Cine este Peter Mees, belgianul care a adus în România pralinele Mees și le oferă lumii, alături de sufletul său pereche, Roxana?

Peter Mees vine din Gent (Belgia) cu idei îndrăznețe de a aduce oamenilor ciocolata, de a-i provoca să iasă din așteptări legate de ceea ce primesc dintr-o pralină.

Ciocolata cu suflet, cum îi spune el, nu este o găselniță de imagine, ci rezultatul a zeci de ani în care Peter a aflat trăind, simțind, căutând cine este, după ce a crescut cu gândul de a fi profesor, a intrat apoi în afaceri, pentru ca în cele din urmă să piardă tot, să simtă gustul falimentului și al singurătății.

A venit în România pentru a găsi forță de muncă pentru compania sa belgiană și, dintr-un expat singuratic, preocupat de dezvoltarea personală, s-a transformat într-un român, atunci când a cunoscut-o pe Roxana, femeia despre care povestește ca despre sufletul său pereche.

Peter Mees: Există riscuri atunci când îți asumi lucruri noi, iar să-mi urmez sufletul a fost cel mai mare risc pe care mi l-am asumat în viață. Dar au fost căutări de ani de zile pentru a reuși să înțeleg că aceea era calea și decizia de luat.

Când te naști, la fel ca atunci când pleci din lumea asta, ești doar tu cu tine. De unde venim și unde ne ducem este marele mister. Cred că mintea este acel soft în care punem date, cuvinte, ce auzim de la mama, de la tata, din școală, iar acest soft crește și se dezvoltă cu toate aceste informații de bază.

Pe la 35-40 de ani te trezești. Este criza vieții tale. Eram copleșit de frici, nefericit fiindcă nimic nu mergea așa cum mi se spusese că va merge: „dacă muncești suficient, vei avea ce-ți dorești, dacă ești suficient de drăguț cu ceilalți, vei primi!”. Munceam 100 de ore săptămânal, de luni până duminică, deci cred că munceam suficient de mult, nu? Dar nu era de ajuns. Banii nu veneau așa cum mi se promisese. Dar nici măcar nu asta era problema, că am bani sau visuri. Era despre altceva.

Sunt 25 de ani de atunci, într-o sâmbătă, când unul dintre angajații mei, un tânăr care suferea de boala Crohn, cu o situație dificilă, pleacă din Gent spre Bruxelles, cu o mașină a noastră, iar pe la prânz primesc un telefon de la poliție, care mă anunță că unul dintre angajații mei a suferit un accident de mașină și că nu e bine deloc. Părinții lui au fost anunțați, ne-am adunat cu toții și câteva ore mai târziu angajatul meu a murit. Când ne-am întâlnit cu toții, mama lui s-a prăbușit în brațele mele și mi-a mulțumit pentru acel an în care fiul ei lucrase cu mine: „A fost primul job care i-a plăcut!”, mi-a mai zis. Iar cuvintele ei m-au tulburat. Acum este una dintre prietenele mele apropiate.

Celebrarea mamelor, așa cum o vede Peter Mees

Te întreb eu acum: pentru ce trăim de fapt? Pentru ce am venit aici, în această lume?

Când aveam 12 ani stăteam în mijlocul bisericii, mai târziu am lucrat într-o școală confesională, iar această raportare la spiritualitate m-a inspirat întotdeauna. Dar pe de altă parte, când am simțit nevoia de ajutor și i-am cerut, în lacrimi, lui Dumnezeu să vină să mă ajute, am realizat că oricât aș fi plâns el nu a venit.

De ce ai venit în România?

Peter Mees: Eram în Belgia, lucram pentru unul dintre cele mai populare lanțuri de producție de ouă de ciocolată, speciale, cu ingredientele cele mai bune, doar că nu găseam forță de muncă, cu care să le putem scoate pe piață.

Pralinele Mees, pe care Peter le creează cu echipa sa și cu Roxana

Așa am ajuns în România, în căutarea unei surse de forță de muncă. Și am ajuns în cartierul Militari, din București în căutarea unui partener.

Peter Mees, alături de soția sa, Roxana

Trecusem prin hăurile iadului înainte de a junge aici: sora mea murise în 2008, în 2010 am văzut ce înseamnă falimentul, pentru ca apoi să asist la destrămarea familiei mele, iar acum, zece ani mai târziu pot să spun că am o fiică pe care nu am văzut-o de-atunci și o nepoată pe care nu am cunoscut-o niciodată. Pe de altă parte, am o familie aici, în România, alături de Roxana, femeia despre care am știut din clipa în care am văzut-o că este sufletul meu pereche. Până a o cunoaște pe ea, m-am simțit aici ca un expat. Imediat ce am intrat în familia Roxanei am descoperit oamenii de aici, fără vorbe mari, cu inima și frumusețea bunătății lor.

Ce ești tu mai degrabă, chocolatier sau om de afaceri?

Peter Mees: Sunt un artist și cred că un bun om de vânzări. Nu sunt chocolatier, desi îmi place să gătesc, să creez gusturi. Când vine vorba despre un produs, cred că sunt un perfecționist. Iar aici mă gândesc și la gusturi, dar și la ce transmite. Mă interesează cum arată contextual în care produsele noastre ajung la oameni, la presă, la alți degustători. Ce-mi doresc este să ajungem la sufletele oamenilor, cu altfel de fotografie, cu altfel de punere în pagină, cu întrebări cu invitație la reflecție.