-vestul Iranului. În următorii șase ani, a acumulat experiență suplimentară în calitate de procuror pentru diferite jurisdicții, inclusiv pentru orașul Karaj, orașul Hamadan și provincia Hamadan. În 1985, a devenit procuror adjunct în capitala țării, Tehrān. În 1988, în timp ce povara instabilității și a războiului dintre Iran și Irak cântărea greu asupra regimului, Khomeini a ordonat executarea a mii de prizonieri politici (pe care i-a acuzat că au colaborat cu Irakul) și l-a numit pe Raisi într-un comitet însărcinat să stabilească dacă prizonierii erau neloiali față de guvern.

După ce Ali Khamenei a devenit rahbar (liderul Iranului) în 1989, Raisi a început să ajungă la ranguri înalte în cadrul sistemului judiciar iranian. După ce a ocupat funcția de procuror al Tehrānului (1989-94), printre cele mai importante funcții ale sale se numără cea de șef al Organizației de Inspecție Generală (1994-2004) și cea de procuror general al Tribunalului Special pentru Clerici (2012-21), posturi care supraveghează integritatea organismelor și funcționarilor guvernamentali. În calitate de prim-adjunct al șefului justiției (2004-14), Raisi a jucat un rol-cheie în reprimarea disidenților după tulburările care au urmat alegerilor prezidențiale din 2009. În afara sistemului judiciar, Raisi a devenit, de asemenea, membru al Adunării experților (2007-24), un organism deliberativ însărcinat cu înlocuirea rahbarului în cazul în care funcția devine vacantă.

În 2016, Khamenei l-a numit pe Raisi custode al sanctuarului lui ʿAlī al-Riḍā din Mashhad, plasându-l în fruntea celui mai mare bonyad (fond de caritate) din Iran. Numirea, care a durat până în 2019, a plasat active în valoare de miliarde de dolari – și o parte considerabilă din produsul intern brut al Iranului – sub controlul lui Raisi și fără supraveghere oficială. Mulți observatori au văzut în această numire o oportunitate de a spori influența lui Raisi în rândul elitei clericale și de afaceri a țării.

În pofida poziției sale de nivel înalt în cadrul regimului, Raisi și-a construit o imagine de critic al guvernului, cu principii și dur cu corupția. El a candidat împotriva actualului președinte în exercițiu Hassan Rouhani la alegerile prezidențiale din 2017, criticându-l pe Rouhani pentru încheierea unui acord nuclear internațional (Planul comun de acțiune cuprinzător sau JCPOA) care a acordat prea multe concesii, nereușind totodată să îmbunătățească situația socio-economică a tuturor iranienilor, cu excepția celor mai bogați. Rouhani a câștigat detașat, reflectând aparent aprobarea alegătorilor față de acordul nuclear, dar capacitatea lui Raisi de a obține 38% din voturi pare să demonstreze că retorica sa populistă a atins totuși o coardă sensibilă. Retragerea Statelor Unite din JCPOA un an mai târziu, însoțită de reimpunerea sancțiunilor americane asupra Iranului, i-a dat dreptate lui Raisi în ochii multor iranieni.

La numirea sa în funcția de șef al sistemului judiciar în 2019, Raisi a urmărit imediat cazurile de corupție împotriva unor oficiali guvernamentali și a unor oameni de afaceri proeminenți, deși în mod selectiv. Procedurile televizate au dat mușcătură lătratului său, în timp ce a continuat să critice guvernul lui Rouhani. Tensiunile sporite cu Statele Unite au dat, de asemenea, rezonanță criticilor sale, în special după o serie de încăierări cu forțele americane la sfârșitul anului 2019 și începutul anului 2020. Atunci când Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) a doborât zborul 752 al Ukraine International Airlines în ianuarie 2020, confundând avionul de pasageri cu o rachetă de croazieră americană, Raisi a supravegheat ancheta privind tragicul eveniment. Cu toate acestea, ancheta nu a făcut prea multe pentru a-i trage la răspundere publică pe oficialii iranieni, punând incidentul pe seama unor erori ale unor operatori de rang inferior.

Ebrahim Raisi Președinte

Când Raisi a candidat la alegerile prezidențiale din 2021, a continuat să se prezinte ca un apărător de principiu împotriva corupției guvernamentale. În același timp, el și-a exprimat sprijinul pentru negocierea unui acord nuclear internațional care să țină cont de interesele iraniene. Dar profilul său înalt a fost cel care l-a făcut să fie clar favorit în buletinul de vot, cei mai serioși contracandidați ai săi fiind descalificați în săptămânile dinaintea alegerilor. Cu o prezență la vot ușor sub 50 %, a câștigat cu o marjă covârșitoare și a fost învestit în august.

Deși Raisi a moștenit o criză omniprezentă care a fost provocată de sancțiunile internaționale și de pandemia de coronavirus SARS-CoV-2, la începutul mandatului său, el s-a arătat mai preocupat de securitatea regimului decât de ameliorarea situației economice. Prima sa propunere de buget a alocat o creștere semnificativă a fondurilor pentru instituția de apărare, dar a menținut austeritatea în ceea ce privește cheltuielile interne. Guvernul a intensificat campania de vaccinare COVID-19 la începutul președinției sale, dar nu s-a făcut mare lucru pentru a remedia problemele economiei, în ciuda penuriei de apă și a inflației în creștere. S-a manifestat puțină urgență în ceea ce privește reînnoirea JCPOA, care ar fi ridicat sancțiunile; Raisi a încercat mai întâi să consolideze legăturile cu China și cu vecinii Iranului (inclusiv să restabilească relațiile cu Arabia Saudită, țară vecină, în 2023) înainte de a se angaja serios în negocieri cu Occidentul. În momentul în care un acord reînnoit a fost la îndemână, noi evoluții geopolitice au îngreunat calendarul pentru încheierea acordului.

În concordanță cu creșterea investițiilor în securitatea regimului, guvernul a reprimat disidența. Acesta a intensificat supravegherea și cenzura, inclusiv prin aplicarea de către așa-numita poliție a moralității (Gasht-e Ershad) a ținutelor sancționate de stat, iar numărul execuțiilor a crescut vertiginos. Femeile, precum și minoritățile etnice și religioase, au fost afectate în mod disproporționat.

Citește și: Cei mai mari tirani din istorie. De la Caligula și Ginghis Han, până la Stalin și Kim John II, oameni care și-au nimicit propriile popoare

Între timp, economia s-a deteriorat și mai mult, inflația a crescut vertiginos, iar șomajul a crescut. În plus, prețurile alimentelor au crescut din cauza invaziei Rusiei în Ucraina în februarie 2022. În luna mai, Raisi a anunțat un program de „chirurgie economică” care a inclus o reducere bruscă a subvențiilor pentru alimente. Prețul unor produse alimentare aproape s-a triplat peste noapte.

Impulsul combinat al măsurilor economice austere și al securității regimului a înfuriat mulți iranieni. Protestele s-au intensificat în luna mai, odată cu creșterea bruscă a prețurilor la alimente. Deși au fost masive și răspândite, aceste proteste au fost eclipsate de furia care i-a scos pe iranieni în stradă în septembrie: iranienii au manifestat în masă după ce o femeie kurdă, Jina Mahsa Amini, a murit în timp ce se afla în arest pentru că era îmbrăcată „necorespunzător”. Moartea ei a reprezentat un microcosmos al numeroaselor și variatelor nemulțumiri ale iranienilor, de la subjugarea femeilor la suprimarea minorităților și la indiferența generală a guvernului față de bunăstarea cetățenilor săi. Femeile și-au asumat un rol principal în mișcarea de protest, îndepărtându-și vălul și tăindu-și părul în cadrul demonstrațiilor publice, iar un cântec folosit de mult timp de activiștii kurzi – „Femeie, viață, libertate” (kurdă: „Jin, Jiyan, Azadî”; persană: „Zan, Zendegī, Āzādī”) – a fost adoptat pe scară largă. Deși protestele au depășit granițele societății iraniene și au inclus chiar și clerici Shiʿi care erau în favoarea ca acoperirea hijab-ului să fie voluntară, Raisi a acuzat actori străini pentru fomentarea tulburărilor.

În timpul războiului dintre Israel și Hamas, care a început în 2023, Raisi a devenit din ce în ce mai conflictual față de Israel. Pe fondul retoricii sale crescânde împotriva Israelului – și a unei vizite istorice în Arabia Saudită pentru a discuta despre război – aliații Iranului din regiune, inclusiv Hezbollah din Liban și forțele Houthi din Yemen, au intensificat atacurile împotriva Israelului. Când forțele israeliene au ucis ofițeri superiori ai Forței Quds a IRGC în Damasc în aprilie 2024, Iranul a răspuns două săptămâni mai târziu prin lansarea de drone și rachete în spațiul aerian israelian pentru prima dată în istoria celor două țări. Raisi a amenințat cu un răspuns „sever” dacă Israelul va riposta. Dar când Israelul a atacat un complex militar din Iran câteva zile mai târziu, Raisi a rămas tăcut pe această temă, în timp ce oficialii iranieni au susținut că loviturile israeliene au fost interceptate.

Citește și: Cine este Ismail Haniyeh, înaltul lider al Hamas, care duce o viață liniștită în Qatar

La câteva zile după lovituri, Raisi a pornit într-un nou turneu pentru a construi legături cu țările vecine. O vizită de profil înalt în Pakistan a culminat cu un acord de creștere a comerțului bilateral la 10 miliarde de dolari în cinci ani. Raisi a călătorit apoi în Sri Lanka, unde a inaugurat un proiect hidroenergetic care a fost construit cu ajutorul tehnologiei și asistenței financiare iraniene. La 19 mai, în timp ce Raisi se întorcea dintr-o călătorie pentru a inaugura noi baraje construite împreună cu Azerbaidjanul de-a lungul graniței dintre cele două țări, elicopterul său s-a prăbușit pe fondul vremii nefavorabile în zona muntoasă de la graniță. Elicopterul a fost localizat de salvatori în ziua următoare, dar nu au fost găsiți supraviețuitori.

Foto: Depositphotos