Cine sunt oamenii din spatele Festivalului George Enescu? Și ce înseamnă să lucrezi pentru unul dintre cele mai mari evenimente de gen din Europa

Ediție de ediție, Festivalul George Enescu ne aduce la București cele mai mari nume din muzica clasică contemporană. Dar niciodată nu ne întrebăm cine sunt cei care fac posibil acest imens festival internațional, unul dintre cele mai importante din Europa. Așa că, LIFE.ro vă invită ca până la începutul ediției de anul acesta să îi cunoașteți pe oamenii din spatele festivalului. Iar astăzi vă invităm să le cunoașteți pe Cristina Uruc care se ocupă de însoțirea artiștilor și pe Ana Diaconu, content writter în festival.

Ce înseamnă Festivalul George Enescu pentru voi?

Cristina Uruc: Festivalul Internațional George Enescu reprezintă cel mai important eveniment muzical din România și unul dintre cele mai apreciate și importante festivaluri de gen din Europa. Și nu o spun cu un soi de subiectivism, putând fi influențată de istoria colaborării mele în organizarea FIGE și a Concursului Internațional George Enescu sau cu urme de mândrie națională, ci analizând obiectiv piața europeană a festivalurilor. Dar pentru mine, personal, domnul director Mihai Constantinescu și mai puțin cunoscuta echipă de organizare a Festivalului Internațional George Enescu reprezintă ceva mai presus de atât: familia mea profesională. Biroul din Calea Victoriei este locul unde mă întorc ori de câte ori revin în țară, chiar și în fugă, pentru câteva minute, pentru un salut sau un sfat.

Ana Diaconu: Pentru mine, la fel ca pentru orice alt muzician sau meloman, înseamnă trei săptămâni de magie, de o efervescență muzicală incredibilă pe care o așteptăm cu sufletul la gură timp de doi ani. Înseamnă reunirea, la București, a celor mai mari nume de pe scena internațională a muzicii clasice. Mai presus de mica mea contribuție la aspecte ce țin de organizare, aceste câteva săptămâni muzicale îmi aduc bucuria și privilegiul pe care le oferă tuturor melomanilor români. Dacă ar fi să enumăr doar câteva dintre marile bucurii, Festivalul George Enescu a însemnat pentru mine, ca tânăr muzician, ocazia să îi ascult live, la mine acasă, pe Martha Argerich și Joshua Bell (în 2017), pe Murray Perahia și Orchestra Filarmonicii din Berlin (2015).

Care este legătura pe care o aveți cu lumea artistică?

Cristina Uruc: Am studiat pianul încă de mică, de la vârsta de 6 ani. În prezent, îmbin cariera internațională cultural – managerială cu cea muzicală. De peste 3 ani lucrez ca tour manager și organizator de evenimente culturale și muzicale în Italia, printre ansamblurile cu care colaborez numărându-se Corul și Orchestra Ghislieri împreună cu Giulio Prandi sau Il Giardino Armonico și Giovanni Antonini, dirijor și instrumentist specializat în muzica veche pe care îl puteți urmări conducând Orchestra de Cameră din Basel în cadrul Festivalului din acest an pe 22 septembrie, ora 16:30, la Ateneul Român. În septembrie voi finaliza o lucrare de cercetare doctorală în compoziție muzicală, care se concentrează asupra contrastului ca element esențial în propria creație, la Universitatea Națională de Muzică din București sub îndrumarea compozitorului prof.univ.dr. D.H.C Dan Dediu-Sandu.

Ana Diaconu: Legătura datează aproape dintotdeauna. Am studiat pianul până la terminarea liceului și, în urmă cu un an, am absolvit secția de muzicologie a Universității Naționale de Muzică din București. M-am implicat, pe toată perioada studiilor, în proiectele pe care le-am admirat și despre care am crezut că vor avea un impact deosebit asupra formării și perfecționării mele ca muzician. Am redactat note de program pentru concertele radiodifuziunii române, am semnat cronici și interviuri în publicații de specialitate și am realizat emisiuni pentru singurul post dedicat muzicii clasice din țară, Radio România Muzical. Nu în ultimul rând, am contribuit cu tot ce am putut la realizarea acestei luni magice de muzică clasică pe care Festivalul Enescu o dăruiește publicului o dată la doi ani. Începând din 2015, am făcut parte din echipa de Însoțire artiști, din Biroul de presă și, în prezent, mă ocup de redactarea programelor și a paginii de internet a Festivalului. 

Cât de mult munciți pentru ediția curentă a festivalului? Și de când începeți să pregătiți ediția viitoare?

Cristina Uruc: Anul acesta programul mi-a permis să fiu în București pentru finalizarea studiilor toată luna septembrie și mă bucur că astfel am avut șansa de a face parte din nou din echipa de organizare a FIGE, după edițiile din 2015 și 2017 pe care le-am urmărit din țară sau din străinătate doar în calitate de spectator. În ediția 2019 voi avea rolul de a însoți soliști, dirijori și ansambluri invitate în festival. Chiar dacă îmi voi începe activitatea propriu-zisă doar cu câteva zile înainte de sosirea primilor artiști de care voi avea grijă, am început încă din luna aprilie să mă familiarizez cu întreg progamul festivalului, să mă informez despre muzicieni și despre repertoriul și colaborările pe care le au nu doar în cadrul FIGE, dar și în mod curent, pentru a îndeplini cât se poate de profesional sarcinile care îmi revin și pentru a putea fi un bun reprezentant al Festivalului și al României în scurtele, dar intensele întâlniri cu personalitățile internaționale invitate în FIGE.

Ana Diaconu: Pregătirile pentru fiecare ediție încep cu mulți ani înainte. În ceea ce mă privește, pregătirile pentru 2021 vor începe imediat după terminarea festivalului de anul acesta. Și voi mai face mici „pauze” în care voi lucra pentru concursul de anul viitor. Mă ocup, în orice caz, de lucruri care mă pasionează și pe care nu le cuantific. Există perioade mai încărcate, de maximă presiune (de pildă, atunci când un material trebuie să intre în tipar, avem un termen restrictiv și apar modificări neprevăzute). Însă de cele mai multe ori, cu toții știm din timp ce avem de făcut și încercăm să ne planificăm cât mai bine activitățile.

Care a fost cel mai emoționant moment pe care l-ați trăit în cadrul festivalului?

Cristina Uruc: Este foarte greu de indicat un singur moment ca „cel mai emoționant” din cadrul uneia dintre cele patru ediții de Festival sau Concurs la care am lucrat. Festivalul în sine este emoție: întâlnirea cu muzica interpretată uneori atât de bine încât îți dau lacrimile, sau – de ce să nu spunem și asta – cu o interpretare mai puțin pe gustul tău care stârnește de asemenea emoții puternice, așteptările și discuțiile de dinainte și după concert, lucrul într-o echipă dinamică, momentele în care respiri ușurat și râzi (printre lacrimi de bucurie) după rezolvarea unei situații de criză din care cu greu credeai că poți ieși, legarea unor prietenii durabile între colegi și aș putea continua cu exemple nenumărate.

Ana Diaconu: Nu aș putea să numesc unul anume. Cred că de cele mai multe experiențe emoționante ai parte din postura de însoțitor, din „backstage”. Ai ocazia să cunoști oamenii din spatele marilor artiști invitați în festival. Lucrezi cu impresarii în momente tensionate, dar și de bucurie și sărbătoare, atunci când totul se încheie cu un public încântat și recunoscător. Pentru mine, o experiență frumoasă ca însoțitor a fost în ediția din 2015, când i-am acompaniat pe muzicienii din ansamblul Les Dissonances. Echipa de organizare care însoțea orchestra pariziană era formată din oameni tineri și dinamici, cu care colaborarea a funcționat din primul moment. Pe una dintre fetele care se ocupau de partea de comunicare și PR a ansamblului am reîntâlnit-o la Paris, doi ani mai târziu, când am început o relație de prietenie și colaborare pe mai multe planuri.

Care sunt momentele de care sunteți cele mai mândre din festival?

Cristina Uruc: Sunt mândră că am ocazia să fi trăit și să retrăiesc emoția și adrenalina organizării Festivalului Internațional George Enescu, făcând parte din echipa domnului Constantinescu. În fiecare moment.

Ana Diaconu: Sunt mândră de fiecare final de ediție când, indiferent de cât de obosiți suntem, ne reunim pentru o ședință foto foarte veselă ☺. Sunt foarte mândră de coeziunea care se formează într-un timp atât scurt între cei peste 100 de colaboratori care angrenează acest mecanism complex al Festivalului în luna septembrie. Sunt mândră că, muzicieni sau non-muzicieni, din ce în ce mai mulți tineri își doresc să facă parte din Festivalul George Enescu, fie prin asumarea unui rol în echipa de organizare, fie cel puțin prin participarea la concerte și la activitățile conexe incluse în program.